Cum deja a devenit o traditie, in fiecare an, de Sf. Stefan (anul acesta s-a decalat cu o zi dupa) cine doreste, are timp si ii face placere se prezinta la Radioclubul Municipal din Bucuresti pentru a lua parte la ultima intrunire din anul in curs.
Despre Lix am auzit foarte multe povesti la vremea respectiva. Atunci, am ramas surprins de ingeniozitatea acelui grup din care facea parte si Lix, care a reusit sa puna la punct o serie de aparate specifice radioamatorilor: transceiver-ul A412, manipulator electronic, terminale RTTY, dar si calculatorul L/B 881. Si eu am fost unul din cei care am construit si folosit un A412. Nesansa a facut ca pana acum sa nu-l intalnesc niciodata pe acest constructor pasionat.
Povestea a inceput cu foarte multi ani in urma, se intampla prin 1987, cand a trebuit sa merg pentru prima data in delegatie la Timisoara. Cu ocazia unei vizite facuta la vecinul si prietenul meu nea Costica YO3ARD, i-am povestit ca trebuie sa fac o calatorie de trei zile in frumosul oras de pe Bega, numit Timisoara.
Pe Lily YO9FVU am cunoscut-o cu multi ani in urma, pe vremea de glorie a repetorului R0, dupa anii 90, cand ne intalneam aproape in fiecare seara pe repetor si schimbam diferite impresii. Anii au trecut, Lily s-a stabilit in Suedia si culmea a facut ca dupa multi ani sa ne intersectam pasii de cateva ori la o intrunire a radioamatorilor de la Buzau, in urma cu cativa ani, cand am trecut de cateva ori unul pe langa celalalt fara sa ne dam seama cine suntem. Abia peste un timp (la cateva zile) cand am ajuns acasa, am aflat ca de fapt cea pe langa care trecusem era Lily YO9FVU. Acum, imi aduc aminte de o intamplare petrecuta in urma cu vreo 8-9 ani, cand lucram in "Scandinavian contest"; aud o suedeza, o chem si in clipa urmatoare aud in difuzor: "Ce mai faci mai Nini?", iar in clipa urmatoare am scapat microfonul din mana (se intampla pentru a doua oara). Suedeza vazand ca nu mai iau microfonul spune din nou in cea mai pura limba romana: "Sunt eu Lily, YO9FVU! Abia atunci mi-am revenit, am luat microfonul, am schimbat cateva amabilitati, i-am dat controlul si am incheiat cu rugamintea sa-mi trimita un QSL, ceea ce s-a si intamplat. Recent, in urma cu cateva zile, am rasfoit niste reviste mai vechi editate de FRR si pe coperta uneia dintre ele am vazut o fotografie cu Lily si m-am intrebat: "Oare ce o mai face Lily?", dar in acelasi timp mi-a venit si ideea acestui interviu.
Asa dupa cum am mai spus, din motive independente de vointa mea, timp de 57 de ani nu am pus piciorul in Campina, pana anul trecut in decembrie si de atunci si pana in clipa de fata am fost de patru ori; de fiecare data cate trei zile. De atunci m-am indragostit de acest oras si acum caut sa recuperez din urma. Hi! Conform obiceiului, am venit cu o zi mai devreme, m-am cazat, dupa care am iesit sa fac o mica plimbare prin oras si sa bem o cafea.
Cu toate ca suntem la sfarsitul lunii noiembrie (mai exact 27 noiembrie 2010) am avut parte de o zi frumoasa, cu o temperatura de 15 grade Celsius. Special am fotografiat acel indicator stradal aflat la doi pasi de intrarea in spatiul unde s-a desfasurat ultimul talcioc pe anul in curs, pentru a se vedea temperatura dar si ora la care a fost facuta fotografia care indica aceasta temperatura.
Dl. Shalom Barak este Membru de Onoare al Federatiei Israeliene de Radioamatori (IARC) din 1987;
- de cativa ani, domnia sa este Secretarul Federatiei;
- detine diploma ARRL DXCC HONOR ROLL cu 342 de tari confirmate (330 tari active, 12 tari delete);
- de 5 ani este Examinatorul national de telegrafie.
Pe data de 20 noiembrie 2010 am fost cu mare placere in cadrul complexului Romexpo de care ma leaga multe amintiri placute, mai ales ca nu mai calcasem pe acolo de peste 20 de ani. In vara anului 1962 m-am mutat cu parintii in blocurile nou construite de pe Calea Grivitei la doi pasi de Piata Chibrit. A urmat o iarna cu multa zapada si nu mai tin minte daca a nins mult la sfarsitul lui 1963 sau la inceputul lui 1964, dar cert este ca am auzit de la copii cu care ma jucam ca s-a prabusit cupola Pavilionului Central din cadrul complexului expozitional de la Casa Scanteii care tocmai fusese terminat.
Pentru ca de cate ori am fost in Buzau nu am avut timpul necesar ca sa vizitez orasul, anul acest m-am hotarat sa ma duc tot de vineri, dar am cautat sa iau un tren care sa plece cat mai devreme ca sa ajung cat mai repede, sa am cat mai mult timp la dispozitie pentru a hoinari prin oras cat mai mult. Am profitat de faptul ca trebuia sa mearga la Buzau si Vasile YO3APG si astfel am mers impreuna; cand ai o companie placuta nici nu stii cand ajungi la destinatie.
Cand am cumparat cele trei carti (doua pentru radioamatori si una pentru pasionatii de constructii radio) scrise de dl. Iosif Ion-Mihail nu m-am gandit ca peste un sfert de secol o sa am ocazia sa-l intalnesc pe cel care le-a scris. Dar, uite ca neprevazutul s-a intamplat.
Cum deja a devenit o traditie, in fiecare an, de Sf. Stefan (anul acesta s-a decalat cu o zi dupa) cine doreste, are timp si ii face placere se prezinta la Radioclubul Municipal din Bucuresti pentru a lua parte la ultima intrunire din anul in curs.
Despre Lix am auzit foarte multe povesti la vremea respectiva. Atunci, am ramas surprins de ingeniozitatea acelui grup din care facea parte si Lix, care a reusit sa puna la punct o serie de aparate specifice radioamatorilor: transceiver-ul A412, manipulator electronic, terminale RTTY, dar si calculatorul L/B 881. Si eu am fost unul din cei care am construit si folosit un A412. Nesansa a facut ca pana acum sa nu-l intalnesc niciodata pe acest constructor pasionat. 
Povestea a inceput cu foarte multi ani in urma, se intampla prin 1987, cand a trebuit sa merg pentru prima data in delegatie la Timisoara. Cu ocazia unei vizite facuta la vecinul si prietenul meu nea Costica YO3ARD, i-am povestit ca trebuie sa fac o calatorie de trei zile in frumosul oras de pe Bega, numit Timisoara.
Pe Lily YO9FVU am cunoscut-o cu multi ani in urma, pe vremea de glorie a repetorului R0, dupa anii 90, cand ne intalneam aproape in fiecare seara pe repetor si schimbam diferite impresii. Anii au trecut, Lily s-a stabilit in Suedia si culmea a facut ca dupa multi ani sa ne intersectam pasii de cateva ori la o intrunire a radioamatorilor de la Buzau, in urma cu cativa ani, cand am trecut de cateva ori unul pe langa celalalt fara sa ne dam seama cine suntem. Abia peste un timp (la cateva zile) cand am ajuns acasa, am aflat ca de fapt cea pe langa care trecusem era Lily YO9FVU. Acum, imi aduc aminte de o intamplare petrecuta in urma cu vreo 8-9 ani, cand lucram in "Scandinavian contest"; aud o suedeza, o chem si in clipa urmatoare aud in difuzor: "Ce mai faci mai Nini?", iar in clipa urmatoare am scapat microfonul din mana (se intampla pentru a doua oara). Suedeza vazand ca nu mai iau microfonul spune din nou in cea mai pura limba romana: "Sunt eu Lily, YO9FVU! Abia atunci mi-am revenit, am luat microfonul, am schimbat cateva amabilitati, i-am dat controlul si am incheiat cu rugamintea sa-mi trimita un QSL, ceea ce s-a si intamplat. Recent, in urma cu cateva zile, am rasfoit niste reviste mai vechi editate de FRR si pe coperta uneia dintre ele am vazut o fotografie cu Lily si m-am intrebat: "Oare ce o mai face Lily?", dar in acelasi timp mi-a venit si ideea acestui interviu. 
Asa dupa cum am mai spus, din motive independente de vointa mea, timp de 57 de ani nu am pus piciorul in Campina, pana anul trecut in decembrie si de atunci si pana in clipa de fata am fost de patru ori; de fiecare data cate trei zile. De atunci m-am indragostit de acest oras si acum caut sa recuperez din urma. Hi! Conform obiceiului, am venit cu o zi mai devreme, m-am cazat, dupa care am iesit sa fac o mica plimbare prin oras si sa bem o cafea.
Cu toate ca suntem la sfarsitul lunii noiembrie (mai exact 27 noiembrie 2010) am avut parte de o zi frumoasa, cu o temperatura de 15 grade Celsius. Special am fotografiat acel indicator stradal aflat la doi pasi de intrarea in spatiul unde s-a desfasurat ultimul talcioc pe anul in curs, pentru a se vedea temperatura dar si ora la care a fost facuta fotografia care indica aceasta temperatura.
Dl. Shalom Barak este Membru de Onoare al Federatiei Israeliene de Radioamatori (IARC) din 1987;
Pe data de 20 noiembrie 2010 am fost cu mare placere in cadrul complexului Romexpo de care ma leaga multe amintiri placute, mai ales ca nu mai calcasem pe acolo de peste 20 de ani. In vara anului 1962 m-am mutat cu parintii in blocurile nou construite de pe Calea Grivitei la doi pasi de Piata Chibrit. A urmat o iarna cu multa zapada si nu mai tin minte daca a nins mult la sfarsitul lui 1963 sau la inceputul lui 1964, dar cert este ca am auzit de la copii cu care ma jucam ca s-a prabusit cupola Pavilionului Central din cadrul complexului expozitional de la Casa Scanteii care tocmai fusese terminat.
Pentru ca de cate ori am fost in Buzau nu am avut timpul necesar ca sa vizitez orasul, anul acest m-am hotarat sa ma duc tot de vineri, dar am cautat sa iau un tren care sa plece cat mai devreme ca sa ajung cat mai repede, sa am cat mai mult timp la dispozitie pentru a hoinari prin oras cat mai mult. Am profitat de faptul ca trebuia sa mearga la Buzau si Vasile YO3APG si astfel am mers impreuna; cand ai o companie placuta nici nu stii cand ajungi la destinatie.
Cand am cumparat cele trei carti (doua pentru radioamatori si una pentru pasionatii de constructii radio) scrise de dl. Iosif Ion-Mihail nu m-am gandit ca peste un sfert de secol o sa am ocazia sa-l intalnesc pe cel care le-a scris. Dar, uite ca neprevazutul s-a intamplat.