Un neobosit scriitor de articole tehnice

In urma cu multi ani, in timp ce rasfoiam revistele Tehnium si apoi revistele Conex Club, citeam cu mare placere articolele scrise de dl. Giovani Cabiaglia. Atunci, nici prin cap nu imi trecea ca peste ani si ani, o sa am placerea sa stau de vorba cu dansul.

Nini: Pentru inceput, va rog sa-mi povesti despre originile familiei d-voastra.

Dl. Cabiaglia: Bunicul meu Carol Cabiaglia era din Bolzano, o localitate foarte aproape de Bologna si a venit in Romania impreuna cu un amic sa lucreze pentru Societatea de Tramvaie. Existau tramvaie (este vorba despre tramvaiele cu cai), vorbesc despre anii 1900; el a venit aici in tara sa isi ajute colegul si aici a ramas. Tot in aceea perioada a cunoscut-o pe bunica, uitati-o aici in fotografie; este nemtoaica si a cunoscut-o in Romania. Pentru ca la vremea aceea problemele religioase erau de un anumit fel, trebuia sa se casatoreasca tot cu o catolica si a luat-o pe ea. Tatal meu si toti fratii (4 au fost) au facut scoala catolica de langa Catedrala Sf. Iosif, care era o scoala nemteasca. Tot ce se invata acolo, matematica, fizica, chimie, geografie, se invatau in limba germana. Stiau perfect. Tatal meu, dupa ce a terminat scoala acolo, a trebuit sa dea in particular la Liceul Lazar ca sa poata sa-i echivaleze studiile (bacalaureatul). Bunicul, pentru ca a prosperat aici in tara, pe urma s-a ocupat cum se ocupau italienii de lemne: lemne de foc. Era furnizorul cu lemne de foc al Curtii Regale. Marele depozit de lemne de la Puisor era tot al lui, la vremea aia. Dupa ce a terminat bacalaureatul, pe tata l-a trimis sa studieze la Berlin (Charlottenburg) in Germania. Nu a stat acolo decat un an pentru ca el nu a vrut sa se faca inginer-mecanic; asa era la moda sa te faci mecanic. Pentru ca de mic era pasionat de vanatoare si pentru ca ii placea padurea, a spus: -Eu ma fac inginer silvic. –Nu! a zis bunicul. Atunci s-a intors, a facut dreptul la facultatea din Bucuresti, devenind avocat. Norocul lui a fost ca a avut colegi feciori de bani-gata, care apoi fiindu-i amici, a putut sa se ocupe de procese financiare destul de interesante si a castigat foarte bine in perioada interbelica.

Nini: Am cunoscut mai multi italieni pietrari.

Dl. Cabiaglia: Erau si italieni pietrari si a fost o comunitate destul de mare aici in Romania. Stiu ca se cunosteau, erau prieteni si se ajutau.   

Nini: Numele d-voastra este asociat cu constructii si diferite montaje electronice. Povestiti-ne cate ceva despre inceputurile d-voastra ca electronist.

Dl. Cabiaglia: Am luat “microbul” de la varul meu care a fost si el radioamator, ing. Carol Cabiaglia si locuieste la Brasov. A facut facultatea acolo in Brasov, a urmat cursurile de radioamatori ca si mine si pentru radioamator constructor si pentru trafic; a dat examen pentru ambele. Istoria s-a repetat, nici el nu a practicat si nu a facut nici trafic. 

Mai multe am facut eu pentru ca am avut multi prieteni. Unul dintre ei a fost Vlaicu Constantin (Toto YO3QK) care a fost nasul fiicei mele si nasul nostru de cununie. Mai discutam cu el, mai faceam una, alta, incercand tot timpul cate ceva. Pe multi radioamatori i-am ajutat in sensul ca ii sustineam nu numai cu piese ci si cu idei. Imi aduc aminte cu placere de Barsan Grigore care s-a prapadit, era UKW-ist, el lucra acolo sus in turnul de la Casa Scanteii, fiind bun amic cu George Pintilie YO3AVE. Cu George Craiu YO3RF am fost coleg de serviciu; l-am cunoscut de asemenea pe Liviu Macoveanu YO3RD, pe Theodor Ghicadia, pe Sergiu Florica YO3SF. Spranceana Stefan era  specialist in telecomenzi; a scris si o carte despre telecomenzi, radio modele, etc. Cu el am avut o colaborare in sensul ca ideile de atunci le-am preluat si acum la ceea ce fac eu. A fost o macara care era dotata cu un receptor radio care “simtea” cei 50 Hz. Daca bratul macaralei se apropia de liniile de inalta tensiune in mod periculos trebuia sa-i puna frana. El a finalizat-o si a facut-o. Nu era chiar asa de simplu de realizat, ca erau tin minte, niste ferite cubice, era un circuit acordat, un filtru trece-banda exact pe 50Hz. Nu era o chestie rea, dar pe urma Dumnezeu mai stie ce s-a intamplat. Spranceana avea enorm de multe carti aduse din peregrinarile lui prin Franta si Spania cand isi pregatea doctoratul; mi-a imprumutat si mie din ele multe fiind surse de inspiratie.

Nini: Cand ati inceput sa publicati scheme in reviste?

Dl. Cabiaglia: In 1968 am publicat in revista Sport si Tehnica un articol despre slefuirea mecanica a cristalelor de cuart. Liviu Macoveanu publicase si el un articol, dar despre slefuirea chimica a cristalelor de cuart pe baza de acid fluorhidric.

Nini: Dansul era inginer chimist.

Dl. Cabiaglia: Asa este. Aceasta slefuire mecanica am invatat-o de la Dl. Albesteanu, seful sectorului optic din IOR (Dumnezeu sa-l ierte!); el a fost trimis in Germania unde s-a specializat in slefuirea cristalelor de cuart. Era un om generos, care mi-a spus toate subtilitatile “meseriei” si pe urma i-am invatat si eu pe altii, in special pe Codarnai Nicolae YO3ZM, care s-a prapadit.

Nini: Nea Nae, era unul dintre cei mai buni prieteni ai mei. El mi-a facut filtrul SSB din prima mea statie de emisie pe US, un A-412. Cu ce masurati frecventa cristalelor de cuart?

Dl. Cabiaglia: Aveam un prieten care lucra la PNA (Protectia Navigatiei Aeriene) unde a lucrat si Spranceana; acolo ne-am si cunoscut. Aici la PNA, tin minte ca era prin 1967, aveau frecventmetre Marconi ce aveau afisajul pe tuburi digitron: erau realizate cu componente discrete si mergeau foarte bine. Nu aveau divizoare cu 10 realizate cu circuite integrate 7490, aveau o padure de tranzistori.

Nini: De ce nu v-ati implicat in practicarea radioamatorismului?

Dl. Cabiaglia: Mie mi-a placut radioamatorismul, dar mai mult mi-a placut sa construiesc aparatura de masura si control, dintre care pot enumera: generator de mira, heterodina modulata, capacimetre, frecventmetre (aici am obtinut si premiul revistei Tehnium), dar lista e mult mai mare.

Nini: Si mie imi placeau, dar in locurile de munca pe care le-am avut nu prea am avut acces la aparate profesionale ca sa pot sa le etalonez.

Dl. Cabiaglia: Ultimii 11 ani pana sa ies la pensie i-am petrecut in cadrul laboratorului metrologic din CONEL (GSCI - grupul de inginerie speciala al CONEL-ului). Acolo, am avut pe mana niste scule profesionale. Acum, acolo s-a ales praful ca peste tot. Pe multi prieteni i-am ajutat cu aparate luate de la casari, sau cu confectii mecanice. Unul dintre ei este un distins coleg de ICEMENERG dr. ing. Alexiu Viorel YO3AJN un om de mare cultura, cu care pe langa discutiile de electronica aveam si multe de matematica (o alta mare pasiune a mea) in pauza de cafea. Cea mai mare atractie a mea, pasiunea casei, erau frecventmetrele. Am facut si pentru serviciu, am facut si pentru mine.  

Nini: Ce aparate ati facut pentru serviciu?

Dl. Cabiaglia: Pentru serviciu am realizat aparatura pentru masurarea traductoarelor tensometrice cu coarda vibranta care se monteza pentru “urmarirea comportarii constructiilor” (UCC), dar am realizat si o serie de traductoare speciale.

Nini: Stiu ca ati avut tangenta si cu barajele.

Dl. Cabiaglia: Da, pai la baraje se monteaza aceste aparate de masura si control, de tensometrie electro-acustica dar si rezistiva, de toate felurile, pentru a se putea raspunde la intrebarea simpla, dar extrem de importanta: “Cade sau nu cade?”.

Nini: Mi-ati putea enumera cativa oameni deosebiti pe care i-ati cunoscut?

Dl. Cabiaglia: Dintre oamenii remarcabili pe care i-am cunoscut si pe care i-am admirat, as aminti: Edmond Nicolau, Mariana  Belis, Viorel Cojocaru, Mircea Ivanciovici si multi altii. De asemenea, l-am cunoscut pe Aurel Millea care este un tip extraordinar. A scria “Cartea metrologului” care este o carte de referinta si pe care o recomand tuturor sa o citeasca. Un cap mare. Este un om generos; de cate ori l-am intrebat cate ceva, intotdeauna mi-a raspuns cu lux de amanunte si mi-a explicat. Un om foarte destept si cumsecade.         

Pe multi i-am cunoscut, acolo, la Institutul Metrologie. Dupa ce a disparut revista Sport si Tehnica, l-am cunoscut pe dl. Ilie Mihaescu YO3CO la revista Tehnium. A fost foarte amabil, i-am spus ce vreau sa scriu pentru ca am multe de impartasit. I-am placut, am mai scris si altele si altele. Un amic, probabil fan al Zoiei Trahanache, care le-a numarat, a spus ca am scris peste 50, dar n-as baga mana in foc pentru el.

Nini: Am citit foarte multe articole scrise de d-voastra in revista Conex Club.

Dl. Cabiaglia: Dupa ce dl. Mihaescu a ajuns la revista Conex a facut o treaba foarte buna, frumoasa, pacat ca revista nu a fost dusa mai departe. Mie imi placea cum arata si-mi luam din timpul meu ca sa stau sa scriu articolele respective. Multi m-au sunat apoi acasa: le-au placut articolele scrise de mine despre SMD-uri. Multora le era frica sa abordeze domeniul acesta al montajelor cu SMD-uri. Le-am spus: -Sa va intre bine in cap ca au murit componentele astea “trough-hole”: rezistente, condensatoare, tranzistori cu terminale. Le-am aratat cum se realizeaza, le-am dat si exemple, le-am spus practic cum se poate lucra. Doua numere de revista unde s-au publicat aceste montaje s-au epuizat imediat. Mi-a spus dl. Mihaescu: -Tot dau telefon si ma intreaba despre montaje. Am spus: -Va rog sa le da-ti numarul meu de telefon de acasa si le spun ce sa faca, cum sa faca. Schemele au fost bune si le-au placut la foarte multi.

Nini: Am toata colectia revistei Conex Club, am scanat articolele respective si o sa le pun in albumul cu fotografii al interviului. Dar sa trecem mai departe. Pe unde ati lucrat?

Dl. Cabiaglia: Imediat dupa terminarea facultatii, am lucrat un an de zile la IPL. Aici era un colectiv care s-a ocupat cu montatarea de linii de supraveghere video la laminorul de tabla groasa din Galati. Apoi, dupa ce am satisfacut stagiul militar, la indemnul unui coleg m-am angajat la ISPH unde am ramas 25 ani. Imi aduc aminte ca am facut proiectare dar si interpretari de date provenite de la aparatura de masura si control. Scrierea de articole mi-a adus si o serie de satisfactii. Imi aduc aminte cu placere de un tanar  care a facut niste montaje dupa schemele mele si care acum este in Germania (Henke Eugen il cheama), actualmente un prosper om de faceri din Dusseldorf si care a ajuns la mine, nu stiu daca prin dl. Mihaescu sau prof. Mihai Vornicu. Eugen era prieten foarte bun cu Iulian Rosu YO3DAC un tip extraordinar din toate punctele de vedere.

Nini: Canadianul.

Dl. Cabiaglia: Da, amandoi au plecat din tara cand au vazut ce se intampla. Cel din Germania imi spunea: -Giovani, cand am vazut ca mi-a iesit din prima data montajul publicat de tine, am spus: -Fie binecuvantat autorul! Am zis: -Da ce credeai, ca eu nu experimentez ceea ce fac? Am ramas buni prieteni pana in ziua de azi!

Ar fi o crima ca un tanar ca tine sa faca un montaj, sa dea bani si sa nu functioneze din cauza ca schema nu este buna. Eu daca stiu ceva, bine, ii spun, daca nu, nu.

Nini: Care este parerea d-voastra in ceea ce priveste scrisul de articole?

Dl. Cabiaglia: In ceea ce priveste scrisul de articole, eu peronal am urmatorul principiu: Daca ai ceva NOU care crezi ca ar fi util celor care au pasiunea electronicii, numai atunci te apuci si pui pe hartie. Repet: conditie sine qva non - ORIGINALITATE! In acest sens desenele trebuiesc atent corectate si desenate extrem de ingrijit. De obicei, ele erau facute de un coleg de ISPH pasionat si el de electronica (Dan Cioclov un cartograf-desenator de exceptie!). Insa, ca sa poti sa scrii ceva trebuie sa si citesti mult! Un autor de articole este ca un fel de computer in care se introduc o multime de date ca apoi sa scoata un rezultat: NEAPARAT NOU! Cel mai de folos mi-au fost urmatoarele reviste: Radio (sovietica), Amaterske Radio (Cehoslovacia – seria rosie si cea albastra pentru  constructii), Funkamateur (fosta RDG), Le Haut Parleur (Franta) si multe altele la care am fost abonat tot timpul. Dar cea mai importanta revista, eu personal consider ca este Elektor, care este o revista de inalta tinuta ce se tipareste in  toate limbile pamantului. Un coleg mi-a adus numere din Iran scrise pana si in farsi!

Nini: Dupa 1990 ati incercat cu o firma sa faceti fata schimbarilor. Ce ne puteti povesti?

Dl. Cabiaglia: Imediat dupa pensionare, pe 14 iulie 2005, la insistentele colegului de serviciu (ing. Dan Saloveanu) s-a infiintat firma OMNIELECTRONIK care functioneaza si azi; ramane pe linia de plutire. Am inceput imediat cu o comanda de la firma Falcon din Germania, a amicului Henke de care v-am povestit. Acesta a fost foarte multumit la terminarea lucrarii si de aceea ne-a facut cadou o serie de aparate de masura si control, printre care si doua osciloscoape: un Tektronix si un Fluke cu LCD de ultima generatie.Am continuat cu lucrari pentru vechii clienti cu care lucrasem din vremea GSCI, ICEMENERG si ISPH:

• Hidroelectrica
• Termoelectrica
• Administratia canalelor de navigatie Dunare – Marea Neagra (ACDMV)
• Colaborari cu ICIM + IAMSAT, etc.

In plus, OMNIELECTRONIK a avut o serie de colaborari cu firme din SUA si Franta (proiectare si realizare de prototipuri) cu comenzi deloc neglijabile.    

Nini: Sunteti un pasionat al documentatiilor, cartilor, etc. Cand vedem o carte semnata de d-voastra?

Dl. Cabiaglia: De radioamatorism, nu cred. As fi vrut sa scriu o carte cu montaje de aparatura pentru masura si control, dar pentru asta mai mi-a ramas putin nisip in clepsidra! Daca bunul Dumnezu imi va mai acorda o perioada de gratie, as dori foarte mult sa scriu o carte privind aparatura necesara masuratorilor “in situ” la constructiile masive de beton dar si pentru cele mecanice. De asemenea, acolo, sa fie atacata si problema extrem de delicata a interpretarii acestor masuratori care desi au un continut extrem de bogat informational (dar ascuns), de multe ori ele trebuiesc atent filtrate pentru a se putea trage concluzii corecte. Pe baza unor functii de suprveghere unde este nevoie de matematica pentru modelare am material bibliografic in acest sens cat pentru un tratat de vreo 200-300 pagini -  vreo 2mc (doi metri cubi) cum cum glumeste un amic. Aici nu ar fi vorba despre ceva NOU, dar o lucrare de sinteza, la zi, ar fi necesara. Stitit cum spunea in gluma Mark Twain:

“Sa copiezi dintr-o lucrare asta inseamna plagiat!

Sa copiezi din 2 lucrari asta inseamna compilatie!

Sa copiezi din mai mult de 3 carti inseamna sa scoti o noua lucrare stiintifica!” Continuand pe acelasi ton glumet amintesc si de acel “pregm tout invention” a lui Voltaire. In aceelasi sens da-ti-mi voie sa va dau un citat din Giovanni Papini, autorul care-mi este foarte drag cu al sau “Un homo finito” (Un om sfarsit): N-as vrea sa iau nimic de la altii; as vrea sa fiu ca paianjenul care-si trage toate firele operei din pantecele sale. Urasc albina, iar mierea ei imi miroase a lucru furat!  Desigur este o regula a eticii greu de urmat, dar catre asta trebuie sa tindem atunci cand impartasim ceva semenilor...

Nini: Daca ar fi sa o luati de la capat, ce meserie v-ati alege?

Dl. Cabiaglia: Nu am sa raspund ca toti inginerii, fariseii din ziua de azi. Ei bine, in nici un caz ingineria ci mai curand pe cea de medic sau de profesor. M-a fascinat bionica cu surorile ei, bilogia si biochimia; ele raman alte optiuni. Visul meu coincide cu cel al lui Alexis Carel. Citat din cartea lui “L*homo cet inconnu” (Omul acest necunoscut): Ar fi o alta partide de sah: o noua deschidere, alt joc de mijloc si desigur alt final.

Nini: Ce hobby-uri ati avut?  

Dl. Cabiaglia: Multe, in diverse perioade ale vietii, dar principale 5:

• istoria stiintei (in special a matematicii)
• compozitia sahista (dar si jocul practic)
• patinajul (de placere – nu cel artistic)
• medicina naturista (macrobiotica)
• desenul in penita (sper ca cei care ma cunosc sa ma recunoasca si in autoportretul meu de pe pagina Face-book)  

Nini: Ce alte preocupari mai aveti in clipa de fata?

Dl. Cabiaglia: Acum, stau pe internet intre 6 si 8 ore pe zi si nu ma satur citind.   

Nini: Din discutiile avute cu dl. Cabiaglia inaintea inceperii interviului am descoperit ca am avut o cunostinta comuna; este vorba despre ing. Stefan Spranceana pe care l-am avut coleg de serviciu pe vremea cand am lucrat la ICSPM-Bucuresti, dar pe parcurs am pierdut sirul amicilor comuni... 

Un album cu fotografii cauzat de acest interviu poate fi vazut aici:  http://nini.qsl.ro/yo3ccc/Un%20neobosit%20scriitor%20de%20articole%20tehnice%20Cabiaglia%20Giovani/index.html