Cu ani in urma, pe o strada de legatura, pe atunci mai discreta, intre Stirbei Voda si Calea Grivitei, la etajul intai al unei case in care arta plastica si decorativa aleasa, lemnul lucrat, obiectele de cult sau stampele japoneze se gaseau, necautate, ci rasarite si implinite acolo, parca dintotdeauna, intr-un decor interior intim, fascinant, de un rafinament cum rar se mai vazuse, prin el insusi o opera, putea fi intalnit Vasile Grigore. Colectia personala a maestrului Vasile Grigore constituia privilegiul celor apropiati, singurii beneficiari ai unui tezaur sistematizat si coerent, ce prinsese contur pe peretii atelierului.

Astfel, dupa o lunga asteptare, Vasile Grigore a dezvaluit si altora muzeul sau tainic, comoara tacuta adunata cu multa truda dar si bun gust, constituindu-se intr-o colectie care-i poarta numele, declarata incepand cu data de 25 mai 2004 de utilitate publica. Tot prin straduinta acestui mare colectionar a fost gasita si amenajata actuala cladire cu spatii de expunere pe doua nivele unde piesele sunt dispuse in cele cinci sali , reprezentand sapte sectiuni mari (pictura, grafica, sculptura, arta populara romaneasca si arta decorativa europeana, orientala si extrem-orientala). Spatiile de expunere comunica intre ele printr-o scara interioara, pe al carui palier, o serie de exponate introduc vizitatorul in tematica salilor in care va pasi.

Donatia insumeaza  numai in spatiile de expunere 500 de piese si ni se infatiseaza ca un ansamblu care vizeaza treptat aproape toate domeniile artelor frumoase. Colectionarul-artist nu isi refuza posibilitatea proximitatii  permanente a unui artist de care este fascinat, astfel incat pasiunea sa se indreapta spre cativa artisti de seama ai picturii, sculpturii si graficii romanesti interbelice si contemporane. Dragostea pentru arta populara romaneasca a maestrului si pasiunea de a aduna obiecte autentice care sa ilustreze varietatea motivelor decorative au dus in final la alcatuirea unei colectii etnografice deosebite, la care au contribuit diferite genuri de arta.

Legatura cu arta universala este subtila, discreta si intotdeauna vazuta din perspectiva artei romanesti. In selectia de stampe japoneze, intre care se numara artisti celebri din "Tara Soarelui Rasare", se poate observa puterea revelatoare a liniei, la fel ca in cazul graficii romanesti. Pictate manual sau imprimate, piesele de portelan de provenienta japoneza sau chineza se constituie ca un remarcabil ansamblu care impresioneaza printr-o cromatica stralucitoare si pretiozitate a suprafetelor pieselor.

Ceramica englezeasca de tip-Delft, faianta germana, ruseasca si franceza nu sunt decat cateva din nenumaratele tipuri realizate, prezente in colectie.

Pe aceeasi linie a obiectelor de "uz casnic" se inscriu si piesele de metal, gravate, ciocanite, poansate sau perforate. Cu o cromatica armonioasa, covoarele orientale de rugaciune, de o rara poezie si distinctie revin ca o realitate istorica in aproape toate salile muzeului. Marchetate, intarsiate sau pictate, exemplarele de mobilier ofera indicii despre marea indemanare si sensibilitate a ebenistilor francezi, olandezi sau japonezi.

Colectia sa de discuri, precum si biblioteca, deasemeni parti componente ale donatiei, o completeaza si sugereaza cu mare acuratete care sunt directiile care l-au influentat pe artist si pe colectionar in acelasi timp. Pentru fiecare dintre cele sapte sectiuni ale colectiei, de la pictura si grafica pana la stampe japoneze, de la icoanele romanesti pe lemn si pe sticla pana la covoarele orientale, biblioteca a fost in permanenta pentru maestrul Vasile Grigore un instrument de indrumare in demersul sau artistic.

Parea ca traditia marilor nostri colectionari a apus. Maestrul  demonstreaza contrariul si aceasta intr-o maniera exceptionala. Prin opera sa si prin ctitoria din str. Maria Rosetti 29, Vasile Grigore se inscrie in marea arta contemporana a veacului nostru.

Admirabil desenator si sensibil colorist, Jean Al. Steriadi ar fi fost un posibil exemplu de urmat, dar nu a incercat niciodata sa-si impuna punctul de vedere, stimuland dimpotriva incursiunile personale ale studentilor sai. O cu totul alta structura prezenta Rudolf Schweitzer-Cumpana, in a carui desen viguros razbateau accente expresioniste. Samuel Mützer stia sa incurajeze cautarile studentilor si, fara sa le impuna propriul canon reusea, ca si Steriadi de altfel, sa intretina o anume sensibilitate de tip impresionist.

Dimpotriva, Simion Iuca, profesorul de gravura, cultiva disciplina studiului riguros, criteriile observatiei atente si transpunerii exacte fiind pentru el criterii de profesionalism. Incepand din anul IV, dorinta de a se consacra picturii a justificat trecerea la sectia de specialitate, in atelierul condus de Ion Marsic. Sub discreta sa indrumare, talentul lui Vasile Grigore a evoluat, fara convulsive cautari, spre o timpurie maturizare.

Se poate spune ca, in iulie 1959, cand Vasile Grigore absolvea Institutul de Arte Plastice "Nicolae Grigorescu", el era un artist format. Asa cum avea sa observe si Alexandru Ciucurencu, caruia i-a fost asistent intre anii 1963-1970, pictura sa era, inca de atunci , "expresiva, simpla si clara...o pictura luminoasa, senina", nascuta dintr-o "inteligenta observare si interpretare a vietii". Preferinta pentru compozitiile aerate, cu putine, dar bine definite forme, l-au impus de indata atentiei, lucrarile sale fiind intampinate cu elogii din partea criticilor de arta si staruitor dorite de catre colectionari. In 1961 primeste bursa "Frederic si Cecilia Storck". In 1963 este distins cu premiul pentru pictura al Uniunii Artistilor Plastici din Romania. In 1966 primeste premiul Ioan Andreescu al Academiei Romane, apoi premiul pentru Arte Frumoase la Expozitia Internationala de la Szczecin (Polonia), premiul "Criticii de specialitate" din Romania si premiul Caravaggio (Italia). Din 1961 pana in prezent este cadru didactic la Academia de Arte din Bucuresti: preparator, asistent, lector, conferentiar si profesor universitar.

In evolutia picturii romanesti contemporane, Vasile Grigore se manifesta printr-o muzicalitate si o melancolie de rara savoare, prin culoare si desen, izvorate dintr-o autentica plenitudine sufleteasca, in care nici o tusa colorata nu este gratuita, nici un semn grafic nu este intamplator. O mare forta psihica acorda acestor semne o patrunzatoare expresivitate. Pornind de la motivul atelierului - loc sacru in ritualul de fiecare zi al muncii sale de pictor - Vasile Grigore ne invita sa redescoperim o parte din frumusetile lumii, staruind cu talc asupra unor teme de veche traditie. Pictura lui Vasile Grigore este un riguros colocviu al materiei. Nu se trece dincolo de pragul inalt al cunoasterii, orice obiect reprezentat, de la fruct la steaua de mare; de la scoica in care rasuna cantecul marii la chitara, ale carei forme se infioara de amintirea nudului feminin; de la floare la masca emblematica a arlechinului, trist, ingandurat sau ironic, fiind un centru iradiant de intensa, reala vibratie, dar si un simbol clar al universului.

 Dozata cu rafinament, culoarea navaleste in trombe violente, crude, sau se insinueaza in griuri suave. Transformand lumea intr-o perpetua inflorire, Vasile Grigore alatura tonurile sustinute si irizarile cele mai fine, stralucirea rosurilor si oranjurilor in care canta soarele amiezii si subtilele vibratii ale luminii matinale rasfrante in doua. Si ce efecte stie sa scoata din alburi si negruri, atat de rar folosite de pictori fara a cadea in monotonie, in platitudini. Culoarea supune si domina, totul este luminos, totul este ordonat cu rigoare. Pictura lui Vasile Grigore este un dar al bucuriei. In fond, nu este pictura recrearea lumii prin culori?

Sursa: Muzeul de Arta “Vasile Grigore – pictor si colectionar”

Un album cu fotografii ocazionat de acest subiect poate fi vazut aici:  http://nini.qsl.ro/yo3ccc/Muzeul%20de%20Arta%20Vasile%20Grigore%20-%20pictor%20si%20colectionar/index.html

MUZEUL DE ARTA

                                  "VASILE GRIGORE - PICTOR SI COLECTIONAR"

Str. Maria Rosetti nr. 29, sector: 2, BUCURESTI

 Tel/Fax: +40-21-211.54.09

muzeul_v_grigore@yahoo.com