In urma cu ceva timp, am avut o placere deosebita ca sa pot sa stau de vorba cu 6 persoane: dl. Radu Cotet, d-na Magda Gheorghita, dl. Bodea Danut, d-na Staicu Liliana, dl. Popa Eugen si dl. Maris Badescu, toti fosti salariati la Intreprinderea de Piese Radio si Semiconductori – Baneasa, sau mai pe scurt IPRS-Baneasa. Interviul cu dl. Radu Cotet l-am prezentat in urma cu putin timp. De data aceasta va prezint interviul realizat cu dl. Bodea Danut.
Acum, am sa va relatez o intamplare petrecuta cu putin timp in urma, mai exact pe 2 august. Eram in Brasov, sambata dimineata, sus pe Colina, unde se desfasurau activitatile simpozionului. Aici m-am intalnit cu un grup de radioamatori: Florin YO3VK cu sotia, Vlad YO3FAI cu sotia, care au venit cu masinile, dar i-au luat cu ei si pe Dan YO3AID, impreuna cu Petre YO3CTW.
Virgil Ionescu era nascut la 13 mai 1936 la Ploiesti. De mic este pasionat de electronica si radioamatorism. Devine YO3CN, la fel ca multi alti colegi din fosta regiune Ploiesti; atunci, regiunea Ploiesti era in districtul 3.
In urma cu ceva timp, am avut o placere deosebita ca sa pot sa stau de vorba cu 6 persoane: dl. Radu Cotet, d-na Magda Gheorghita, dl. Bodea Danut, d-na Staicu Liliana, dl. Popa Eugen si dl. Maris Badescu, toti fosti salariati la Intreprinderea de Piese Radio si Semiconductori – Baneasa, sau mai pe scurt IPRS-Baneasa. Interviul cu dl. Radu Cotet l-am prezentat in urma cu putin timp. De data aceasta va prezint interviul realizat cu d-na Magda Gheorghita.
De cand am discutat prima data la telefon cu d-na Pop, sotia celui care a fost Nelu YO6AWR, mi-a facut o impresie deosebita. Dupa ce am realizat cu dansa interviul despre fostul sot, trecut intre timp la cele vesnice, am ramas in relatii de prietenie si ne-am mai sunat din cand in cand, ca asa este frumos. La una din discutii d-na Pop mi-a spus: ”Daca, vreodata, aveti drum prin Brasov, va rog sa veniti pe la mine cu sotia, pentru ca vreau sa va cunosc pe amandoi.”
In urma cu ceva timp, am avut o placere deosebita ca sa pot sa stau de vorba cu 6 persoane: dl. Radu Cotet, d-na Magda Gheorghita, dl. Bodea Danut, d-na Staicu Liliana, dl. Popa Eugen si dl. Maris Badescu, toti fosti salariati la Intreprinderea de Piese Radio si Semiconductori – Baneasa, sau mai pe scurt IPRS-Baneasa. A fost o placere deosebita, mai ales ca si pentru mine, primul loc de munca a fost tot IPRS-Baneasa. Primul cu care o sa incep aceasta serie de interviuri, este dl. Radu Cotet, cel care a reusit sa-i aduca si pe ceilalti domni si doamne, alaturi de care am petrecut o zi de neuitat.
Muzeul Naţional de Istorie a României (MNIR), sub patronajul Ministerului Culturii, în colaborare cu Muzeul Național Peleș, Muzeul Național Cotroceni, Muzeul Național de Artă al României, Muzeul Ceasului „Nicolae Simache”, Ploiești şi Muzeul Municipiului București, a vernisat expoziţia temporară „GENIO GALLICO. Ceasuri istorice franceze din colecţii muzeale româneşti”.
In urma cu ceva timp, am avut o placere deosebita ca sa pot sa stau de vorba cu 6 persoane: dl. Radu Cotet, d-na Magda Gheorghita, dl. Bodea Danut, d-na Staicu Liliana, dl. Popa Eugen si dl. Maris Badescu, toti fosti salariati la Intreprinderea de Piese Radio si Semiconductori – Baneasa, sau mai pe scurt IPRS-Baneasa. Interviul cu dl. Radu Cotet l-am prezentat in urma cu putin timp. De data aceasta va prezint interviul realizat cu dl. Bodea Danut.
Acum, am sa va relatez o intamplare petrecuta cu putin timp in urma, mai exact pe 2 august. Eram in Brasov, sambata dimineata, sus pe Colina, unde se desfasurau activitatile simpozionului. Aici m-am intalnit cu un grup de radioamatori: Florin YO3VK cu sotia, Vlad YO3FAI cu sotia, care au venit cu masinile, dar i-au luat cu ei si pe Dan YO3AID, impreuna cu Petre YO3CTW.
La un an de la expoziția Peisajele credinței, Muzeul Tăranului continuă dialogul fotografic româno-italian cu Gesturi care ne leagă.
Virgil Ionescu era nascut la 13 mai 1936 la Ploiesti. De mic este pasionat de electronica si radioamatorism. Devine YO3CN, la fel ca multi alti colegi din fosta regiune Ploiesti; atunci, regiunea Ploiesti era in districtul 3.
In urma cu ceva timp, am avut o placere deosebita ca sa pot sa stau de vorba cu 6 persoane: dl. Radu Cotet, d-na Magda Gheorghita, dl. Bodea Danut, d-na Staicu Liliana, dl. Popa Eugen si dl. Maris Badescu, toti fosti salariati la Intreprinderea de Piese Radio si Semiconductori – Baneasa, sau mai pe scurt IPRS-Baneasa. Interviul cu dl. Radu Cotet l-am prezentat in urma cu putin timp. De data aceasta va prezint interviul realizat cu d-na Magda Gheorghita.
De cand am discutat prima data la telefon cu d-na Pop, sotia celui care a fost Nelu YO6AWR, mi-a facut o impresie deosebita. Dupa ce am realizat cu dansa interviul despre fostul sot, trecut intre timp la cele vesnice, am ramas in relatii de prietenie si ne-am mai sunat din cand in cand, ca asa este frumos. La una din discutii d-na Pop mi-a spus: ”Daca, vreodata, aveti drum prin Brasov, va rog sa veniti pe la mine cu sotia, pentru ca vreau sa va cunosc pe amandoi.”
Se presupune că în acest loc a existat un izvor mai vechi. Monumentul actual este de formă semicirculară, din blocuri de piatră.
In urma cu ceva timp, am avut o placere deosebita ca sa pot sa stau de vorba cu 6 persoane: dl. Radu Cotet, d-na Magda Gheorghita, dl. Bodea Danut, d-na Staicu Liliana, dl. Popa Eugen si dl. Maris Badescu, toti fosti salariati la Intreprinderea de Piese Radio si Semiconductori – Baneasa, sau mai pe scurt IPRS-Baneasa. A fost o placere deosebita, mai ales ca si pentru mine, primul loc de munca a fost tot IPRS-Baneasa. Primul cu care o sa incep aceasta serie de interviuri, este dl. Radu Cotet, cel care a reusit sa-i aduca si pe ceilalti domni si doamne, alaturi de care am petrecut o zi de neuitat.
Muzeul Naţional de Istorie a României (MNIR), sub patronajul Ministerului Culturii, în colaborare cu Muzeul Național Peleș, Muzeul Național Cotroceni, Muzeul Național de Artă al României, Muzeul Ceasului „Nicolae Simache”, Ploiești şi Muzeul Municipiului București, a vernisat expoziţia temporară „GENIO GALLICO. Ceasuri istorice franceze din colecţii muzeale româneşti”.
Interviul cu dl. ing. Alexandru Timoschenko a avut loc la cateva zile dupa implinirea varstei de 70 de ani.