Nu suport sa conduca altul

Acum, am sa va relatez o intamplare petrecuta cu putin timp in urma, mai exact pe 2 august. Eram in Brasov, sambata dimineata, sus pe Colina, unde se desfasurau activitatile simpozionului. Aici m-am intalnit cu un grup de radioamatori: Florin YO3VK cu sotia, Vlad YO3FAI cu sotia, care au venit cu masinile, dar i-au luat cu ei si pe Dan YO3AID, impreuna cu Petre YO3CTW.

Cu Florin ma vad mai des fiind vecini de cartier, dar cu ceilalti ma vad mai rar, asa ca mi-a facut o deosebita placere sa ne intalnim sa sa mai stam de vorba. Pe la pranz am iesit in parcarea de pe Colina “ca sa mai dam vorbe la mana”, cum obisnuia sa spuna regretatul Marian YO3FBL.

Printre altele, am primit o oferta de nerefuzat de la Florin, ca sa merg cu sotia, impreuna cu tot grupul, la o pensiune unde sa mancam ceva. Zis si facut. Eu si sotia ne-am suit in masina lui Florin, impreuna cu sotia lui, iar restul in cealalta masina. Pentru ca de la natura sunt un pic mai inalt si nu incap pe bancheta din spate, m-am asezat pe scaunul din dreapta soferului. Ei stabilisera in prealabil unde sa mergem; eu oricum nu cunosteam zona. Deschizatoare de drumuri era masina condusa de Iulia, sotia lui Vlad. Initial, eu am crezut ca o sa mergem undeva pe la marginea orasului sau cel mult, undeva foarte aproape de oras. In timp ce inca mergeam prin oras il aud pe Florin: “De ce o ia pe aici si nu pe drumul drept?” Eu nestiind despre ce este vorba l-am intrebat: “Pai, incotro mergem acum?” Florin: “Pai, pe aici se merge in Poiana Brasov!”. Si de aici a inceput nebunia! Cand stau in partea dreapta si conduce masina altcineva si mai si conduce pe serpentine, mi se face rau; ma doare capul si imi vine sa vomit. Daca stau eu la volan, nu am niciodata nimic. Mi-a dat Vali (sotia lui Florin) niste pastile, am baut apa etc. Cand s-a ajuns in Poiana Brasov, Iulia a ratat un drum care facea la dreapta catre Rasnov, dupa care s-a intrat intr-o parcare mare, pe partea dreapta, ca sa se poata intoarce si s-a revenit pe drumul corect. Peisaj frumos, dar nu si pentru mine, in situatia in care ma aflam.

In continuare, am coborat catre Rasnov, tot pe serpentine. Va da-ti seama ce placere pe capul meu. La Rasnov s-a facut la stanga spre Bran, pe DN73, culoarul Bran – Rucar – Campulung Muscel. Am trecut pe langa Bran, am vazut de la distanta “Castelul lui Dracula”, am ajuns in Moeciul de Jos, apoi am facut stanga, incepand sa coboram catre Moeciul de Sus.

In continuare, am trecut un pod si am ajuns la Complexul Cheile Gradistei.

Un peisaj de basm de jur-imprejur, un restaurant cu terasa - o frumusete, acela pentru care venisem ca sa luam masa de pranz. Am facut mai multe fotografii de grup si am intrat inauntru. Aici, mesele erau ocupate, lume cat cuprinde, iar cele catre care ne-am indreptat aveau tot felul de bilete pe ele, pe care scria ceva de genul: “Rezervat CS Mioveni”. Deceptionati, am parasit localul, iar Florin ne spune: “Hai, ca va duc eu la o pensiune, veniti dupa mine!”. Ne-am suit cu totii in cele doua masini si ne-am pus iar la drum. Iar serpentine si drumuri proaste.

Daca pana aici drumul a fost bun, in continuare s-a mers pe niste drumuri “vai de mama lor”, pline de gropi. 

Cand am ajuns la o bifurcatie in forma de Y, Florin in loc sa o ia pe drumul din stanga, a luat-o pe drumul din dreapta. Dupa ce am strabatut o portiune de drum, Florin si-a dat seama de greseala, a intors, dar ceilalti, din cealalta masina, au spus ca nu mai vin cu noi, ca se duc la o alta pensiune. Dupa inca o perioada de timp am ajuns la destinatie, Pensiunea Wiarusti, pe str. Valea Bangaleasa, pe valea raului Turcu. Peisaj minunat, aer curat, mancare buna... In timp ce savuram bucatele de pe masa au inceput sa se auda niste tunete in departare si am spus: “Florine, o sa vezi ca pe drumul de intoarcere o sa ne prinda ploaia. Asa dupa cum ti-am mai spus si cu alte ocazii, pe drumul catre.... ma ploua, dar cand ajung la destinatie, ori nu a plouat deloc, ori se opreste ploaia.”

Am mancat, am baut o bere rece – ca deh aveam sofer, am achitat nota de plata si ne-am pus iar la drum. Am facut o mica oprire la pensiunea unde luau masa ceilalti amici, am schimbat cateva cuvinte, dupa care ne-am continuat drumul. La intoarcere am venit pe drumul drept, unde am avut parte de vreo 6 reprize de ploaie, dintre care una a fost asa de tare ca aproape ca nu vedeam pe unde mergem. De data aceasta, drumul fiind drept, nu am mai avut probleme. Pe masura ce ne apropiam de destinatie (Hotel Capitol din Brasov) ploua din ce in ce mai rar, astfel incat atunci cand am coborat din masina, nu am avut nevoie de umbrela. I-am spus lui Florin, care a coborat si el din masina ca sa imi iau bagajul din portbagaj: “Ei, ce ti-am spus eu Florine ca se opreste ploaia cand ajungem?”

Florin: “De data asta, m-ai convins!”.

Asa a luat sfarsit aceasta calatorie plina de peripetii.

Si inca ceva, cum am ajuns in camera de hotel, primul lucru pe care l-am facut dupa ce am lasat jos bagajele, am si facut o fotografie ca sa se vada ca oamenii care merg pe strada nu poarta umbrele.

Un album cu fotografii ocazionat de acest subiect poate fi vazut aici: http://nini.qsl.ro/yo3ccc/Nu%20suport%20sa%20conduca%20altul/index.html