Povesti interesante despre IPRS-Baneasa, povestite de dl. Radu Cotet

In urma cu ceva timp, am avut o placere deosebita ca sa pot sa stau de vorba cu 6 persoane: dl. Radu Cotet, d-na Magda Gheorghita, dl. Bodea Danut, d-na Staicu Liliana, dl. Popa Eugen si dl. Maris Badescu, toti fosti salariati la Intreprinderea de Piese Radio si Semiconductori – Baneasa, sau mai pe scurt IPRS-Baneasa. A fost o placere deosebita, mai ales ca si pentru mine, primul loc de munca a fost tot IPRS-Baneasa. Primul cu care o sa incep aceasta serie de interviuri, este dl. Radu Cotet, cel care a reusit sa-i aduca si pe ceilalti domni si doamne, alaturi de care am petrecut o zi de neuitat.

Nini: Ce facultate ati urmat?

Dl. Radu: Am terminat sectia de Componente si Dispozitive Electronice a facultatii de Electronica si Telecomunicatii (numele de atunci) in anul 1975, si am fost repartizat la IPRS Baneasa, unde imi realizasem lucrarea de licenta.       

Nini: Care a fost tema lucrarii de licenta?                                                                            

Dl. Radu: Lucrarea de licenta cu subiectul "Studiu al tranzistoarelor PNP integrate (laterale si de substrat)", a fost realizata in sectia de circuite integrate a IPRS Baneasa (Sectia 2400) sub conducerea domnului inginer Virgil Gheorghiu. Am realizat o modelare a comportamentului tranzistoarelor PNP integrate (punctul slab al epocii in materie de circuite integrate liniare) in functie de diversi parametri tehnologici.                                                                                                   

Nini: In ce loc de munca ati fost repartizat dupa angajare?                                                

Dl. Radu: Impreuna cu un coleg de grupa, am fost integrati in serviciul EMC (Export-Marketing-Cooperare internationala) proaspat infiintat in 1973.                         

Nini: Care au fost primele indatoriri pe care le-ati avut la locul de munca?                          

Dl. Radu: Stiind din facultate ca marea problema a IPRS era lipsa cataloagelor, am inceput prin a publica primele versiuni ale catalogului condensat si liste de echivalente ale componentelor produse la Baneasa.                                                            

Nini: Ulterior ce ati mai facut?                                                                                        

Dl. Radu: Am primit apoi responsabilitatea relatiilor internationale de colaborare cu tarile de limba germana din fostul CAER (RDG, Cehoslovacia, Ungaria), atat pentru relatiile bilaterale cat si pentru partea de export care se desfasura prin intermediul ICE Electronum (Intreprindere de Comert Exterior). In aceasta calitate, am participat la numeroase intalniri bilaterale cu tarile respective, inclusiv la nivel de delegatii ministeriale si de centrala industriala.                                 

Nini: Ce alte sarcini ati mai avut de indeplinit?                                                                                  

Dl. Radu: Am facut parte din echipa de specialisti IPRS insarcinata la sfarsitul anilor 70 sa ajute intreprinderile mari consumatoare de componente electronice active din tara sa reduca importurile prin trecerea pe componente romanesti, colaborand in acest sens si cu colegii tehnologi din sectiile de productie.                        

Nini: Ati avut sansa sa colaborati cu fostii colegi de facultate?                              

Dl. Radu: In aceasta calitate am lucrat cu foarte multi din fostii colegi de facultate, repartizati la diverse intreprinderi din industria electronica in tara, si care veneau la noi sa obtina "viza de import" sau o propunere de echivalare cu produse IPRS. Aceasta perioada a fost foarte fructuoasa dpdv tehnologic, intrucat centralizarea datelor colectate de noi a determinat orientarile tehnologice ulterioare pentru multe familii de componente electronice, care au fost introduse in productia diverselor sectii ale IPRS.                                          

Nini: Cand ati revenit in “productie”?                                                                                   

Dl. Radu: In luna mai 1979 am decis sa reiau contactul cu partea tehnologica a meseriei, mutându-ma la cerere in Sectia 2400 circuite integrate, atelierul de triere, ca sef de linie tri final circuite integrate liniare.

Nini: Catre cine mergeau cele mai multe produse fabricate de IPRS?                                    

Dl. Radu: Principalul beneficiar al circuitelor integrate liniare era uzina Electronica, unde productia de receptoare radio si TV se afla in plina dezvoltare. Mi s-a intamplat de multe ori sa am ocazia in schimbul 2 sa fac livrari pentru Electronica, al carei delegat astepta circuitele la poarta intreprinderii. Ulterior a aparut si Tehnoton pe lista beneficiarilor, iar pentru circuitele integrate digitale clientii mari erau Intreprinderea de Calculatoare, IEPER, IEA etc.                         

Nini: Ce aparatura se folosea pentru trierea circuitelor integrate care se fabricau in Sectia 2400?                                                                                                                   

Dl. Radu: La aceea data, Sectia 2400 dispunea de un singur sistem de triere a circuitelor integrate specifice audio-video, conceput de colegii mei de la departamentul de proiectare, intre care ii mentionez pe inginerii: Nicolae Marinescu, Alexandru Hartular, Virgil Gheorghiu si Andrei Vild. Conducerea sectiei a hotarit sa-mi incredinteze conceptia si realizarea practica a celui de-al doilea sistem de triere, comandat de un computer de tip Hewlett-Packard HP 9830 A, un produs de varf in acei ani.                                                                             

Nini: Ati realizat acest aparat?                                                                                          

Dl. Radu: In paralel cu activitatea de urmarire a procesului de fabricatie, am reusit sa termin cu succes acest obiectiv, imbunatatind performantele primului sistem si dubland practic capacitatea de triere si implicit de productie a circuitelor integrate pentru uzinele Electronica.       

Nini: Ati luat parte la omologari?                                                                                          

Dl. Radu: In aceelasi timp am participat la diverse omologari de produse si am avut ocazia sa fiu trimis la o scolarizare pentru utilajele specifice atelierului de tri final, produse in Germania de Vest.                                                                                  

Nini: Ati mai revenit la serviciul EMC?                                                                              

Dl. Radu: In luna martie 1982 m-am intors in serviciul export care se numea deja SEICEI (Serviciul Export-Import-Cooperare Economica Internationala) unde am continuat activitatile specifice, participind la activitatea de colaborare si schimb de experienta tehnologica intre IPRS si partenerii din RDG, RPU, RSC, plus partea de vanzari catre acesti parteneri si alti clienti din RFG.                                             

Nini: In continuare pe unde ati mai lucrat?                                                                             

Dl. Radu: In anii 1984 - 1985 am lucrat la intreprinderea Microelectronica in cadrul serviciilor tehnic si export.                                                                                            

Nini: Dupa 1985 unde ati lucrat?                                                                                        

Dl. Radu: Reintoarcerea in cadrul serviciului import-export al IPRS din noiembrie 1985 a durat pina in luna iunie 1990, cand am parasit tara pentru a ma stabili in Belgia.                                                                                                                                  

Nini: Care a fost primul loc de munca dupa ce ati ajuns in Belgia?                                  

Dl. Radu: Debutul meu profesional in Belgia s-a petrecut in cadrul laboratorului de microelectronica al universitatii UC Louvain, unde am lucrat in start-up-ul ARAMIS, o firma creata pentru a promova tehnologia de circuite integrate la comanda (custom design) in cadrul catorva proiecte de evanghelizare a tehnologiei ASIC CMOS in lumea intreprinderilor mici si mijlocii, noi propunandu-le sa integram aplicatiile realizate in tehnologii clasice (circuite imprimate cu componente discrete) intr-un singur cip ASIC CMOS, cu un ajutor financiar de la stat.                                               

Nini: Acolo ati lucrat tot timpul?                                                                                               

Dl. Radu: Nu, dupa 2 ani de contracte pe perioade din ce in ce mai scurte, am postulat ca asistent la facultatea de informatica a universitatii din Namur unde aveam avantajul a minimum 6 ani de contract, plus apropierea de casa. Am facut compilatoare cu studentii, limbaje de programare, computer architecture, operating systems, TCP/IP networking etc.

Nini: Ce idei ati mai pus in practica ?                                                                                                                                      

Dl. Radu: In 1993 am pus pe picioare cu un prieten român de la Stanford si altul de la NASA o prima lista de distributie e-mail pentru romanii din lume. In 1995 am realizat prima demonstratie publica de internet la o conferinta a facultatii, actele acesteia fiind publicate ca "Actes de la journée d'information sur le Multimédia", «Le projet World-Wide Web - présent et perspectives», FUNDP Institut d'Informatique, Namur, 25 janvier 1995, Presses Universitaires de Namur.                 

Nini: In presa ati aparut?                                                                                                        

Dl. Radu: La cateva zile dupa conferinta, am primit vizita unui ziarist, i-am raspuns la cateva intrebari despre demonstratia respectiva si spre marea mea surpriza, a doua zi am descoperit ca eram pe prima pagina a cotidianului local "Vers l'Avenir" ceea ce l-a facut pe decanul de atunci sa ma invite la ora 9 la el in birou si sa-mi spuna, aratandu-mi ziarul: "Radule, nici rectorul, nici eu ca decan n-am dat niciodata vreun interviu in Vers l'Avenir, iar tu esti pe prima pagina!". Asa a fost sa fie, dupa 2 ani am obtinut postul definitiv ca maître de conférences si sef de serviciu informatic; am lucrat mult cu Sun Microsystems, Novell, Microsoft etc.                                                                                                                     

Nini: Ce profil are facultatea la care lucrati?                                                             

Dl. Radu: Profilul facultatii este de informatica de gestiune si limbaje de programare, cu o deschidere in ultimii ani catre integrarea de aplicatii, sisteme distribuite etc.

Un album cu fotografii ocazionat de acest subiect poate fi vazut aici: http://nini.qsl.ro/yo3ccc/Povesti%20interesante%20despre%20IPRS-Baneasa/index.html