De cum am aflat de acest eveniment nu mai aveam rabdare sa vina ziua de 24 martie ca sa merg la intalnirea cu prietenii. Asa aveam ocazia sa ne intanim din cand in cand si sa mai stam de vorba.
Muzeul “Profesor Doctor Victor Babes” este situat pe strada Andrei Muresanu – strada ce porneste din dreapta parculetului ce a adapostit pana de curand statuia “Lupoaica Romei”, astazi parcul Brancusi, mergand catre Institutul de Endocrinologie C.I. Parhon. Cartierul bucurestean este el insusi un muzeu prin istoric – astfel printre case cu parter suprainaltat si etaj ce imbina placut diferite stiluri arhitecturale aflandu-se si casa Mircea Babes, fiul lui Victor Babes.
Muzeul Memorial C.I. si C.C. Nottara s-a infiintat in 1956, in urma donatiei facute de Ana Nottara, sotia compozitorului C.C. Notara. Dupa donatie, aceasta a continuat sa locuiasca in incinta casei pana la sfarsitul vietii (1981) si s-a ocupat de organizarea si imbunatatirea colectiei ce isi propune sa dezvaluie si sa omagieze totodata cele doua personalitati marcante ale culturii romanesti: C.I. Nottara (1859-1935) actor, regizor, director al Teatrului National Bucuresti si fiul sau C.C. Nottara (1890-1951) compozitor, dirjor, violonist si profesor la conservator.
Muzeul Curtea Veche, organizat in vestigiile Palatului Voievodal, a fost inaugurat in aprilie 1972. Desfasurat pe o suprafata de cca. 5.000 m2 muzeul isi propune sa conserve si sa valorifice marturii istorice datand din secolul al IV-lea pana in cel de-al XIX-lea. Palatul Voievodal sau Curtea Domneasca este cel mai vechi monument feudal din Bucuresti, care timp de peste doua secole a fost resedinta domnitorilor munteni, in paralel, pana la 1660, cu vechea capitala Targoviste, an dupa care ramane capitala unica a Tarii Romanesti, iar dupa 1862 a Principatelor Unite Romane, respectiv Romaniei. In a doua jumatate a secolului XIV pe acest loc a fost ridicata o cetate de caramida de circa 160 m2 careia Vlad Tepes, in anii1458 – 1459 ii va da amploare, inconjurand-o cu ziduri de piatra.
Muzeul Municipiului Bucuresti, este prima institutie muzeala de istorie urbana din sud-estul Europei. A luat fiinta la sfarsitul lunii iunie 1921, printr-o hotarare a Consiliului Comunal al Primariei Bucuresti, care a aprobat propunerea primarului dr. Gh. Gheorghian de infiintare a “Muzeului Comunal Bucuresti”.
In perioada anilor 1960, cand ma duceam cu parintii in vizita la o verisoara de-a mea care locuia pe str. Banitei (o straduta mica care se intindea intre str. Masina de Paine si gardul fabricii de ulei Moara lui Assan) am avut ocazia sa ma joc cu mai multi copii, fete si baieti, de origine armeana care locuiau pe aceea strada si care unul cate unul au emigrat impreuna cu familiile in Statele Unite. In plus, pentru ca sotul surorii bunicului din partea lui tata a fost armean (Papazian Cristea), dar despre al carui trecut nu stiu nimic, m-am hotarat sa aflu mai multe despre aceasta comunitate. Pentru aceasta am luat legatura cu preotul Bisericii Armenesti, parintele paroh Paul Bogdan, caruia ii multumesc si pe acesta cale pentru amabilitatea cu care am fost primit, dar si pentru faptul ca am putut vizita: Biblioteca, Muzeul Comunitatii Armenesti si Biserica Armeneasca.
Am avut placerea sa-l cunosc si sa ma aflu in compania d-lui dr. inginer Nicolae Diaconescu, directorul Muzeului Tehnic National “Prof. ing. Dimitrie Leonida”, care mi-a vorbit despre acest muzeu, problemele cu care se confrunta, iar apoi m-a dat pe mana doamnei muzeograf Mioara Zamfir de la care am primit explicatii concrete la fata locului. Astfel, am putut ajunge in toate incaperile muzeului pentru a vizita, fotografia si a lua cunostinta de obiectele valoroase expuse aici. Muzeul este amenajat ca un adevarat atelier scoala si permite organizarea de lectii pentru elevii liceeni. Se pot efectua lucrari practice de fizica: plan inclinat, frecare, termodinamica, electricitate si magnetism.
Pe Florian l-am cunoscut in urma cu cativa ani pe vremea cand lucra in Bucuresti si m-am dus la el la serviciu sa-i duc niste reviste Tehnium de la un prieten de-al meu. Atunci am purtat o discutie de vreo 2 ore legata de radioamatorism si radioamatori, dar mi-a povestit si despre muzeul pe care dorea sa-l faca. Ulterior ne-am intalnit pe la diverse expozitii si pe la Federatie.
Imi aduc aminte cu mare placere cand citeam revistele Tehnium inainte de 1989 si printre articolele de acolo gaseam foarte multe scrise de dl. Dragos Falie pentru receptia in banda SHF sau mai pe romaneste, pentru receptia programelor TV transmise prin satelit.
Inginer roman, absolvent al Facultatii de Electronica si Telecomunicatii a Institutului Politehnic din Bucuresti in 1956, Doctor Inginer in Stiinte Tehnice, titlu obtinut de la Facultatea de Electrotehnica a Institutului Politehnic din Bucuresti in 1965. A desfasurat o bogata activitate de cercetare in metrologia marimilor electrice la Institutul National de Metrologie (INM), timp de de 36 ani (1962-1998), ca sef al laboratorului (sectiei) Marimi Electrice si director al INM. A fost (in paralel) Asistent (Electrotehnica Teoretica) si Profesor Asociat (Masurari Electrice si Instrumentatie) la Facultatea de Electrotehnica din UPB, conducator de doctorat (18 doctoranzi, 12 doctori). Fondator si Presedinte al Societatii Romane de Masurari, membra a IMEKO; Membru al Consiliului General al IMEKO; Senior Member al IEEE; Reprezentant al Romaniei si Membru al Comitetului COOMET intre 1991 si 1998; Expert evaluator al Comisiei Europene pentru programul COPERNICUS; Participant la crearea unei specializari in Metrologie si Sisteme de Masurare la Universitatea Politehnica din Bucuresti, in colaborare cu doua universitati din Franta si Regatul Unit, in cadrul unui Proiect TEMPUS finantat de Comisia Europeana.
De cum am aflat de acest eveniment nu mai aveam rabdare sa vina ziua de 24 martie ca sa merg la intalnirea cu prietenii. Asa aveam ocazia sa ne intanim din cand in cand si sa mai stam de vorba.
Muzeul “Profesor Doctor Victor Babes” este situat pe strada Andrei Muresanu – strada ce porneste din dreapta parculetului ce a adapostit pana de curand statuia “Lupoaica Romei”, astazi parcul Brancusi, mergand catre Institutul de Endocrinologie C.I. Parhon. Cartierul bucurestean este el insusi un muzeu prin istoric – astfel printre case cu parter suprainaltat si etaj ce imbina placut diferite stiluri arhitecturale aflandu-se si casa Mircea Babes, fiul lui Victor Babes.
Muzeul Memorial C.I. si C.C. Nottara s-a infiintat in 1956, in urma donatiei facute de Ana Nottara, sotia compozitorului C.C. Notara. Dupa donatie, aceasta a continuat sa locuiasca in incinta casei pana la sfarsitul vietii (1981) si s-a ocupat de organizarea si imbunatatirea colectiei ce isi propune sa dezvaluie si sa omagieze totodata cele doua personalitati marcante ale culturii romanesti: C.I. Nottara (1859-1935) actor, regizor, director al Teatrului National Bucuresti si fiul sau C.C. Nottara (1890-1951) compozitor, dirjor, violonist si profesor la conservator.
Muzeul Curtea Veche, organizat in vestigiile Palatului Voievodal, a fost inaugurat in aprilie 1972. Desfasurat pe o suprafata de cca. 5.000 m2 muzeul isi propune sa conserve si sa valorifice marturii istorice datand din secolul al IV-lea pana in cel de-al XIX-lea. Palatul Voievodal sau Curtea Domneasca este cel mai vechi monument feudal din Bucuresti, care timp de peste doua secole a fost resedinta domnitorilor munteni, in paralel, pana la 1660, cu vechea capitala Targoviste, an dupa care ramane capitala unica a Tarii Romanesti, iar dupa 1862 a Principatelor Unite Romane, respectiv Romaniei. In a doua jumatate a secolului XIV pe acest loc a fost ridicata o cetate de caramida de circa 160 m2 careia Vlad Tepes, in anii1458 – 1459 ii va da amploare, inconjurand-o cu ziduri de piatra.
Muzeul Municipiului Bucuresti, este prima institutie muzeala de istorie urbana din sud-estul Europei. A luat fiinta la sfarsitul lunii iunie 1921, printr-o hotarare a Consiliului Comunal al Primariei Bucuresti, care a aprobat propunerea primarului dr. Gh. Gheorghian de infiintare a “Muzeului Comunal Bucuresti”.
In perioada anilor 1960, cand ma duceam cu parintii in vizita la o verisoara de-a mea care locuia pe str. Banitei (o straduta mica care se intindea intre str. Masina de Paine si gardul fabricii de ulei Moara lui Assan) am avut ocazia sa ma joc cu mai multi copii, fete si baieti, de origine armeana care locuiau pe aceea strada si care unul cate unul au emigrat impreuna cu familiile in Statele Unite. In plus, pentru ca sotul surorii bunicului din partea lui tata a fost armean (Papazian Cristea), dar despre al carui trecut nu stiu nimic, m-am hotarat sa aflu mai multe despre aceasta comunitate. Pentru aceasta am luat legatura cu preotul Bisericii Armenesti, parintele paroh Paul Bogdan, caruia ii multumesc si pe acesta cale pentru amabilitatea cu care am fost primit, dar si pentru faptul ca am putut vizita: Biblioteca, Muzeul Comunitatii Armenesti si Biserica Armeneasca.
Am avut placerea sa-l cunosc si sa ma aflu in compania d-lui dr. inginer Nicolae Diaconescu, directorul Muzeului Tehnic National “Prof. ing. Dimitrie Leonida”, care mi-a vorbit despre acest muzeu, problemele cu care se confrunta, iar apoi m-a dat pe mana doamnei muzeograf Mioara Zamfir de la care am primit explicatii concrete la fata locului. Astfel, am putut ajunge in toate incaperile muzeului pentru a vizita, fotografia si a lua cunostinta de obiectele valoroase expuse aici. Muzeul este amenajat ca un adevarat atelier scoala si permite organizarea de lectii pentru elevii liceeni. Se pot efectua lucrari practice de fizica: plan inclinat, frecare, termodinamica, electricitate si magnetism. 
Pe Florian l-am cunoscut in urma cu cativa ani pe vremea cand lucra in Bucuresti si m-am dus la el la serviciu sa-i duc niste reviste Tehnium de la un prieten de-al meu. Atunci am purtat o discutie de vreo 2 ore legata de radioamatorism si radioamatori, dar mi-a povestit si despre muzeul pe care dorea sa-l faca. Ulterior ne-am intalnit pe la diverse expozitii si pe la Federatie.
Imi aduc aminte cu mare placere cand citeam revistele Tehnium inainte de 1989 si printre articolele de acolo gaseam foarte multe scrise de dl. Dragos Falie pentru receptia in banda SHF sau mai pe romaneste, pentru receptia programelor TV transmise prin satelit.