De vorba cu D-na Anca Petrescu, arhitecta Casei Poporului

Despre D-na Anca Petrescu auzisem si citisem multe de-a lungul anilor si de aceea am dorit sa fac acest interviu. Urma sa ne mai intalnim si sa facem partea a doua a interviului, pentru care aveam intrebarile deja pregatite. Apoi, a avut un accident de masina, pentru ca peste trei luni, pe 30 octombrie 2013, sa aflu de la stirile transmise de un post de TV ca a trecut la cele vesnice. O sa-i port o vesnica amintire.   

Nini: In ce an ati absolvit facultatea de Arhitectura?

D-na Petrescu: In 1973.

Nini: Cati ani aveati cand ati castigat concursul Proiectul Bucuresti?

D-na Petrescu: Aveam 28 de ani.

Nini: Care a fost scopul Proiectului Bucuresti?

D-na Petrescu: Tema concursului era reconstructia unui nou centru in Bucuresti, mai exact Centrul Politico-Administrativ al tarii.

Nini: Ati fost desemnata sa conduceti lucrarile la Casa Poporului datorita faptului ca ati avut ca lucrare de diploma proiectul unei megastructuri pe Dealul Arsenalului?

D-na Petrescu: A avut o mare importanta diploma mea in castigarea concursului, pentru ca intamplarea a facut ca s-a scos ca tema pentru diploma, in anul in care eu mi-am dat diploma si o amenajare pe Dealul Arsenalului, care acum este terenul pe care se afla Palatul Parlamentului. Acolo am avut un complex de cladiri foarte interesante in momentul in care in 1977, la 4 ani de la terminarea facultatii, a inceput Concursul national pentru refacerea Bucurestiului dupa cutremurul din 4 Martie 1977. Acesta a fost momentul teribil care a zguduit tara si atunci m-am inscris si eu la concurs pentru ca ma interesa sa ma implic ca tanar arhitect.

Nini: Cat timp a durat proiectarea?

D-na Petrescu: Pai, proiectez si astazi. Adica proiectez, as putea spune ca din momentul in care am castigat concursul, din 1982 pana iata in 2013. Daca facem o socoteala sunt 31 de ani batuti pe muchie. Nu s-a terminat cladirea, asta a fost una din capriciile acestei constructii si o particularitate a ei care a ingreunat mult proiectarea a fost ca proiectarea s-a derulat tot timpul in paralel cu executia si in functie de alocatiile bugetare ale beneficiarului.

Nini: Cand s-au demarat lucrarile la Casa Poporului?

D-na Petrescu: Pai, au fost mai multe etape. Deci, in aprilie 1977 s-a publicat inceperea concursului, dupa care, prima faza a concursului a fost de sistematizare, care a durat 2 ani. Dupa acesti doi ani s-au inceput lucrarile de sitematizare a bulevardului, iar pentru cladirea in sine a Casei Republicii, a inceput concursul in 1980 si s-a terminat in 1982; tot atunci au inceput lucrarile. Imediat dupa ce am castigat concursul a trebuit sa incepem sa dam deja conturul casei, sapaturile. Toate lucrarile astea de profunzime s-au demarat si a fost extraordinar de greu.

Nini: Cand a avut loc ceremonia asezarii pietrei fundamentale?

D-na Petrescu: Ceremonia a avut loc pe 25 iunie 1984.

Nini: Care sunt dimensiunile cladirii?

D-na Petrescu: Este o cladire dreptunghiulara cu latura mare de 270 m, latura mica de 240 m si o inaltime de 84 m (12 etaje).

Nini: Si 92 m in jos fata de nivelul 0, dar si un buncar antiatomic, asa am gasit in diferite locuri pe internet.

D-na Petrescu: Chestiunea este cu totul alta. Deci, s-ar putea ca in zona adapostului sa existe ceva similar, dar este o zona foarte mica si pe care eu nu am proiectat-o, pe care a facut-o armata si chiar nu am avut acces la proiectul asta. Insa, in rest, 80% din suprafata cladirii are un singur subsol, care este subsolul tehnic si care a fost vizitat de presa, de toata lumea.

Nini: Cati oameni lucrau pe santier?

D-na Petrescu: In momentul in care s-au sistat lucrarile in 1989, in decembrie, erau in jur de 20.000 de oameni pe santier.

Nini: Din acestia cati erau civili si cati erau militari? Se spune ca erau cam 12.000 de concentrati.

D-na Petrescu: Erau cam jumatate-jumatate. O parte era data armatei, o parte civililor. Era un fel de concurs, asa, intre civili si armata.

Nini: Ce alte constructii urmau sa apara, parte din acest proiect?

D-na Petrescu: Aici, ati intrebat foarte bine. Foarte multe, adica a fost un foarte mare program de investitii pe care l-a initiat Ceausescu; multe sunt realizate. Era aceasta cladire, pe urma in fata sunt ministerele, acum nu mai stiu ce sunt SPP-uri, dar trebuia sa fie ministerele de sinteza. Dupa aceea ar putea sa fie Muzeul de Istorie al Romaniei care apoi dupa 1990 trebuia sa fie Casa Radio si de care si-au batut joc de ea.

Nini: Am fotografiat-o de curand in halul in care arata.

D-na Petrescu: E o ticalosie, consider ca este o crima. Dupa aceea, aici in spate hotelul, care acum este Hotel Marriot si trebuia sa fie Hotelul Delegatilor, adica al parlamentarilor care veneau in Bucuresti. Era vorba de delegati din toata tara.

Nini: Atunci era Marea Adunare Nationala.

D-na Petrescu: Asa, pentru Marea Adunare Nationala si dupa aceea...

Nini: B-dul Victoria Socialismului (B-dul Unirii).

D-na Petrescu: Da, apoi Biblioteca Nationala.

Nini: Si i-au dat drumul dupa 20 de ani.

D-na Petrescu: Da bine ca i-au dat drumul.

Nini: Bine ca nu au demolat parti din ea cum au facut cu Casa Radio. Mai trebuiau sa fie Casa Academiei Romane si Ministerul Apararii Nationale.

D-na Petrescu: Exact.

Nini: Cati arhitecti au lucrat alaturi de d-voastra?

D-na Petrescu: La inceput am avut putini si dupa aceea am avut o echipa mare de vreo 150 de arhitecti dar care, pentru ca nu existau computere ei desenau cu mana toate detaliile. Eu faceam conceptia, o prezentam in macheta sau in vederi, asa in picturi, lui Ceausescu ca sa iau aprobare pentru gandirea si forma interioara si pe urma ei faceau desenul de coloana, dupa macheta si picturile pe care le prezentasem.

Nini: In timpul lucrarilor la Casa Poporului cat de des erati vizitata de familia Ceausescu?

D-na Petrescu: Gresit. Nu eram vizitata de familia Ceausescu. Ceausescu venea ca beneficiar, ca presedinte al statului, pe santier ca sa vada cum mergeau lucrarile. La inceput, cand nu exista santier, toate intalnirile se faceau la Sala de Expozitii, Sala plenarelor din spatele CC-ului, unde noi trebuia sa prezentam mereu si mereu, proiecte pe machete, ceea ce gandeam si vroiam sa facem. Dupa ce aveai aprobarea, incepeai sa faci detaliile si pe urma le dadeai in santier. Cand a inceput santierul sa se ridice, el nu mai venea in sala, venea in santier si aici faceam prezentarile. Venea in fiecare sambata si cateodata si mai des.

Nini: Nicolae Ceausescu era multumit de ceea ce vedea?

D-na Petrescu: Cred ca da. Adevarul este ca si munceam enorm. Ca sa pregatesti mereu alte proiecte timp de 7 zile, nu era deloc usor. Adica, noi nu am avut nici o zi de vacanta. Nu exista sa pleci; nu ca nu te lasa sa pleci. Te lasa sa pleci si de-a binelea dar nu puteai pentru ca era timpul prea scurt si santierul dorea planul. Erau 20.000 de oameni carora trebuia in fiecare zi sa le dai de lucru. Nu puteai sa-ti tragi sufletul. Acolo trebuia sa dai mereu, mereu, mereu, documente tehnice.

Nini: Ce termen de finalizare a avut initial Casa Poporului, pentru ca banuiesc ca, orice lucrare cand se demareaza are un termen.

D-na Petrescu: Termenul de finalizare era 23 august 1990. Nu va vine sa credeti. Termenul pe grafice, pe care le urmaream in ultimii ani, care erau realiste, era 23 august 1990 si cred ca era posibil. In linii mari, s-ar fi terminat.

Nini: Cam cate incaperi sunt in Casa Poporului? Am inteles ca ar fi in jur de 1.000.

D-na Petrescu: Vreo 7.000 sunt.

Nini: 7.000 de incaperi?

D-na Petrescu: Cel putin asa ar fi daca le adunam si pe cele mici si pe cele mari.

Nini: M-ati lasat fara cuvinte.

D-na Petrescu: Daca le adunam si pe cele mici de 15 - 20 de metri patrati.

Nini: Eram obisnuit ca aici sa se discute numai cu sute de metri patrati.

D-na Petrescu: Cele mari, in jur de 1.500  - 2.000 de metri patrati sunt importante, restul sunt maruntisuri.

Cateva date biografice

Doamna Mira Anca Victoria Marculet Petrescu s-a nascut pe 20 martie 1949, la Sighisoara. In 1973 a absolvit Institutul de Arhitectura Ion Mincu, iar în 1980 a castigat Concursul national pentru proiectarea Casei Poporului.

Intre 1980 si 2004 a lucrat ca sef proiect arhitectura si sef proiect complex la Casa Poporului. Este autor unic al proiectului Casa Poporului, actualmente Palatul Parlamentului, precum si al altor proiecte in Cuba, SUA, Franta, Maroc etc.

A publicat peste 350 de articole si interviuri in presa romaneasca si internationala despre Casa Poporului.

Intre 2004 - 2008 a fost aleasa deputat de Mehedinti pe listele PRM. A fost vicepresedinte al Comisiei pentru politica externa si a facut parte din Delegatia parlamentului Romaniei la Adunarea Uniunii Europei Occidentale. De asemenea, a fost presedintele Grupului parlamentar de prietenie cu Japonia, intre 2005 si 2008.

Pe 5 august 2013 a fost ranita intr-un accident rutier produs in apropiere de Timisoara.

Astazi, Casa Poporului este cunoscuta ca cea de-a doua constructie administrativa din lume ca suprafata, dupa Pentagon, ca fiind cea mai mare cladire administrativa de uz civil din lume și cel mai vizitat obiectiv din România.

Tin sa multumesc AGERPRES pentru fotografiile pe care mi le-a pus la dispozitie - primele 35 de fotografii; restul sunt facute de mine.

Un album cu fotografii ocazionat de acest subiect poate fi vazut aici: http://nini.qsl.ro/yo3ccc/De%20vorba%20cu%20D-na%20Anca%20Petrescu,%20arhitecta%20Casei%20Poporului/index.html