Pentru ca anul trecut nu am putut sa particip la aceasta intalnire (ultima pe anul in curs), din motive independente de vointa mea, anul acesta am tinut cu tot dinadinsul sa particip si de aceea, ca sa nu uit, mi-am trecut data desfasurarii in “agenda de lucru” cu mult timp in urma.
Exact la un an de la prima intalnire cu Moni (11 Noiembrie 2011), timp in care am pastrat in permanenta legatura, am fost instiintat de Moni Bordeianu ca vine in Bucuresti pentru 3 zile intr-o delegatie de serviciu si evident ca nu puteam rata aceasta ocazie, in primul rand ca sa-l mai vad si sa mai stam de vorba, dar si de a mai face inca un interviu.
YO3FRI: Nu doar o data mi-am pus intrebarea, cum este sa fii DX. De-a lungul timpului am fost invitata de cateva ori sa particip in diferite expeditii DX insa nu m-am simtit destul de pregatita pentru asta. Teama ca nu sunt destul de bine pregatita, faptul ca am foarte putine cunostinte din tehnica necesara unui operator DX, m-au tinut departe, insa cum tentatia a fost atat de mare de aceasta data m-am lasat prinsa in joc.
Pe 15 Decembrie 2012, dimineata la ora 7, am fost luat cu masina de catre Vasile YO3GON (este vecin cu mine) si ne-am deplasat la cimitirul unde isi petrece somnul de veci prietenul nostru Vasile YO3APG. Afara era un ger de crapau pietrele. Dupa o slujba tinuta in biserica cimitirului, ne-am deplasat la mormantul lui Vasile, unde si aici a avut loc o mica slujba. Am fost alaturi de familie, mai multi radioamatori dar si membri ai clubului “Floarea de colt”.
In sfarsit, pe data de 20 Noiembrie 2012 mi-am vazut visul cu ochii, acela de a vizita si realiza un interviu la Institutul National pentru Fizica Pamantului (INFP). Discutiile au inceput in urma cu peste un an, cu prietenul meu Ionica Florin YO3YB care era salariat la INFP si locuia chiar in localitatea Mugurele unde se afla acest institut. Fiind foarte ocupat, nu am reusit sa ducem acest lucru la bun sfarsit, intre timp avand loc acel tragic accident petrecut in data de 10 Noiembrie 2012 cand si-a pierdut viata. Interviul l-am realizat cu colegul lui de birou, dl. ing. Grigore Adrian.
Duminică 25 Noiembrie 2012 am fost invitat să particip, alături de alţi radioamatori, in sala I.L. Caragiale din cadrul Primăriei Sectorului 2, la festivitatea de decernare a unor diplome si certificare de absolvire.
În data de 10 Decembrie 2012, împreună cu dl. Neacşu Constantin – Preşedintele Federaţiei Române de Radioamatorism – am avut onoarea sa participam la festivităţile care au avut loc cu ocazia sarbătoririi a 10 ani de la dezvelirea monumentului dedicat drepturilor omului.
Am locuit 24 de ani in Piata Chibrit si in fiecare an de Inviere mergeam cu prietenii la Manastirea Casin. Dupa ora 12 noaptea, dupa ce luam “Lumina”, impreuna cu prietenii faceam o mica plimbare prin Parcul Herastrau care era in imediata apropiere, bineinteles trecand pe langa Arcul de Triumf. Odata, cred ca era prin anii 70, cand am trecut pe langa Arcul de Triumf, am vazut ca lumea intra pe o usa care se afla la baza unuia din cele doua “picioare” si ieseau pe usa aflata la baza celuilat “picior”.
Vineri 30 Noiembrie 2012 am primit invitatia de a aprticipa la acest eveniment aniversar. Imediat am intrat in “priza” deoarece nu vroiam sa scap o asemenea ocazie, ce trenuri am catre Petrosani si retur, unde ma cazez si cate si mai cate se invesc in asemenea ocazii. Dupa ce am studiat “mersul trenurilor” am optat pentru trenul care pleaca din Bucuresti (Duminica 2 Decembrie 2012) la 17:45 si ajunge la Petrosani la 23:49. Am pus mana pe telefon si l-am intrebat pe prietenul meu nenea Misa YO2UW unde as putea sa ma cazez, necunoscand orasul Petrosani. Dupa ce a aflat despre ce este vorba, imediat am primit urmatorul raspuns: “Daca nu vii sa stai la mine, nu te mai recunosc de prieten!”
Pentru ca anul trecut nu am putut sa particip la aceasta intalnire (ultima pe anul in curs), din motive independente de vointa mea, anul acesta am tinut cu tot dinadinsul sa particip si de aceea, ca sa nu uit, mi-am trecut data desfasurarii in “agenda de lucru” cu mult timp in urma.
Exact la un an de la prima intalnire cu Moni (11 Noiembrie 2011), timp in care am pastrat in permanenta legatura, am fost instiintat de Moni Bordeianu ca vine in Bucuresti pentru 3 zile intr-o delegatie de serviciu si evident ca nu puteam rata aceasta ocazie, in primul rand ca sa-l mai vad si sa mai stam de vorba, dar si de a mai face inca un interviu.
YO3CCC: Cum ti-a venit ideea ca sa fii DX?
Si in acest an, am avut deosebita placere de a participa la traditionalul Concert de Craciun organizat de Muzeul National Cotroceni.
Pe 15 Decembrie 2012, dimineata la ora 7, am fost luat cu masina de catre Vasile YO3GON (este vecin cu mine) si ne-am deplasat la cimitirul unde isi petrece somnul de veci prietenul nostru Vasile YO3APG. Afara era un ger de crapau pietrele. Dupa o slujba tinuta in biserica cimitirului, ne-am deplasat la mormantul lui Vasile, unde si aici a avut loc o mica slujba. Am fost alaturi de familie, mai multi radioamatori dar si membri ai clubului “Floarea de colt”.
In sfarsit, pe data de 20 Noiembrie 2012 mi-am vazut visul cu ochii, acela de a vizita si realiza un interviu la Institutul National pentru Fizica Pamantului (INFP). Discutiile au inceput in urma cu peste un an, cu prietenul meu Ionica Florin YO3YB care era salariat la INFP si locuia chiar in localitatea Mugurele unde se afla acest institut. Fiind foarte ocupat, nu am reusit sa ducem acest lucru la bun sfarsit, intre timp avand loc acel tragic accident petrecut in data de 10 Noiembrie 2012 cand si-a pierdut viata. Interviul l-am realizat cu colegul lui de birou, dl. ing. Grigore Adrian.
Duminică 25 Noiembrie 2012 am fost invitat să particip, alături de alţi radioamatori, in sala I.L. Caragiale din cadrul Primăriei Sectorului 2, la festivitatea de decernare a unor diplome si certificare de absolvire. 
În data de 10 Decembrie 2012, împreună cu dl. Neacşu Constantin – Preşedintele Federaţiei Române de Radioamatorism – am avut onoarea sa participam la festivităţile care au avut loc cu ocazia sarbătoririi a 10 ani de la dezvelirea monumentului dedicat drepturilor omului. 
Am locuit 24 de ani in Piata Chibrit si in fiecare an de Inviere mergeam cu prietenii la Manastirea Casin. Dupa ora 12 noaptea, dupa ce luam “Lumina”, impreuna cu prietenii faceam o mica plimbare prin Parcul Herastrau care era in imediata apropiere, bineinteles trecand pe langa Arcul de Triumf. Odata, cred ca era prin anii 70, cand am trecut pe langa Arcul de Triumf, am vazut ca lumea intra pe o usa care se afla la baza unuia din cele doua “picioare” si ieseau pe usa aflata la baza celuilat “picior”.
Vineri 30 Noiembrie 2012 am primit invitatia de a aprticipa la acest eveniment aniversar. Imediat am intrat in “priza” deoarece nu vroiam sa scap o asemenea ocazie, ce trenuri am catre Petrosani si retur, unde ma cazez si cate si mai cate se invesc in asemenea ocazii. Dupa ce am studiat “mersul trenurilor” am optat pentru trenul care pleaca din Bucuresti (Duminica 2 Decembrie 2012) la 17:45 si ajunge la Petrosani la 23:49. Am pus mana pe telefon si l-am intrebat pe prietenul meu nenea Misa YO2UW unde as putea sa ma cazez, necunoscand orasul Petrosani. Dupa ce a aflat despre ce este vorba, imediat am primit urmatorul raspuns: “Daca nu vii sa stai la mine, nu te mai recunosc de prieten!”