In vizita la SC Baneasa Silicon SRL

M-am bucurat enorm ca am avut ocazia sa vizitez noul sediul al SC Baneasa Silicon SRL si sa stau de vorba timp de cateva ore cu doamnele care lucreaza acolo. Nu le mai vazusem de vreo 4 ani cand fusesem in vizita la IPRS-Baneasa. Am avut o ocazie unica in felul sau, deoarece am nimerit exact intr-o zi cand doamnele care lucreaza acolo au avut foarte putin de lucru (nu prea se intampla asa ceva). In plus, una dintre dansele este vecina cu mine si m-a adus cu masina pana acasa (vreo 40 de minute), timp in care am continuat discutia despre IPRS-Baneasa. A fost ceva fantastic. Evident ca am dorit sa aflu mai multe de la d-l Popa Eugen, cel care conduce activitatea la SC Baneasa Silicon SRL. Acest interviu este o continuare a celui pe care l-am avut cu dl. Popa Eugen in urma cu ceva timp; adresa catre primul interviu o gasiti mai jos.

Nini: As dori sa ne mai povestiti despre semiconductori.

Dl. Popa: Inventarea tranzistorului in deceniul 5 a secolului 20, recompensata cu un premiu Nobel ulterior, a fost considerat un eveniment fara consecinte practice majore. Doar Sony – Japonia,  a acordat atentie acestei descoperiri ca potential inovator pentru realizarea aparatelor radio portabile. Ce a urmat a fost practic cel mai revolutionar salt in istoria omenirii. In mai putin de jumatate de secol intreaga civilizatie umana a realizat progrese fabuloase in absolut toate domeniile. Este un exercitiu facil sa dovedesti ca practic nu exista domeniu sau colt al lumii in care aceasta descoperire sa nu fi adus o explozie de dezvoltare. Nu exista practic progres fara contibutia semiconductoarelor.

Nini: Dar despre semiconductoarele fabricate in Romania?

Dl. Popa: Vorbim despre o Romanie in cadrul blocului comunist care isi cauta propria cale de dezvoltare. Despre istoria industriei de receptoare radio au facut marturisiri autorii primului volum al istoriei industriei electronice in Romania. Indraznesc sa adaug propriile mele cunostinte in acest subiect.

Nini: Cand s-a demarat fabricarea acestora la noi in tara?

Dl. Popa: Inceputul industiei de semiconductoare din Romania este legat de Electronica Baicului - pionerul in industrie - prin infiintarea in anul 1961 a Intreprinderii de Piese Radio si Semiconductoare - Baneasa

Semnificativ mi se pare ca acest demers poarta semnatura unui demnitar comunist - Gaston Marin - este facila obtinerea informatiilor despre acest demnitar care a dat o dimensiune speciala in industria de semiconductoare din Romania. Acesta a avut viziunea de a considera ca industria de semiconductoare este o componenta strategica in dezvoltarea Romaniei. Si a considerat ca acest deziderat poate fi realizat prin doua cai unice in blocul supus influientei sovietice, scoala de prima mana si licente exclusive din vest.

Nini: Aceasta politica a dat rezultat?

Dl. Popa: Rezultatul acestui proiect de dezvoltare a avut ca rezutat o evolutie a unei industrii de semiconductoare de performanta mondiala dublata de un mediu de formare profesionala care si-a dovedit din pacate eficienta prin exportul de materie cenusie - inainte si dupa 1989. Argumente pentru cele doua afirmatii – calitatea speciala a scolii de semiconductoare romanesti si performantele industriei le voi comenta in continuare in special in legatura cu istoria acestui domeniu dupa intrarea in lumea concurentiala a “economiei de piata“ avand in vedere ca am fost mai mult sau mai putin in linia intai a acestei evolutii.

Nini: Ce ne puteti spune despre scoala de semiconductoare?

Dl. Popa: Prof. Academician Mihai Draganescu - cu toate tribulatiile si contestarile, cred ca este creatorul scolii de inginerie in semiconductoare din Romania, o scoala cu putine echivalente in lume.

In anii 1960-1970 un numar important de studenti - absolventi ai facultatii au fost trimisi sa-si continue studiile la cele mai performante institutii de profil din lume cu scopul de a creea suportul stiintific pentru dezvoltarea planificata a domeniului industrial.

Pentru o imagine a rezultatului acestei strategii va prezint atasat programul unei sesiuni de comunicari stiintifice organizat de IPB (Institutul Politehnica Bucuresti) in anul 1965 la sectiunile Electonica, Electrotehnica, Fizica si Matematica (vezi atasamentul “SES 1965”).

Sunt recunoscator si onorat ca am fost studentul lor in cei cinci ani de facultate si ca mi-au dat sansa sa particip timp de peste 40 de ani (septembrie 1974 - octombrie 2014) la aventura industriei de semiconductoare din Romania.

Nini: Ne puteti expune cele mai importante evenimente pentru d-voastra in cei 40 de ani de cariera in Baneasa?

Dl. Popa: Momentul prezentarii la noul loc de munca in urma repartitiei guvernamentale – primii 8 din promotie au avut parte de el - a marcat viitorul fiecaruia. In biroul directorului tehnic din IPRS Baneasa, D-l Anton Vatasescu si in prezenta sefilor de sectii am fost distribuiti in viitorul loc de munca. Am fost sortit sectiei 2300 – diode si tiristoare – unde mi-am desfasurat intreaga cariera pana la promovarea in functii de conducere la nivelul societatii si anume director tehnic la SC Baneasa SA in ianuarie 1999.

Nini: Sa o luam cu perioada de inceput.

Dl. Popa: Perioada de stagiatura (1974 - 1978) a insemnat o perioada de provocari profesionale extraordinare - familiarizarea cu echipamentele de testare tiristoare (semiconductoare ce aveau ceva in jur de 10 - 15 ani de existenta pe plan mondial), formarea profesionala a primilor operatori pentru masurarea tiristoarelor de  50 Amp. si 200 Amp. proiectate si realizate in F2300, caracterizarea diodelor redresoare pentru puntile destinate alternatoarelor auto, programe de fiabilitate pentru produsele F2300, etc.

Pot sa afirm ca a fost perioada in care IPRS Baneasa, gandita ca furnizorul pentru industria de fabricatie receptoare radio si TV – adica  Intreprinderea Electronica ajunge sa fie motorul de dezvoltare al intregii industrii din Romania (toate intreprinderile de profil E sau A, industria auto, tractiune feroviara, electronica medicala, industria extractiva) si lista poate continua la nesfarsit – era perioada in care se intampla aceelasi lucru pe plan mondial pentru orice domeniu.

Nini: Care a fost momentul de varf pentru sectia F2300?

Dl. Popa: Pentru F2300 provocarea cea mai importanta a perioadei o reprezentau tiristoarele de putere, dispozitivul cheie pentru actionarile electronice de putere. Cu toate realizarile de pionierat din F2300 (tiristoarele de 50 Amp. si 200 Amp.) solutia pentru rezolvarea rapida a presiunii beneficiarilor, solutia rationala a reprezentat-o achizitonarea unei licente pentru tiristoare de putere.

Nini: Ati fost implicat direct la acest proiect?

Dl. Popa: Am participat direct la acest proiect; nu pot sa nu mentionez in acest sens rolul jucat de ing. Mihai Chis, transferat de la Electrotehnica la IPRS atat in faza de prospectare a potentialilor ofertanti de licente cat si in proiectul de infiintare si dezvoltare a sectiei de aplicatii de mare putere in Baneasa.

Nini: De unde s-a luat licenta si in ce an?

Dl. Popa: In 1981 contractul de licenta a fost semnat cu firma AEG (Germania) si a fost practic ultima licenta achizitonata de IPRS Baneasa.

Si cred ca a fost si cea mai de succes; a fost amortizata in mai putin de 5 ani si a avut un impact major in industriile de varf din Romania.

Si a fost practic si momentul in care cariera mea profesionala a luat de asemenea o alta directie - in mod firesc ar fi trebuit sa fac parte din echipa de preluare a licentei dar din motive de dosar de cadre nu eram eligibil.

Nini: Incotro ati luat-o?

Dl. Popa: Asa ca noua directie a carierei mele profesionale a fost “punti redresoare auto“ pentru alternatoarele destinate autoturismelor “Oltcit” care mi-a prilejuit o noua aventura profesionala ce a oblojit ranile neparticiparii la stagiul de pregatire din Germania. O realizare tehnica de exceptie pentru realizarea acestor punti a constituit-o depunerea electrochimica de cupru pe aluminiu pentru sudabilitate cu aliaje moi (cred ca este inca o solutie originala pe plan mondial si a fost realizata cu niste sufletisti din Satu Mare cu care am colaborat exceptional in cariera mea). O varianta imbunatatita a puntii Oltcit a devenit produsul cel mai important de export al IPRS pana in anul 1989 – puntea a fost exportata in Cehoslovacia pentru echiparea alternatoarelor destinate motocicletelor Jawa.

Nini: Cum ati caracteriza dezvoltarea IPRS-ului intre 1970 si 1989?

Dl. Popa: O concluzie personala asupra evolutiei IPRS Baneasa in perioada 1970 – 1989. Intreprinderea de Piese Radio si Semiconductoare infiintata cu scopul de a deveni furnizorul de componente electronice pentru Intreprinderea Electronica (receptoare radio si TV) a devenit practic motorul electronizarii intregii industrii romanesti. In aceeasi perioada in lume industria de componente devenise  motorul dezvoltarii unor concerne care au devenit lideri mondiali (General Electric, IBM sau Motorola in SUA, Siemens in Germania, Toshiba si Sony sau Hitachi in Japonia, Samsung sau Daewo in Korea de Sud) cu implicatii in toate industriile de varf mondiale (bunuri de larg consum electronice, industria auto, chimie, farmacie, industia aviatica si aerospatiala, comunicatii, informatica, agricultura, educatie sau cultura sau orice domeniu de activitate pe care il putem aminti.

Nini: Tot asa s-a intamplat si in celelalte tari din estul Europei?

Dl. Popa: Acest model de dezvoltare a fost urmat ad litteram de tarile din blocul CAER, exemplificate de Tesla si CKD in Cehoslovacia, Unitra in Polonia, etc.

Participarea IPRS-Baneasa la programul interstatal CAER - ITERELECTRO a fost una extrem de consistenta si respectata (explicatia fiind una simpla - intreaga industrie de semiconductoare a fost realizata cu licente din tarile vestice).

Nini: Care a fost cheia succesului?

Dl. Popa: Premizele pentru asumarea cu succes a acestui rol le-au constituit sistemul organizational (fabricatia organizata pe cinci sectii de productie autonome: circuite integrate, tranzistoare, diode si tiristoare, condensatoare si cablaje imprimate sustinute de sectiile suport: semifabricate, autoutilare, fabricatie de gaze tehnologice, apa deionizata, etc.) dublat de o cultura organizationala flexibila, adaptata fiecarei sectii. Asupra importantei culturii organizationale as dori sa detaliez cu cateva aspecte, infuzia de absolenti de invatamant superior dupa 1974 a fost practic realizata de varfurile de promotie - explicabila prin atractivitatea evolutiei profesionale intr-o intreprindere de varf.

Nini: Toate sectiile aveau aceeasi strategie pe care o puneau in practica?

Dl. Popa: Cele trei sectii de semiconductoare (circuite integrate, tranzistoare, diode si tiristoare) au avut modele diferite privind strategiile de dezvoltare. In sectia de circuite integrate nucleul forte l-a constituit echipa de proiectanti din “sala rosie” – asupra istorie acestei sectii astept relatarile celor care au fost direct participanti. Aceasta echipa a fost dublata de tehnologi exceptionali care au asigurat transpunerea in productie a proiectelor dezvoltate in “sala rosie”. In fabrica de tranzistoare rolul “salii rosii” a fost o echipa stralucita de proiectanti de tranzistoare - D-nii Sdrula, Dunca, Georgescu si Ghita. In fabrica de diode si tiristoare strategia a fost un mod diferit de evolutie - avand in vedere frontul mult mai larg al celor care asteptau gama acestor produse, dezvoltarea s-a bazat in special pe colective sau persoane care s-au focalizat pe domenii - clienti din tot spectrul interesat. Aceeasta provocare venita din intregul spectru al industriei din Romania a generat un efort foarte larg pentru cercetare, proiectare, concretizate print-un numar foarte mare de produse care au generat noi procese tehnologice, inventii si inovatii.

Anecdotic as mentiona doar una din aceste tehnologii, inventatata de un coleg de facultate, d-l Mircea Romanescu inventatorul unei tehnologii unicat pe plan mondial devenit un pictor de succes dupa 1989.

Cu toate ca modelul organizational al IPRS-Baneasa a avut un inalt continut concurential - confructare la nivel uman, s-a manifestat ca un model cu puternic impact sinergetic. Relatiile profesionale neingradite au generat un efect care merita poate un studiu sociologic - numarul de familii creeate in IPRS Baneasa este unul remarcabil.

Nini: Care a fost scopul acestei treceri in revista?  

Dl. Popa: Am facut aceste evaluari cu scopul de a prefigura premizele evolutiei IPRS-Baneasa dupa 1989. Cred ca din acest punct de vedere fabrica de diode si tiristoare a reprezentat un varf in intregul IPRS Baneasa (punct de vedere subiectiv).

Si cred ca reprezinta si o explicatie pentru faptul ca “gramada de fier vechi pe care o reprezinta industria romaneasca - declaratie 1990 a unui viceprim-ministru intamplator sau nu fost director in IPRS Baneasa – a supravietuit intregii industrii electro din Romania dupa 1989.

IPRS-Baneasa devenita SC Baneasa SA si-a incheiat activitatea de productie in anul 2008, an in care practic toate celelalte industrii de profil din Romania devenisera amintire.

I.P.R.S.-BANEASA – S.C. BANEASA S.A. dupa 1989 (punct de vedere personal)

In continuare o sa va prezint un CV al d-lui Popa Eugen:

06.06.2010 – in prezent Actionar si administrator SC Baneasa Silicon SRL

Firma are ca obiect de activitate fabricatia de dispozitive semiconductoare.

Peste 95% din cifra de afaceri este exportata in SUA si UE.

23.12.2008- 05.06.2010 – somer

13.07.2005 - 22.12.2008 - director general adj. si de productie SC Baneasa SA

28.04.2005 - 12.07.2005 - director general

28.10.2004 - 27.04.2005 - director de productie

22.03.2002 - 27.10.2005 - director general

29.01.1999 - 21.03.2002 - director tehnic

05.11.1996 - 28.01.1999 - director F2300

27.01.1994 - 04.11.1996 - inginer sef  F2300

17.01.1987 - 26.02.1991 - sef atelier F2300

03.09.1974 - 16.01.1087 - inginer F2300

01.10.1969 - 15.06.1974 - student IPB Facultatea Electronica si Telecomunicatii

5.09.1965 - 15.06.1969 - elev Liceul nr. 4 Oradea

Cateva detalii semnificative din CV:

- in anul 1968 am fost finalist la etapa pe tara a Olimpiadei de fizica;

- recompensa pentru finalisti a fost o tabara de 2 saptamani la Bran in perioada 16 - 30 august 1968 - remember Praga 1968.

In aceeasi tabara am avut parte de vizita prof. univ. Dr. Manzatu.

Dupa o saptamana de prelegeri de cosmogonie si sience fiction a avut bunavointa sa acorde consultanta pentru alegerea facultatii de urmat.

Era perioada in care cavalerii stiintei erau fizicienii atomisti dar o noua

provocare era la orizont – electronica.

Dupa o scurta discutie m-a convins ca cel mai bine ar fi sa incerc la o sectie speciala din cadrul Facultatii de Electronica din IPB – ingineri fizicieni.

Absolventii anilor precedenti erau repartizati in cetatea fizicii atomice IF Magurele.

Dupa examenul de admitere din vara anului 1969 am fost admis la aceeasta sectie. Surpriza majora pentru toti cei admisi a fost in toamna cand Decanul Facultatii de Electronica si Telecomunicatii ne-a anuntat ca profilul sectiei s-a schimbat in “Componente si dispositive electronice”.

Nu stiam ca vom intra in istoria industiei de semiconductoare din Romania.

Amintiri de dupa 1989 povestite de dl. Popa

Revolutia romana a fost traita in IPRS Baneasa cu maximum de intensitate.

Dupa mitingul ratat al lui Ceausescu din 20 decembrie - coloana IPRS Baneasa a ajuns in Piata Palatului (cam 14 Km de la sediu) si a participat direct la mitingul ce a provocat fuga lui Ceasescu. Urmatoarea perioada pana dupa Craciun a fost una deosebit de tensionata si confuza. Tinand cont de densitatea de institutii ale Securitatii din imediata vecinate a IPRS (scoala de la Privighetori, spital, centre de pregatire etc.) nivelul de stres a fost maxim. Asupra IPRS s-a tras si nu cu arme usoare – urmele rafalelor mai sunt vizibile si azi in ruinele Baneasa.

Dupa incheierea perioadei teroriste a urmat practic o perioada de asteptare si prospectare a viitorului in care optimismul in procesul de trecere la economia de piata era desavarsit - nu eram cu mult in urma nivelului mondial in domeniu, nivelul pregatirii profesionale era excelent, perspectiva unei vieti prospere parea o certitudine. Drept care in tot anul 1990, IPRS-Baneasa, rebotezata SC Baneasa SA, a continuat sa lucreze cu motoarele in plin, dar din ce in ce mai multe produse ramaneau pe stoc. Au fost primele semene ca ceva nu este in ordine - toata piata interna a intrat foarte repede in colaps, incepand cu Electronica si urmata in ritm mai mult sau mai putin accelerat cu toate intreprinderile cu E.

Daca aceasta evolutie are vreo legatura cu declararea intregii industrii ca o gramada de fier vechi de la varful noii puteri a Romaniei sau cu cheltuirea intregii rezerve valutare mostenita de la Ceausecu pe importuri de tigari, bauturi sau aparatura electronica ramane s-o aflam de la istoricii acestei perioade.

IPRS-Baneasa avea la inceputul anului 1990 peste 5000 de angajati.

O pondere importanta din acest personal era implicata in productia destinata Intreprinderii Electronica – intreprindere care practic a fost anihilata de importul de televizoare si de dezvoltarea unor firme de asamblare de televizoare pornind de la chituri importate, cu asta disparand si cererea de componente de la Baneasa.

Si asa a inceput practic prima criza economica majora pentru Baneasa.

Au fost si demersuri de a limita acesta criza - dau in acest sens exemplul asocierii cu firma italiana ItaloRomMedica specializata in productia de echipamente medicale de unica folosinta (echipamente de perfuzie- transfuzie) care a permis reconversia a 150-160 de angajati din linia de fabricatie diode de mica putere din Fabrica de diode si tiristoare. Dar in mod evident aceasta solutie nu reprezenta solutia pe termen lung pentru salvarea industriei de semiconductoare din Romania.

Conducerea societatii a incercat sa dezvolte o strategie de salvare plecand de la

Urmatoarele alternative:

1. Privatizarea intregii societati cu una din firmele lider important in domeniu.

Un  studiu  intocmit de un expert – fost manager la Philips – Olanda, firma de top la nivel mondial - a aratat ca sansele de a gasi un investitor strategic dispus sa preia o firma cu un spectru atat de larg de produse sunt nule. Exemplul oferit de el este cel al concernului TESLA din Cehia care a reusit privatizarea doar a unei mici sectii cu firma Motorola (SUA). Drept urmare, demersurile de gasirea unui astfel de investitor strategic au fost abandonate.

2. Conversia productiei catre piata libera avand in vedere ca piata interna si pietele traditionale din fostul lagar socialist au disparut rapid.

Primele rezultate in aceasta abordare au fost realizate in cursul anului 1991 cu firma INTEGRAL AUTOMOTIVE (Israel) pentru diode si punti redresoare pentru industria auto si firma DOR TRADE (SUA) pentru produse de mica si medie putere.

Au urmat stabilirea unor relatii pe termen lung cu firma OPTIMUND (Germania) in domeniul tranzistoarelor si cu firma…..(Hong Kong) pentru circuite integrate.

In perioada 1992 - 1997 productia de export a crescut continuu atat in valoare cat si in pondere in cifra de afaceri ajungand la peste 50%. In aceeasi perioada productia destinata pietei interne a scazut continuu cu exceptia produselor destinate electronicii auto (DACIA Pitesti a avut in aceeasta perioada o crestere continua a productiei).

 Avand in vedere ca aceeasta reconfigurare a pietelor si produselor a determinat dezechilibre semnificative intre sectiile din cadrul societatii, s-a conturat o noua alternativa strategica pentru privatizarea societatii si anume:

3. Divizarea sociatatii in entitati privatizabile cu parterii de piata.

In acest sens a avut loc o dezbatere aprofundata in cadrul societatii in care factorii de decizie din fiecare sectie au trebuit sa adopte o pozitie. Din pacate interferenta sindicatelor si a unora din conducerea societatii aceasta solutie a fost respinsa in 1992.

Cei 5 ani care au urmat au dovedit in continuare ca divizarea si privatizarea cu un  investitor strategic pentru fiecare entitate rezultata in urma divizarii este singura alternativa la evitarea disparitiei societatii.

Cum Baneasa SA nu a facut exceptie de la abordarea viitorului industriei romanesti in sensul transpunerii in realitate a ideii de fier vechi de catre toate guvernele si autoritatile  post decembriste - dupa o perioada de declin financiar accelerat si doua mitinguri la AVAS si Guvern – societatea a fost trecuta in regim de administrare speciala in perioada 2001- 2002. Si in finalul anului 2002 societatea a fost privatizata in dispretul total al prevederilor

legale prevazute pentru intreprinderile care de bine de rau mai erau high-tech.

Si ca bataia de joc sa fie totala, castigator al licitatiei pentru adjudecarea pachetului majoritar a fost declarat Omar Hayssam, viitorul terorist nr. 1 al Romaniei.

Cu tot scandalul imens din presa pe subiectul privatizarii SC Baneasa, politica AVAS a fost conforma cu principiul “cainii latra, turma trece“.

Am avut nefericita onoare de a fi directorul Banesei in toata aceasta perioada de societate privatizata – incepand cu clauzele din contractul de privatizare care prevedeau printre altele o reducere cu 50% a personalului (precedata de una similara cu 3 luni inainte de privatizare ceruta de AVAS in baza unui program de restructurarea pentru cresterea atractivitatii in vederea privatizarii). Singurul lucru reusit in perioada 2003 - intrarea efectiva a lui Hayssam ca actionar majoritar in CA si martie 2005 - momentul reetatizarii SC Baneasa in urma scandalului cu ziaristii rapiti in Irak – a fost mentinerea activitatii de productiesi a conservarii locurilor de munca.

Speranta ca reintrarea AVAS ca actionar majoritar la SC Baneasa in conditiile noii guvernari liberale, rezultata dupa alegerile din 2004 s-a transformat intr-o mare deziluzie.

Numirea unui nou director general, din afara societatii (un tanar liberal comlpet in afara a ceea ce inseamna administrare si industrie) nu a condus la nici o solutie viabila in a salva ce se mai putea salva din Baneasa. Strategia prioritara a devenit valorificarea patrimoniului imobiliar a societatii - peste 10 ha de teren in buricul imobiliar Pipera.

Dupa trei ani de stagnare a urmat inevitabil procesul final de lichidare: o insolventa declarata abuziv de instanta urmata de intrare in faliment in decembrie 2008, urmata de lichidarea activitatii de productie, au reusit sa transforme in sfarsit SC Baneasa in gramada de fier vechi care mai ocupa extrem de tentanta proprietate imobiliara. In speranta conservarii ultimului germene operational din Baneasa – in principal la solicitarea celor doi parteneri externi am infiintat SC Baneasa Silicon SRL in data de 16 decembrie 2008.

Intentia era de a achizitiona echipamentele necesare pentru continuarea fabricatiei intr-o alta locatie; orice abordare pe termen lung in vreo zona din cadrul SC Baneasa fiind nerealista. Pana la achizitionarea echipamentelor am convenit cu societatea lichidatoare incheierea unui contract de inchiriere pe termen scurt - pana la achizitionarea echipamentelor necesare.

Nenumaratele procese (reflectand interesele ascunse pentru zona) au inghetat practic orice evolutie naturala chiar pentru o firma in faliment pana in februarie 2014 cand au fost scoase la licitatie echipamentele - gramada de fier vechi din 1990. In pofida avatarurilor prin care a trebuit sa treaca SC Baneasa Silicon SRL in perioada 2008 - 2014 a reusit relocarea echipametelor achizitionata prin licitatie si reluarea activitatii in noua locatie. In perioada 2009 - 2014 SC Baneasa Silicon SRL a realizat o cifra de afaceri de aproximativ 1 milion de Euro cu un numar mediu de 10 angajati – toti provenind de la SC Baneasa SA. In acest interval de timp sase dintre angajati au devenit pensionari, inclusiv autorul. In toti acesti ani SC Baneasa Silicon s-a situat pe pozitii de top in randul IMM-urilor din aceelasi domeniu de activitate.

EPILOG

Dupa 25 de ani de eforturi, statul roman,  prin instutiile abilitate (FPS, AVAS etc.), prin functionari obtuzi sau interesati nu au reusit sa duca la bun sfarsit operatiunea de lichidare a uneia din industriile de varf din Romania. O mica gramada de fier vechi achizitionata de la SC Baneasa SA contiuna sa produca semiconductoare pentru doua piete extrem de pretentioase – SUA si UE. Si sper sa continue.

Ar fi omagiul adus atat Scolii de semiconductoare din Romania cat si pentru una din cele mai performante intreprinderi IPRS Baneasa.

Un album cu fotografii realizat de mine cand am fost in vizita la SC Baneasa Silicon SRL poate fi vazut aici:

http://nini.qsl.ro/yo3ccc/In%20vizita%20la%20SC%20Baneasa%20Silicon%20SRL/index.html

Programul celei de a IX-a Sesiuni Stiintifice a Institutului Politehnic “Gheorghe Gheorghiu-Dej” poate fi vazut aici:

http://nini.qsl.ro/yo3ccc/SES%201965/slides/P02.html#picttop

Primul interviu cu dl. Popa Eugen poate fi vazut aici:

http://nini.qsl.ro/?q=node/520