Pe data de 14 ianuarie 2013, la orele 17:30, am fost invitat la Clubul alpin "Floarea de Colt" unde s-a tinut o comemorare in amintirea lui Vasile Ciobanita, la implinirea de 1 an de la trecerea lui la cele vesnice. Am fost profund impresionat de cele spuse acolo si am tinut din suflet ca sa vi le prezint si D-voastra, celor care l-ati cunoscut, dar si celor care nu l-ati cunoscut.
Nini YO3CCC
In toamna aceasta, pe 10 septembrie, aproape de miezul noptii, am primit un e-mail de la prietenul nostru Nini YO3CCC, in care acesta imi solicita un interviu. Am raspuns imediat ca ma simt onorat de o asemenea invitatie. Am dat alarma in casa - scoala nevasta, taie pisica, fa focul la cuptor, alege orezul, ca avem oaspeti – vine Nini sa ne ia un interviu.
Pentru ca anul trecut nu am putut sa particip la aceasta intalnire (ultima pe anul in curs), din motive independente de vointa mea, anul acesta am tinut cu tot dinadinsul sa particip si de aceea, ca sa nu uit, mi-am trecut data desfasurarii in “agenda de lucru” cu mult timp in urma.
YO3FRI: Nu doar o data mi-am pus intrebarea, cum este sa fii DX. De-a lungul timpului am fost invitata de cateva ori sa particip in diferite expeditii DX insa nu m-am simtit destul de pregatita pentru asta. Teama ca nu sunt destul de bine pregatita, faptul ca am foarte putine cunostinte din tehnica necesara unui operator DX, m-au tinut departe, insa cum tentatia a fost atat de mare de aceasta data m-am lasat prinsa in joc.
Pe 15 Decembrie 2012, dimineata la ora 7, am fost luat cu masina de catre Vasile YO3GON (este vecin cu mine) si ne-am deplasat la cimitirul unde isi petrece somnul de veci prietenul nostru Vasile YO3APG. Afara era un ger de crapau pietrele. Dupa o slujba tinuta in biserica cimitirului, ne-am deplasat la mormantul lui Vasile, unde si aici a avut loc o mica slujba. Am fost alaturi de familie, mai multi radioamatori dar si membri ai clubului “Floarea de colt”.
Motto: „Se poate trai fara radioamatorism, dar nu se merita!”
Am profitat de ajutorul bunului meu prieten Hadnagy László HA5OMM / YO5AEX, pe post de traducator, pentru a obtine un interviu cu D-na Lendvai Klára HA5BA multipla campioana la telegrafie a Ungariei.
A trecut si ultimul talcioc pe anul acesta. Il asteptam de mai mult timp la fel ca si ceilalti participanti. Buletinele meteo mi-am cam dat dureri de cap, pentru ca imi era frica sa nu fie vreme urata, friguroasa dar si ploioasa, pentru ca atunci totul ar fi fost ratat. Spre surprinderea mea, a fost o vreme exceptional de frumoasa daca ne gandit in ce perioada a anului ne aflam.
Si de aceasta data am asteptat cu mare nerabdare acest eveniment care, ca de obicei, ma face sa iau drumul Buzaului. Si chiar daca am mai fost de vreo 7 ori pana acum, o sa ma mai duc de fiecare data cu aceeasi placere cand se va desfasura aceasta intrunire cu caracter radioamatoricesc.
Pot spune ca viata mea a luat o noua directie intr-o zi a anului 1965 (eram in clasa a V-a) cand un coleg de clasa si prieten cu mine (Rosioru Victor) a venit la scoala cu o bucata de carton (era o coperta de carte mai groasa) care era folosita pe post de circuit imprimat (asta aveam sa aflu mai tarziu ce inseamna) si pe care era improvizat un aparat de radio simplu compus din: o bobina, un condensator variabil, o dioda cu Ge, un condensator fix si o pereche de casti; bineinteles ca era nevoie de o antena buna si o buna impamantare. Pentru ca eram in pauza mare, am mers amandoi in curtea scolii, a legat sarma pentru cuplajul cu antena la burlanul pentru scurgerea apei de ploaie, a invartit de un buton si am inceput sa auzim postul national de radio. M-am uitat cu mare atentie la aceea "minune de la Maglavit" iar colegul meu vazand ca sunt interesat mi-a propus sa merg cu el la Cercul radio de la Palatul Pionierilor (care in aceea perioada functiona in actualul Palat Cotroceni), ceea ce s-a si intamplat.
Pe data de 14 ianuarie 2013, la orele 17:30, am fost invitat la Clubul alpin "Floarea de Colt" unde s-a tinut o comemorare in amintirea lui Vasile Ciobanita, la implinirea de 1 an de la trecerea lui la cele vesnice. Am fost profund impresionat de cele spuse acolo si am tinut din suflet ca sa vi le prezint si D-voastra, celor care l-ati cunoscut, dar si celor care nu l-ati cunoscut.
In toamna aceasta, pe 10 septembrie, aproape de miezul noptii, am primit un e-mail de la prietenul nostru Nini YO3CCC, in care acesta imi solicita un interviu. Am raspuns imediat ca ma simt onorat de o asemenea invitatie. Am dat alarma in casa - scoala nevasta, taie pisica, fa focul la cuptor, alege orezul, ca avem oaspeti – vine Nini sa ne ia un interviu.
Pentru ca anul trecut nu am putut sa particip la aceasta intalnire (ultima pe anul in curs), din motive independente de vointa mea, anul acesta am tinut cu tot dinadinsul sa particip si de aceea, ca sa nu uit, mi-am trecut data desfasurarii in “agenda de lucru” cu mult timp in urma.
YO3CCC: Cum ti-a venit ideea ca sa fii DX?
Pe 15 Decembrie 2012, dimineata la ora 7, am fost luat cu masina de catre Vasile YO3GON (este vecin cu mine) si ne-am deplasat la cimitirul unde isi petrece somnul de veci prietenul nostru Vasile YO3APG. Afara era un ger de crapau pietrele. Dupa o slujba tinuta in biserica cimitirului, ne-am deplasat la mormantul lui Vasile, unde si aici a avut loc o mica slujba. Am fost alaturi de familie, mai multi radioamatori dar si membri ai clubului “Floarea de colt”.
Dupa ce am aflat trista veste ca Nelu YO6AWR nu mai este printre noi am tinut neaparat sa port o discutie cu D-na Pop Victoria, sotia lui.
Motto: „Se poate trai fara radioamatorism, dar nu se merita!”
A trecut si ultimul talcioc pe anul acesta. Il asteptam de mai mult timp la fel ca si ceilalti participanti. Buletinele meteo mi-am cam dat dureri de cap, pentru ca imi era frica sa nu fie vreme urata, friguroasa dar si ploioasa, pentru ca atunci totul ar fi fost ratat. Spre surprinderea mea, a fost o vreme exceptional de frumoasa daca ne gandit in ce perioada a anului ne aflam.
Si de aceasta data am asteptat cu mare nerabdare acest eveniment care, ca de obicei, ma face sa iau drumul Buzaului. Si chiar daca am mai fost de vreo 7 ori pana acum, o sa ma mai duc de fiecare data cu aceeasi placere cand se va desfasura aceasta intrunire cu caracter radioamatoricesc.
Pot spune ca viata mea a luat o noua directie intr-o zi a anului 1965 (eram in clasa a V-a) cand un coleg de clasa si prieten cu mine (Rosioru Victor) a venit la scoala cu o bucata de carton (era o coperta de carte mai groasa) care era folosita pe post de circuit imprimat (asta aveam sa aflu mai tarziu ce inseamna) si pe care era improvizat un aparat de radio simplu compus din: o bobina, un condensator variabil, o dioda cu Ge, un condensator fix si o pereche de casti; bineinteles ca era nevoie de o antena buna si o buna impamantare. Pentru ca eram in pauza mare, am mers amandoi in curtea scolii, a legat sarma pentru cuplajul cu antena la burlanul pentru scurgerea apei de ploaie, a invartit de un buton si am inceput sa auzim postul national de radio. M-am uitat cu mare atentie la aceea "minune de la Maglavit" iar colegul meu vazand ca sunt interesat mi-a propus sa merg cu el la Cercul radio de la Palatul Pionierilor (care in aceea perioada functiona in actualul Palat Cotroceni), ceea ce s-a si intamplat.