Să facem cunoştinţă cu Mărgărit Ionescu YO9HG

MOTTO:

Te rog clepsidra-ntoarce-o Doamne

Şi mai adaugă nisip!

Elis Râpeanu: „Epigrame”

YO3CCC: Data şi locul naşterii?                                                                                                                                                                   

YO9HG: Ploieşti la 23 mai 1936.                                                                                                                                                       

YO3CCC: Va rog sa-mi povestiţi despre copilăria D-voastră.                                                                                                     

YO9HG: Tatăl geolog  la o societate petrolieră, şi membru fondator al Orhestrei Simfonice a Municipiului Ploieşti (de amatori) în 1924. Prin anii '54-'55 am făcut şi eu parte din ansamblul orhestrei, de câteva ori, chiar sub bagheta lui Constantin Bobescu.

Mama casnică, din păcate decedată când eu aveam 8 ani.

Liceul, la  unul dintre cele mai bune licee din ţară: I. L. Caragiale Ploieşti (1951-1954).

Iniţial doream să dau examen de admitere la Conservatorul Ciprian Porumbescu, aveam „ureche” excelentă si solfegiam cu mare uşurinţă lucrări la „prima vista”, dar ca pianist nu aş fi făcut faţă admiterii la conservator. Şi aşa am ajuns să dau admiterea la Institutul de Petrol şi Gaze din Bucureşti cu subiecte extrem de uşoare, pentru mine, datorită exigenţilor profesori din liceu unde se făcea şcoală, îmi amintesc că la proba scrisa de Limbă şi literatură Română am încheiat cu o strofă a marelui poet ce ştie 6 limbi şi ruseşte: ”Stalin, / Gând măreţ ce-n unde de lumină se desface / Şi în inimă pătrunde / Azi în lupta pentru pace!”.  În 1958 liceul a fost practic desfiinţat prin darea afară a 18 profesori pe bază de dosar.

YO3CCC: Cum aţi aflat despre undele radio?

YO9HG: În timpul bombardamentelor (1944 – Ploieştiul a fost cel de-al treilea oraş după Berlin şi Viena ca număr de guri de foc antiaeriene) – am fost evacuaţi într-o comună de pe Valea Teleajenului. Acolo, la gazdă, am văzut primul receptor cu galenă. Reîntorşi în Ploieşti mi-am „construit” şi eu primul aparat de radio cu detector cu galenă. Şasiul făcut dintr-o placă de gramofon tăiată cu cuţitul sub jet de apă fierbinte.

I-am pus căştile în urechi unei vecine, femeie bătrână, şi aceasta mi-a spus: „Mă băiatule, tu o să ajungi un Aurel Vlaicu!”. A fost prima dată când am avut o asemenea excepţională apreciere, dar – din păcate – şi ultima, …

YO3CCC: Dar despre radioamatori?
YO9HG: Încă din anii de liceu, ascultam duminica dimineaţa radioamatorii, în AM  în 40 de metri, pe YO3IA, YO3IB, YO3VI (toţi din Ploieşti – atunci şi Prahova era în districtul YO3) şi pe YO3RD (Liviu Macoveanu), YO3RI (Pantea Ionel), ş.a.

La facultate fiind, am citit în Radioamatorul despre cursurile de radioamatori ce se organizau la Radioclubul Central. M-am înscris şi eu, cu toatele multele acte necesare, dar pe lista admişilor erau numai cam 40-50 de persoane.

Revenit în Ploieşti, colegul meu de bancă Virgil Ionescu era radioamator cu indicativul YO3CN şi puţin mai  apoi YO9CN. După 1989 Virgil a emigrat în SUA şi apoi in Australia la Camberra. Din păcate acolo a devenit Silance Key în urma unei boli nemiloase căreia nici nu-i pronunţ numele.

YO3CCC: Când aţi devenit radioamator? Aţi fost mai întâi receptor si apoi aţi devenit radioamator de emisie?
YO9HG: Am dat examen pentru certificatul de radioamator si mai întâi am devenit receptor. 

YO3CCC: Aţi avut de la început indicativul YO9HG?
YO9HG: După o perioada ca receptor am luat indicativul YO9HG  (1960). Dar primele 100 - 150 de QSO-uri le-am făcut din Mediaş, cu indicativul YO6HG. Întreprinderea era la Ploieşti, şi am lucrat pentru secţia de Gaz Metan Mediaş. Apoi câteva săptămâni am fost şi YO7 la Craiova şi din nou mutat la secţia din Roman cu indicativul YO8, după Roman a urmat Oneşti (fost Gh. Gheorghiu-Dej) şi apoi Moineşti. Şi în 1968, în sfârşit, înapoi acasă la Ploieşti, la YO9.

YO3CCC: Cu ce aparatura aţi debutat ca radioamator?
YO9HG: Primul receptor l-am achiziţionat de la YO9WL & YO9HL, cu tuburi seria 21, iar emiţătorul de la Sibiu prin YO6XI Ladislau Kovanda. Era un emiţător cu un G807 care lucra in 3,5 MHz în dublare de frecvenţă.

YO3CCC: Dar antene?

YO9HG: Antenele, în fiecare nou QTH, după „Biblia” lui Liviu Macoveanu. Am pierdut această lucrare din multiplele mele mutări din oraş în oraş.

YO3CCC: Ştiţi telegrafie s-au lucraţi numai in fonie?

YO9HG: In 1960 la examenul de radioamator era obligatorie telegrafia. Lucram atunci cu un manipulator simplu chiar la peste 120 semne PARIS, acum pe la 70 - 80 încep să mai confund pe „Q” cu „Y”, pe „7” cu „8”…

YO3CCC: Unde, cum şi când aţi învăţat telegrafie?

YO9HG: Telegrafia am învăţat-o cu un coleg de clasă, un radiotelegrafist, „lăsat la vatră”.

YO3CCC: Participaţi in concursuri?
YO9HG: În Mediaş am lucrat în primul meu concurs, YO6 - YO5 organizat de regretatul Nelu Pop, apoi în YO din august, care a devenit mai apoi YO DX CONTEST; în 1964 am obţinut locul 1 YO. Lucrez aproape în toate concursurile, în special în internaţionalele de la sfârşitul de săptămână. M-am clasat de multe ori pe locul nr. 1 YO dar si pe locul 200 din 200. Lucrez de plăcere.

Oare cum puteam lucra atunci fără calculator?

Statistic am lucrat în total - până azi - cu 15.902 indicative diferite in peste 40.000 de QSO-uri.

YO3CCC: Care au fost primii radioamatori pe care i-aţi cunoscut?
YO9HG: Pe cei din Ploieşti, de care am amintit, mai apoi pe Pit venit în practică la Oneşti cu rigul într-un geamantan, (cu indicativul YO1JW), pe Câmpineni, YO6XI ş.a.

YO3CCC: Din ce amplasament aţi lucrat in portabil in concursuri pe UUS?

YO9HG: De pe vârful Nemira din Vrancea, am încercat să facem câteva QSO-uri, apoi din foarte puţine concursuri din QRA-ul de bază.

YO3CCC: Sunteti pasionat de diplome si QSL-uri?

YO9HG: Am peste 150 de diplome, toate scanate şi arhivate în calculator sub format JPG. QSL-uri trimit prin eQSL.cc, dar răspund şi prin QSL „clasic” QSL-urilor care-mi vin prin radioclub.

YO3CCC: Ce îmi puteţi povesti despre arbitrajul electronic?

YO9HG: La Întreprinderea de Geofizică Industrială de Petrol la care lucram, am început informatizarea in geofizică şi în economie cu FORTRAN IV, COBOL.ANS, pe FELIX C256, apoi pe INDEPENDENT 100 etc, şi am fost şi membru într-o comisie de cibernetică a Academiei Române. M-a rugat Pit să fac un sistem informatic pentru statistica participanţilor la concursurile interne, programele s-au dezvoltat până la a deveni efectuarea clasamentelor la concursurile interne. Au trecut mulţi ani de atunci. Ca la orice noutate, am fost şi contestat ca arbitru, printre altele că nu am vizita medicală (!?). Am răspuns că am în PC un antivirus puternic. De la cei care nici ei nu fac nimic, dar nu lasă nici pe alţii să facă ceva. În haos te poţi ascunde!

Dar noi, cei care facem „Arbitrajele” facem de fapt „Prelucrarea electronică a logurilor Cabrillo”. Tot ceea ce am făcut pentru FRR a fost NUMAI voluntariat, nu am cerut nici o singură bomboană de la FRR! Am primit de la Marius Mitruţ YO3CZW o unitatea de CD în scriere, pentru a da federaţiei toate informaţiile legate de arbitraj.

Am extins şi pentru Logarea la concursurile internaţionale din Week-End-uri.

YO3CCC: Dar despre site-ul pe care îl aveţi?

YO9HG: Am şi - prin bunăvoinţa lui Ciprian N2YO - site-ul meu qsl.ro/yo9hg.

YO3CCC: Va plac modurile de lucru digitale?

YO9HG: Digitalele nu-mi plac. Am lucrat câteva QSO-uri si mi-am ars RAM-ul din calculator, de atunci am frică de digitale!

YO3CCC: La CN US CW 2013 aţi participat?

YO9HG: Nu am participat în calitate de concurent la CN US CW 2013 datorită faptului ca nu suport noul regulament "fără multiplicator". Cei ce au militat pentru acest regulament  habar n-au ca “m” înmulţit cu “n” este mult cu mult mai mic decât “m” înmulţit  cu “n+1” sau ştiu dar preferă sa lucreze pe o frecvenţă fixă cu suta de waţi "mărturisita"!

YO3CCC: Ce planuri de viitor aveţi?

YO9HG: Pentru viitor: Achiziţionarea unei antene verticale de tip DIAMOND CP6  şi un transceiver mai mare ca actualul TS-120S care, săracul, şi-a făcut datoria din plin; acum are nevoie de reparaţii, însă nu mă pot deplasa cu el la Kenwood să-l repar. Hi!

Ar mai trebui să rescriu toate programele în VFP, dar las plăcerea asta celor mai tineri şi programatori mult mai buni ca mine.

Şi în rest îmi doresc să mă ţină „rabla de my corason” cât mai mult.

Un album cu fotografii ocazionat de acest subiect poate fi văzut aici:  http://nini.qsl.ro/yo3ccc/Sa%20facem%20cunostinta%20cu%20Ionescu%20Margarit%20YO9HG/index.html