Imi aduc aminte cu mare placere cand citeam revistele Tehnium inainte de 1989 si printre articolele de acolo gaseam foarte multe scrise de dl. Dragos Falie pentru receptia in banda SHF sau mai pe romaneste, pentru receptia programelor TV transmise prin satelit.
Inginer roman, absolvent al Facultatii de Electronica si Telecomunicatii a Institutului Politehnic din Bucuresti in 1956, Doctor Inginer in Stiinte Tehnice, titlu obtinut de la Facultatea de Electrotehnica a Institutului Politehnic din Bucuresti in 1965. A desfasurat o bogata activitate de cercetare in metrologia marimilor electrice la Institutul National de Metrologie (INM), timp de de 36 ani (1962-1998), ca sef al laboratorului (sectiei) Marimi Electrice si director al INM. A fost (in paralel) Asistent (Electrotehnica Teoretica) si Profesor Asociat (Masurari Electrice si Instrumentatie) la Facultatea de Electrotehnica din UPB, conducator de doctorat (18 doctoranzi, 12 doctori). Fondator si Presedinte al Societatii Romane de Masurari, membra a IMEKO; Membru al Consiliului General al IMEKO; Senior Member al IEEE; Reprezentant al Romaniei si Membru al Comitetului COOMET intre 1991 si 1998; Expert evaluator al Comisiei Europene pentru programul COPERNICUS; Participant la crearea unei specializari in Metrologie si Sisteme de Masurare la Universitatea Politehnica din Bucuresti, in colaborare cu doua universitati din Franta si Regatul Unit, in cadrul unui Proiect TEMPUS finantat de Comisia Europeana.
- Seful redacției știri si apoi director adjunct la Radio Europa Libera.
- Director IRIR(Institutul Român de Istorie Recentă)
Pe dl. Liviu Tofan l-am cunoscut pe 12 septembrie 2009 cu ocazia unei intruniri a simpatizantilor lui Cornel Chiriac. Fiind multa lume iar dansul fiind in centrul atentiei nu am avut ocazia sa purtam o discutie despre doua subiecte care ma interesau: Europa Libera si IRIR.
In urma unei invitatii primita de la d-na Nona Millea, vineri 16 septembrie 2011, am avut o ocazie unica in viata, aceea de a cunoaste un grup de personalitati care au lucrat la Uzina Electronica, care s-au reunit cu ocazia venirii in tara a d-lui Eugen Statnic pentru a depana amintiri de pe vremea cand au fost colegi de serviciu. Intrunirea a avut loc chiar in incinta fostei Uzine Electronica. Nu oricand poti avea ocazia sa te afli intr-un asemenea grup select.
Dl. Mironov: M-am nascut pe 27 ianuarie 1942, Vertujeni-Soroca, atunci pe teritoriul Romaniei, in prezent, in Republica Modova.
Nini: Unde ati urmat studiile?
Dl. Mironov: Refugiat din Basarabia in 1944, am absolvit scoala primara la Iasi, apoi am urmat cursurile liceale (1959 Colegiul Nicolae Balcescu) si am inceput facultatea la Craiova, terminand studiile superioare la Bucuresti (1964 Facultatea de Matematica-Mecanica, Universitatea Bucuresti).
Cand citeam in revista Tehnium acele nenumarate articole de electronica scrise de prof. Mihai Vornicu, nici prin cap nu imi trecea ca peste ani o sa ajung sa-l cunosc pe acest om minunat.
Imi aduc aminte cu mare placere cand ma duceam la librarie si cumparam cate o carte de electronica. Cele mai multe pe care le-am strans, 11 la numar, il au ca autor pe d-l Mihai Basoiu. Din acest motiv am tinut neaparat sa port o discutie cu acest domn care alaturi de alti scriitori de carti electronice mi-a incantat placut timpul liber.
Dupa cele doua interviuri cu d-na Nona Millea, care au avut un succes nebanuit (http://nini.qsl.ro/?q=node/45 si http://nini.qsl.ro/?q=node/40), m-am hotarat sa mai facem inca unul, dansa mai avand foarte multe lucruri interesante de povestit. Intamplarea de mai jos, o deplasare planificata la Budapesta si una surpriza la Berlin, s-a petrecut la 10 ani de la terminarea stagiaturii.
Despre D-na Doina Didiv auzisem multe lucruri bune inca de prin 1972 de pe vremea cand lucram si eu la IPRS-Baneasa, iar dansa era sefa in C-uri (Sectia de diode). Chiar daca in 1976 m-am transferat la un institut de cercetari, am pastrat legatura cu IPRS-ul prin prietenii care lucrau acolo si astfel eram in tema cu tot ce se intampla in acesta intreprindere de varf a economiei romanesti. Din acest motiv am tinut cu tot dinadinsul sa port o discutie cu Doamna Didiv pentru a afla cat mai multe amanunte despre aceasta intreprindere de care sunt si eu legat sufleteste. Acest interviu s-a dorit a fi o istorie a felului cum a evoluat IPRS-ul.
Se intampla prin 1970 cand am aflat ca in Parcul Herastrau se organizase Concursul de creatii tehnice "Minitehnicus" pentru copii. Eram in vacanta de vara. Pe atunci locuiam in Calea Grivitei (P-ta Chibrit) si aveam vreo 17 ani. Am mers pe jos tot B-dul Expozitiei, am ajuns in Parcul Herastrau si am traversat cu vaporasul dincolo (am strans bani din timp ca sa am cu ce plati biletul la vaporas), pe partea cealalta a parcului, unde era organizata expozitia. Aici, un grup de elevi din Brasov intre care si Dumitru-Dorin Prunariu, viitorul nostru cosmonaut, aveau expuse doua lucrari: "Sala de invatamant programat" si "Rampa de lansare pentru rachete cu pupitru de comanda".
Imi aduc aminte cu mare placere cand citeam revistele Tehnium inainte de 1989 si printre articolele de acolo gaseam foarte multe scrise de dl. Dragos Falie pentru receptia in banda SHF sau mai pe romaneste, pentru receptia programelor TV transmise prin satelit.
- Seful redacției știri si apoi director adjunct la Radio Europa Libera.
In urma unei invitatii primita de la d-na Nona Millea, vineri 16 septembrie 2011, am avut o ocazie unica in viata, aceea de a cunoaste un grup de personalitati care au lucrat la Uzina Electronica, care s-au reunit cu ocazia venirii in tara a d-lui Eugen Statnic pentru a depana amintiri de pe vremea cand au fost colegi de serviciu. Intrunirea a avut loc chiar in incinta fostei Uzine Electronica. Nu oricand poti avea ocazia sa te afli intr-un asemenea grup select.
Nini: Data si locul nasterii.
Cand citeam in revista Tehnium acele nenumarate articole de electronica scrise de prof. Mihai Vornicu, nici prin cap nu imi trecea ca peste ani o sa ajung sa-l cunosc pe acest om minunat. 
Imi aduc aminte cu mare placere cand ma duceam la librarie si cumparam cate o carte de electronica. Cele mai multe pe care le-am strans, 11 la numar, il au ca autor pe d-l Mihai Basoiu. Din acest motiv am tinut neaparat sa port o discutie cu acest domn care alaturi de alti scriitori de carti electronice mi-a incantat placut timpul liber. 
Dupa cele doua interviuri cu d-na Nona Millea, care au avut un succes nebanuit (
Despre D-na Doina Didiv auzisem multe lucruri bune inca de prin 1972 de pe vremea cand lucram si eu la IPRS-Baneasa, iar dansa era sefa in C-uri (Sectia de diode). Chiar daca in 1976 m-am transferat la un institut de cercetari, am pastrat legatura cu IPRS-ul prin prietenii care lucrau acolo si astfel eram in tema cu tot ce se intampla in acesta intreprindere de varf a economiei romanesti. Din acest motiv am tinut cu tot dinadinsul sa port o discutie cu Doamna Didiv pentru a afla cat mai multe amanunte despre aceasta intreprindere de care sunt si eu legat sufleteste. Acest interviu s-a dorit a fi o istorie a felului cum a evoluat IPRS-ul. 
Se intampla prin 1970 cand am aflat ca in Parcul Herastrau se organizase Concursul de creatii tehnice "Minitehnicus" pentru copii. Eram in vacanta de vara. Pe atunci locuiam in Calea Grivitei (P-ta Chibrit) si aveam vreo 17 ani. Am mers pe jos tot B-dul Expozitiei, am ajuns in Parcul Herastrau si am traversat cu vaporasul dincolo (am strans bani din timp ca sa am cu ce plati biletul la vaporas), pe partea cealalta a parcului, unde era organizata expozitia. Aici, un grup de elevi din Brasov intre care si Dumitru-Dorin Prunariu, viitorul nostru cosmonaut, aveau expuse doua lucrari: "Sala de invatamant programat" si "Rampa de lansare pentru rachete cu pupitru de comanda".