Anteprenor, jurnalist, politician, ambasador și mai ales, diriguitor al Jocurilor Olimpice timp de 21 de ani, Juan Antonio Samaranch Torello, fiul unei familii bogate catalane, a devenit, cu înțelepciune și diplomație, una dintre cele mai renumite și influente personalități din lume, nota cotidianul El Pais în ziua morții sale, la 21 aprilie 2010.
A prezidat Comitetul Internațional Olimpic (CIO) timp de 21 de ani (1980—iulie 2001), a doua președinție ca durată după cea a lui Pierre de Coubertin, fondatorul CIO și "părintele" Jocurilor Olimpice moderne.
Născut la 17 iulie 1920, în Barcelona, a iubit sportul într-un mod special, participând la diverse competiții. A practicat hocheiul pe patine cu rotile, a fost și primul președinte la Federației Spaniole de Patinaj, între 1954 și 1956, fotbalul, boxul, echitația, schiul, navigația și golful.
A colaborat la ziarul La Prensa până în iunie 1943, când s-a retras în urma unui articol scris la un meci disputat pe stadionul Chamartin (la aceea vreme, stadionul de casă al clubului Real Madrid), în care Madrid a învins Barcelona cu scorul de 11 la 1. În articolul său a criticat dur publicul din Madrid și ziariștii din Capitală.
După ce a părăsit jurnalismul, Samaranch a continuat să se ocupe de afacerea de familie în domeniul industriei textile și a intrat în lumea financiar-bancară, devenind în cele din urmă, în perioada 1987-1999, președinte al puternicului grup financiar Caixa, al cărui președinte de onoare a fost până la moartea sa, informa El Pais.
În mai 1938 a fost încorporat în armata republicană ca sanitar. Pentru că opțiunile sale erau însă mai apropiate de tabăra naționalistă, a plecat inițial în Franța, ca apoi să revină în zona controlată de generalul Franco. Mai târziu, s-a alăturat formațiunii politice Falanga Spaniolă.
Consilier pentru sport în Barcelona între 1955 și 1962 și reprezentant în Catalonia a Delegației Naționale pentru Sport, primul său post de mare răspundere a fost acela de delegat național pentru Educație Fizică și Sport (1967-1971), echivalent cu funcția de secretar de stat pentru sport.
A fost membru al Comitetului Olimpic Spaniol (COE) din 1956, din 1967 a preluat președinția acestui for, pe care a deținut-o până în decembrie 1970. În 1966 a fost ales membru al Comitetului Internațional Olimpic, unde a deținut diverse funcții până la numirea sa ca vicepreședinte al CIO, în 1974, a deținut această poziție până în 1978.
În iulie 1977, a fost numit ambasador la Moscova, prima numire după restabilirea relațiilor diplomatice ale Spaniei cu Uniunea Sovietică.
La cea de-a 83-a sesiune a Comitetului Internațional Olimpic, în 1980, Juan Antonio Samaranch a fost ales președinte. A demisionat din funcția de ambasador și și-a sărbătorit ziua de naștere, împlinea 60 de ani, cu visul devenit realitate, potrivit El Pais.
A fost reales în funcție de președinte al CIO de alte câteva ori, până în 1997, când a primit ultimul său mandat.
Pe parcursul anilor cât Antonio Samaranch a condus CIO, au existat perioade de lumini și umbre, cu succese incontestabile dar și cu problemele care au afectat serios imaginea acestui for olimpic, în special corupția din campaniile pentru desemnarea orașelor ce urmau să organizeze Jocurile Olimpice, nota El Pais.
În această perioadă, Samaranch a transformat însă CIO într-o organizație bogată și puternică, o mașină de făcut bani pe conceptul de sport și divertisment în masă și campanii media.
Una dintre cele mai mari realizări ale sale a fost organizarea Jocurile Olimpice din 1992 de către orașul său natal, Barcelona.
În 1991, a primit titlul de marchiz de la regele Spaniei, Juan Carlos, pentru implicarea sa în mișcarea olimpică și pentru efortul său în atribuirea JO-1992 Barcelonei.
O mare reușită din timpul mandatelor sale la conducerea Comitetului Internațional Olimpic a fost realizarea solidarității între cei trei piloni principali ai Mișcării Olimpice, CIO, Federații Internaționale și Comitete Olimpice Naționale.
A avut totuși și o mare slăbiciune, consideră cotidianul menționat, permițând continuitatea unei forme de clientelism aristocratic în cadrul olimpismului mondial. La încheierea ultimului său mandat în fruntea CIO, doar 12 din cei 118 membrii care au luat parte la ultimele alegeri nu au fost numiți de el. Datorită însă capacității sale de a gestiona proiecte de viitor, a fost reales cu unanimitate la conducerea CIO, fiind reconfirmat de câteva ori în funcție în plin scandal de corupție.
Antonio Samaranch a fost căsătorit cu Maria Teresa Salisachs Rowe, care a murit în septembrie 2000, în timpul Jocurilor Olimpice de la Sydney (15 septembrie — 1 octombrie). Au avut împreună doi copii, Maria Tereza și Juan Antonio.
În ultimul său discurs în calitate de președinte al CIO, la 12 iulie 2001, Antonio Samaranch a spus că lasă în urmă o mișcare olimpică independent, "care nu a primit niciodată subvenții guvernamentale", și a cerut membrilor CIO să mențină unitatea.
Sursa: AGERPRES
In luna noiembrie 1994, Juan Antonio Samaranch a fost intr-o vizita in Romania si cu aceasta ocazie i s-a acordat titlul onorific de “Doctor honoris causa” de catre ANEFS Bucuresti. In cele cateva zile cat a stat in Bucuresti, am petrecut o mare perioada de timp in compania Domniei Sale si astfel am avut ocazia ca sa-l cunosc, pe acest om deosebit. Am avut ca “sarcina de serviciu” sa-l plimb prin oras si sa-i arat cat mai multe lucruri interesante: Patriarhia, Hanul lui Manuc, Centrul vechi al orasului etc. Mergeam, ne plimbam, vizitam, stateam la o terasa la un suc si o cafea, dupa care o luam de la capat. In ultima zi petrecuta in Bucuresti, a inmanat mai multe diplome. A fost atat de multumit de tot timpul petrecut impreuna, incat la sfarsit mi-a inmanat si mie o diploma, cea prezentata in articol. Din pacate, nu am nici macar o fotografie cu Excelenta Sa; colegul meu de serviciu care i-a facut cateva fotografii, de foarte multi ani a trecut la cele vesnice.
Diploma poate fi vazuta aici: http://nini.qsl.ro/yo3ccc/
Theme by Danetsoft and Danang Probo Sayekti inspired by Maksimer