In perioada anilor 1960, cand ma duceam cu parintii in vizita la o verisoara de-a mea care locuia pe str. Banitei (o straduta mica care se intindea intre str. Masina de Paine si gardul fabricii de ulei Moara lui Assan) am avut ocazia sa ma joc cu mai multi copii, fete si baieti, de origine armeana care locuiau pe aceea strada si care unul cate unul au emigrat impreuna cu familiile in Statele Unite. In plus, pentru ca sotul surorii bunicului din partea lui tata a fost armean (Papazian Cristea), dar despre al carui trecut nu stiu nimic, m-am hotarat sa aflu mai multe despre aceasta comunitate. Pentru aceasta am luat legatura cu preotul Bisericii Armenesti, parintele paroh Paul Bogdan, caruia ii multumesc si pe acesta cale pentru amabilitatea cu care am fost primit, dar si pentru faptul ca am putut vizita: Biblioteca, Muzeul Comunitatii Armenesti si Biserica Armeneasca.
Am avut placerea sa-l cunosc si sa ma aflu in compania d-lui dr. inginer Nicolae Diaconescu, directorul Muzeului Tehnic National “Prof. ing. Dimitrie Leonida”, care mi-a vorbit despre acest muzeu, problemele cu care se confrunta, iar apoi m-a dat pe mana doamnei muzeograf Mioara Zamfir de la care am primit explicatii concrete la fata locului. Astfel, am putut ajunge in toate incaperile muzeului pentru a vizita, fotografia si a lua cunostinta de obiectele valoroase expuse aici. Muzeul este amenajat ca un adevarat atelier scoala si permite organizarea de lectii pentru elevii liceeni. Se pot efectua lucrari practice de fizica: plan inclinat, frecare, termodinamica, electricitate si magnetism.
Pe Florian l-am cunoscut in urma cu cativa ani pe vremea cand lucra in Bucuresti si m-am dus la el la serviciu sa-i duc niste reviste Tehnium de la un prieten de-al meu. Atunci am purtat o discutie de vreo 2 ore legata de radioamatorism si radioamatori, dar mi-a povestit si despre muzeul pe care dorea sa-l faca. Ulterior ne-am intalnit pe la diverse expozitii si pe la Federatie.
Imi aduc aminte cu mare placere cand citeam revistele Tehnium inainte de 1989 si printre articolele de acolo gaseam foarte multe scrise de dl. Dragos Falie pentru receptia in banda SHF sau mai pe romaneste, pentru receptia programelor TV transmise prin satelit.
Inginer roman, absolvent al Facultatii de Electronica si Telecomunicatii a Institutului Politehnic din Bucuresti in 1956, Doctor Inginer in Stiinte Tehnice, titlu obtinut de la Facultatea de Electrotehnica a Institutului Politehnic din Bucuresti in 1965. A desfasurat o bogata activitate de cercetare in metrologia marimilor electrice la Institutul National de Metrologie (INM), timp de de 36 ani (1962-1998), ca sef al laboratorului (sectiei) Marimi Electrice si director al INM. A fost (in paralel) Asistent (Electrotehnica Teoretica) si Profesor Asociat (Masurari Electrice si Instrumentatie) la Facultatea de Electrotehnica din UPB, conducator de doctorat (18 doctoranzi, 12 doctori). Fondator si Presedinte al Societatii Romane de Masurari, membra a IMEKO; Membru al Consiliului General al IMEKO; Senior Member al IEEE; Reprezentant al Romaniei si Membru al Comitetului COOMET intre 1991 si 1998; Expert evaluator al Comisiei Europene pentru programul COPERNICUS; Participant la crearea unei specializari in Metrologie si Sisteme de Masurare la Universitatea Politehnica din Bucuresti, in colaborare cu doua universitati din Franta si Regatul Unit, in cadrul unui Proiect TEMPUS finantat de Comisia Europeana.
Prima data am trecut intamplator pe strada pe care se afla Catedrala Sfantul Sipridon Nou din Bucuresti in luna noiembrie 2011 impreuna cu prietenul meu Vasile Ciobanita. Am profitat de ocazie si am intrat ca sa o vizitam. Era la apusul soarelui.
- Seful redacției știri si apoi director adjunct la Radio Europa Libera.
- Director IRIR(Institutul Român de Istorie Recentă)
Pe dl. Liviu Tofan l-am cunoscut pe 12 septembrie 2009 cu ocazia unei intruniri a simpatizantilor lui Cornel Chiriac. Fiind multa lume iar dansul fiind in centrul atentiei nu am avut ocazia sa purtam o discutie despre doua subiecte care ma interesau: Europa Libera si IRIR.
Acest interviu l-am facut cu mai multi ani in urma, dar pentru ca era neterminat, din motive lesne de inteles (nenea Lulu a decedat inainte de finalizare), nu l-am postat pana acum. L-am vazut si revazut de foarte multe ori iar acum m-am hotarat sa-l pun pentru ca am tinut foarte mult la nenea Lulu, care a fost un om foarte cumsecade, mereu pus pe glume si vreau sa ramana vesnic in amintirea noastra. In plus, timp de 24 de ani am stat foarte aproape unul de celalalt, eu am locuit in Calea Grivitei (Piata Chibrit), iar dansul a locuit in Cartierul Pajura. Si dansul a tinut foarte mult la mine din doua motive: a avut un frate pe care-l chema Nini si pe amandoi ne chema Vasilescu. Cand ne intalneam ne salutam de la distanta: “Traiasca Vasilestii!” No comment!
In cadrul bazei sportive RATB din Bucuresti exista un muzeu mai putin cunoscut: Muzeul Transportului in Comun. Acest muzeu al RATB povesteste despre lumea plina de romantism, a „Micului Paris”. Toata istoria transportului public al Capitalei, muzeul o adaposteste in cele sapte camarute. Muzeul este constituit numai din donatii. Nu exista niciun exponat care sa fie achizitionat din bani publici. Donatorii sunt bucuresteni care inteleg necesitatea existentei unui muzeu care sa-i reprezinte si salariati ai regiei, de la muncitori la directorii generali. Sufletul acestui muzeu il constituie colectionarul Doru Parfenie care a adunat si donat muzeului o parte din exponate precum: primele tipuri de bilete, bilete si legitimatii de calatorie (abonamente) din toate timpurile, documente si fotografii, carti postale, harti, ceasuri si echipamente.
Dupa o suferinta de cateva saptamani, timp in care a suferit trei operatii, chiar de ziua numelui, Sf. Vasile (1 ianuarie 2012), s-a stins din viata prietenul meu Vasile Ciobanita YO3APG.
In perioada anilor 1960, cand ma duceam cu parintii in vizita la o verisoara de-a mea care locuia pe str. Banitei (o straduta mica care se intindea intre str. Masina de Paine si gardul fabricii de ulei Moara lui Assan) am avut ocazia sa ma joc cu mai multi copii, fete si baieti, de origine armeana care locuiau pe aceea strada si care unul cate unul au emigrat impreuna cu familiile in Statele Unite. In plus, pentru ca sotul surorii bunicului din partea lui tata a fost armean (Papazian Cristea), dar despre al carui trecut nu stiu nimic, m-am hotarat sa aflu mai multe despre aceasta comunitate. Pentru aceasta am luat legatura cu preotul Bisericii Armenesti, parintele paroh Paul Bogdan, caruia ii multumesc si pe acesta cale pentru amabilitatea cu care am fost primit, dar si pentru faptul ca am putut vizita: Biblioteca, Muzeul Comunitatii Armenesti si Biserica Armeneasca.
Am avut placerea sa-l cunosc si sa ma aflu in compania d-lui dr. inginer Nicolae Diaconescu, directorul Muzeului Tehnic National “Prof. ing. Dimitrie Leonida”, care mi-a vorbit despre acest muzeu, problemele cu care se confrunta, iar apoi m-a dat pe mana doamnei muzeograf Mioara Zamfir de la care am primit explicatii concrete la fata locului. Astfel, am putut ajunge in toate incaperile muzeului pentru a vizita, fotografia si a lua cunostinta de obiectele valoroase expuse aici. Muzeul este amenajat ca un adevarat atelier scoala si permite organizarea de lectii pentru elevii liceeni. Se pot efectua lucrari practice de fizica: plan inclinat, frecare, termodinamica, electricitate si magnetism. 
Pe Florian l-am cunoscut in urma cu cativa ani pe vremea cand lucra in Bucuresti si m-am dus la el la serviciu sa-i duc niste reviste Tehnium de la un prieten de-al meu. Atunci am purtat o discutie de vreo 2 ore legata de radioamatorism si radioamatori, dar mi-a povestit si despre muzeul pe care dorea sa-l faca. Ulterior ne-am intalnit pe la diverse expozitii si pe la Federatie.
Imi aduc aminte cu mare placere cand citeam revistele Tehnium inainte de 1989 si printre articolele de acolo gaseam foarte multe scrise de dl. Dragos Falie pentru receptia in banda SHF sau mai pe romaneste, pentru receptia programelor TV transmise prin satelit.
Prima data am trecut intamplator pe strada pe care se afla Catedrala Sfantul Sipridon Nou din Bucuresti in luna noiembrie 2011 impreuna cu prietenul meu Vasile Ciobanita. Am profitat de ocazie si am intrat ca sa o vizitam. Era la apusul soarelui.
- Seful redacției știri si apoi director adjunct la Radio Europa Libera.
Acest interviu l-am facut cu mai multi ani in urma, dar pentru ca era neterminat, din motive lesne de inteles (nenea Lulu a decedat inainte de finalizare), nu l-am postat pana acum. L-am vazut si revazut de foarte multe ori iar acum m-am hotarat sa-l pun pentru ca am tinut foarte mult la nenea Lulu, care a fost un om foarte cumsecade, mereu pus pe glume si vreau sa ramana vesnic in amintirea noastra. In plus, timp de 24 de ani am stat foarte aproape unul de celalalt, eu am locuit in Calea Grivitei (Piata Chibrit), iar dansul a locuit in Cartierul Pajura. Si dansul a tinut foarte mult la mine din doua motive: a avut un frate pe care-l chema Nini si pe amandoi ne chema Vasilescu. Cand ne intalneam ne salutam de la distanta: “Traiasca Vasilestii!” No comment!
In cadrul bazei sportive RATB din Bucuresti exista un muzeu mai putin cunoscut: Muzeul Transportului in Comun. Acest muzeu al RATB povesteste despre lumea plina de romantism, a „Micului Paris”. Toata istoria transportului public al Capitalei, muzeul o adaposteste in cele sapte camarute. Muzeul este constituit numai din donatii. Nu exista niciun exponat care sa fie achizitionat din bani publici. Donatorii sunt bucuresteni care inteleg necesitatea existentei unui muzeu care sa-i reprezinte si salariati ai regiei, de la muncitori la directorii generali. Sufletul acestui muzeu il constituie colectionarul Doru Parfenie care a adunat si donat muzeului o parte din exponate precum: primele tipuri de bilete, bilete si legitimatii de calatorie (abonamente) din toate timpurile, documente si fotografii, carti postale, harti, ceasuri si echipamente.
Dupa o suferinta de cateva saptamani, timp in care a suferit trei operatii, chiar de ziua numelui, Sf. Vasile (1 ianuarie 2012), s-a stins din viata prietenul meu Vasile Ciobanita YO3APG.