Despre dotarea lui Ion YO7IV din noul sau amplasament de la Calinesti (langa Pitesti) auzisem multe lucruri de bine si de foarte mult timp doream sa pot sa o vad. Ocazia s-a ivit pe 18 ianuarie 2011 cand am putut sa o admir in adevarata ei splendoare.
Se intampla prin 1970 cand am aflat ca in Parcul Herastrau se organizase Concursul de creatii tehnice "Minitehnicus" pentru copii. Eram in vacanta de vara. Pe atunci locuiam in Calea Grivitei (P-ta Chibrit) si aveam vreo 17 ani. Am mers pe jos tot B-dul Expozitiei, am ajuns in Parcul Herastrau si am traversat cu vaporasul dincolo (am strans bani din timp ca sa am cu ce plati biletul la vaporas), pe partea cealalta a parcului, unde era organizata expozitia. Aici, un grup de elevi din Brasov intre care si Dumitru-Dorin Prunariu, viitorul nostru cosmonaut, aveau expuse doua lucrari: "Sala de invatamant programat" si "Rampa de lansare pentru rachete cu pupitru de comanda".
Citisem multe articole scrise de D-l Iosif YO5AT de-a lungul timpului. Aflasem multe despre realizarile pe care le-a facut atat in US cat si in UUS. Am fost placut impresionat de expozitia realizata de D-l Iosif cu ocazia Simpozionului National YO de la Satu Mare din 2004, unde a expus propriile realizari.
- Maestru al sportului.
- Un pasionat ultrascurtist, DX-man si constructor radio.
- Castigator al numeroase locuri fruntase in concursuri romanesti si straine.
- A scris si publicat articole de specialitate in reviste pentru radioamatori.
Cum deja a devenit o traditie, in fiecare an, de Sf. Stefan (anul acesta s-a decalat cu o zi dupa) cine doreste, are timp si ii face placere se prezinta la Radioclubul Municipal din Bucuresti pentru a lua parte la ultima intrunire din anul in curs.
Despre Lix am auzit foarte multe povesti la vremea respectiva. Atunci, am ramas surprins de ingeniozitatea acelui grup din care facea parte si Lix, care a reusit sa puna la punct o serie de aparate specifice radioamatorilor: transceiver-ul A412, manipulator electronic, terminale RTTY, dar si calculatorul L/B 881. Si eu am fost unul din cei care am construit si folosit un A412. Nesansa a facut ca pana acum sa nu-l intalnesc niciodata pe acest constructor pasionat.
Povestea a inceput cu foarte multi ani in urma, se intampla prin 1987, cand a trebuit sa merg pentru prima data in delegatie la Timisoara. Cu ocazia unei vizite facuta la vecinul si prietenul meu nea Costica YO3ARD, i-am povestit ca trebuie sa fac o calatorie de trei zile in frumosul oras de pe Bega, numit Timisoara.
Pe Lily YO9FVU am cunoscut-o cu multi ani in urma, pe vremea de glorie a repetorului R0, dupa anii 90, cand ne intalneam aproape in fiecare seara pe repetor si schimbam diferite impresii. Anii au trecut, Lily s-a stabilit in Suedia si culmea a facut ca dupa multi ani sa ne intersectam pasii de cateva ori la o intrunire a radioamatorilor de la Buzau, in urma cu cativa ani, cand am trecut de cateva ori unul pe langa celalalt fara sa ne dam seama cine suntem. Abia peste un timp (la cateva zile) cand am ajuns acasa, am aflat ca de fapt cea pe langa care trecusem era Lily YO9FVU. Acum, imi aduc aminte de o intamplare petrecuta in urma cu vreo 8-9 ani, cand lucram in "Scandinavian contest"; aud o suedeza, o chem si in clipa urmatoare aud in difuzor: "Ce mai faci mai Nini?", iar in clipa urmatoare am scapat microfonul din mana (se intampla pentru a doua oara). Suedeza vazand ca nu mai iau microfonul spune din nou in cea mai pura limba romana: "Sunt eu Lily, YO9FVU! Abia atunci mi-am revenit, am luat microfonul, am schimbat cateva amabilitati, i-am dat controlul si am incheiat cu rugamintea sa-mi trimita un QSL, ceea ce s-a si intamplat. Recent, in urma cu cateva zile, am rasfoit niste reviste mai vechi editate de FRR si pe coperta uneia dintre ele am vazut o fotografie cu Lily si m-am intrebat: "Oare ce o mai face Lily?", dar in acelasi timp mi-a venit si ideea acestui interviu.
Asa dupa cum am mai spus, din motive independente de vointa mea, timp de 57 de ani nu am pus piciorul in Campina, pana anul trecut in decembrie si de atunci si pana in clipa de fata am fost de patru ori; de fiecare data cate trei zile. De atunci m-am indragostit de acest oras si acum caut sa recuperez din urma. Hi! Conform obiceiului, am venit cu o zi mai devreme, m-am cazat, dupa care am iesit sa fac o mica plimbare prin oras si sa bem o cafea.
Cu toate ca suntem la sfarsitul lunii noiembrie (mai exact 27 noiembrie 2010) am avut parte de o zi frumoasa, cu o temperatura de 15 grade Celsius. Special am fotografiat acel indicator stradal aflat la doi pasi de intrarea in spatiul unde s-a desfasurat ultimul talcioc pe anul in curs, pentru a se vedea temperatura dar si ora la care a fost facuta fotografia care indica aceasta temperatura.
Despre dotarea lui Ion YO7IV din noul sau amplasament de la Calinesti (langa Pitesti) auzisem multe lucruri de bine si de foarte mult timp doream sa pot sa o vad. Ocazia s-a ivit pe 18 ianuarie 2011 cand am putut sa o admir in adevarata ei splendoare. 
Se intampla prin 1970 cand am aflat ca in Parcul Herastrau se organizase Concursul de creatii tehnice "Minitehnicus" pentru copii. Eram in vacanta de vara. Pe atunci locuiam in Calea Grivitei (P-ta Chibrit) si aveam vreo 17 ani. Am mers pe jos tot B-dul Expozitiei, am ajuns in Parcul Herastrau si am traversat cu vaporasul dincolo (am strans bani din timp ca sa am cu ce plati biletul la vaporas), pe partea cealalta a parcului, unde era organizata expozitia. Aici, un grup de elevi din Brasov intre care si Dumitru-Dorin Prunariu, viitorul nostru cosmonaut, aveau expuse doua lucrari: "Sala de invatamant programat" si "Rampa de lansare pentru rachete cu pupitru de comanda". 
Citisem multe articole scrise de D-l Iosif YO5AT de-a lungul timpului. Aflasem multe despre realizarile pe care le-a facut atat in US cat si in UUS. Am fost placut impresionat de expozitia realizata de D-l Iosif cu ocazia Simpozionului National YO de la Satu Mare din 2004, unde a expus propriile realizari. 
- Maestru al sportului.
Cum deja a devenit o traditie, in fiecare an, de Sf. Stefan (anul acesta s-a decalat cu o zi dupa) cine doreste, are timp si ii face placere se prezinta la Radioclubul Municipal din Bucuresti pentru a lua parte la ultima intrunire din anul in curs.
Despre Lix am auzit foarte multe povesti la vremea respectiva. Atunci, am ramas surprins de ingeniozitatea acelui grup din care facea parte si Lix, care a reusit sa puna la punct o serie de aparate specifice radioamatorilor: transceiver-ul A412, manipulator electronic, terminale RTTY, dar si calculatorul L/B 881. Si eu am fost unul din cei care am construit si folosit un A412. Nesansa a facut ca pana acum sa nu-l intalnesc niciodata pe acest constructor pasionat. 
Povestea a inceput cu foarte multi ani in urma, se intampla prin 1987, cand a trebuit sa merg pentru prima data in delegatie la Timisoara. Cu ocazia unei vizite facuta la vecinul si prietenul meu nea Costica YO3ARD, i-am povestit ca trebuie sa fac o calatorie de trei zile in frumosul oras de pe Bega, numit Timisoara.
Pe Lily YO9FVU am cunoscut-o cu multi ani in urma, pe vremea de glorie a repetorului R0, dupa anii 90, cand ne intalneam aproape in fiecare seara pe repetor si schimbam diferite impresii. Anii au trecut, Lily s-a stabilit in Suedia si culmea a facut ca dupa multi ani sa ne intersectam pasii de cateva ori la o intrunire a radioamatorilor de la Buzau, in urma cu cativa ani, cand am trecut de cateva ori unul pe langa celalalt fara sa ne dam seama cine suntem. Abia peste un timp (la cateva zile) cand am ajuns acasa, am aflat ca de fapt cea pe langa care trecusem era Lily YO9FVU. Acum, imi aduc aminte de o intamplare petrecuta in urma cu vreo 8-9 ani, cand lucram in "Scandinavian contest"; aud o suedeza, o chem si in clipa urmatoare aud in difuzor: "Ce mai faci mai Nini?", iar in clipa urmatoare am scapat microfonul din mana (se intampla pentru a doua oara). Suedeza vazand ca nu mai iau microfonul spune din nou in cea mai pura limba romana: "Sunt eu Lily, YO9FVU! Abia atunci mi-am revenit, am luat microfonul, am schimbat cateva amabilitati, i-am dat controlul si am incheiat cu rugamintea sa-mi trimita un QSL, ceea ce s-a si intamplat. Recent, in urma cu cateva zile, am rasfoit niste reviste mai vechi editate de FRR si pe coperta uneia dintre ele am vazut o fotografie cu Lily si m-am intrebat: "Oare ce o mai face Lily?", dar in acelasi timp mi-a venit si ideea acestui interviu. 
Asa dupa cum am mai spus, din motive independente de vointa mea, timp de 57 de ani nu am pus piciorul in Campina, pana anul trecut in decembrie si de atunci si pana in clipa de fata am fost de patru ori; de fiecare data cate trei zile. De atunci m-am indragostit de acest oras si acum caut sa recuperez din urma. Hi! Conform obiceiului, am venit cu o zi mai devreme, m-am cazat, dupa care am iesit sa fac o mica plimbare prin oras si sa bem o cafea.
Cu toate ca suntem la sfarsitul lunii noiembrie (mai exact 27 noiembrie 2010) am avut parte de o zi frumoasa, cu o temperatura de 15 grade Celsius. Special am fotografiat acel indicator stradal aflat la doi pasi de intrarea in spatiul unde s-a desfasurat ultimul talcioc pe anul in curs, pentru a se vedea temperatura dar si ora la care a fost facuta fotografia care indica aceasta temperatura.