Am avut placerea sa-l cunosc si sa ma aflu in compania d-lui dr. inginer Nicolae Diaconescu, directorul Muzeului Tehnic National “Prof. ing. Dimitrie Leonida”, care mi-a vorbit despre acest muzeu, problemele cu care se confrunta, iar apoi m-a dat pe mana doamnei muzeograf Mioara Zamfir de la care am primit explicatii concrete la fata locului. Astfel, am putut ajunge in toate incaperile muzeului pentru a vizita, fotografia si a lua cunostinta de obiectele valoroase expuse aici. Muzeul este amenajat ca un adevarat atelier scoala si permite organizarea de lectii pentru elevii liceeni. Se pot efectua lucrari practice de fizica: plan inclinat, frecare, termodinamica, electricitate si magnetism.
Prima data am trecut intamplator pe strada pe care se afla Catedrala Sfantul Sipridon Nou din Bucuresti in luna noiembrie 2011 impreuna cu prietenul meu Vasile Ciobanita. Am profitat de ocazie si am intrat ca sa o vizitam. Era la apusul soarelui.
In cadrul bazei sportive RATB din Bucuresti exista un muzeu mai putin cunoscut: Muzeul Transportului in Comun. Acest muzeu al RATB povesteste despre lumea plina de romantism, a „Micului Paris”. Toata istoria transportului public al Capitalei, muzeul o adaposteste in cele sapte camarute. Muzeul este constituit numai din donatii. Nu exista niciun exponat care sa fie achizitionat din bani publici. Donatorii sunt bucuresteni care inteleg necesitatea existentei unui muzeu care sa-i reprezinte si salariati ai regiei, de la muncitori la directorii generali. Sufletul acestui muzeu il constituie colectionarul Doru Parfenie care a adunat si donat muzeului o parte din exponate precum: primele tipuri de bilete, bilete si legitimatii de calatorie (abonamente) din toate timpurile, documente si fotografii, carti postale, harti, ceasuri si echipamente.
Aceasta minunata cladire in care se afla, acum, Muzeul National Taranul Roman este situata in Bucuresti, pe Sos. Kiseleff nr. 3, langa Piata Victoriei si a fost construita in perioada 1912–1941, dupa planurile arhitectului Nicolae Ghica–Budesti, pentru Muzeul de Etnografie, de Arta Nationala, Arta Decorativa si Arta Industriala. Dupa cel de al Doilea Razboi Mondial, muzeul a fost mutat din palatul sau, in locul lui fiind deschis, in 1953 Muzeul Lenin–Stalin, devenit, apoi, Muzeul Partidului. Abia in februarie 1990, dupa ce institutia a fost reinfiintata, sub numele de Muzeul Taranului Roman, aceasta s-a putut intoarce in cladirea ce ii fusese destinata.
Miercuri 14 decembrie 2011 am avut onoarea sa particip la Concertul Extraordinar de Craciun care a avut loc in Sala Unirii din cadrul Palatului Cotroceni.
Pe Florin "Moni" Bordeianu doream sa-l cunosc de cand am inceput sa-i ascult melodiile interpretate de el alaturi de formatia Phoenix. L-am ascultat apoi in studioul emisiunii Metronom de la Radio Europa Libera cantand alaturi de Cornel Chiriac. Chiar si acum ii mai ascult meodiile cu mare placere. Si cand credeam ca nu o sa-l cunosc niciodata, intr-o discutie purtata cu Doru Ionescu, celebrul realizator al emisiunii Timpul Chitarelor l-am intrebat: -Dorule, tu care ii cunosti pe toti, cum pot sa dau de Moni Bordeianu? La care raspunsul lui a fost: -Saptamana trecuta am fost la el acasa in Germania. Si uite asa am obtinut adresa lui de e-mail, i-am propus un interviu, am stabilit unde si cand sa ne intalnim, mai ales ca la putin timp urma sa vina in Romania pentru a canta la Zilele orasului Craiova. Si ca sa vedeti ce mica este lumea, inainte de a pleca de acasa i-am spus lui George WB2AQC: -Ma duc sa ma intalnesc cu un timisorean de-al tau dar nu-l cunosti tu, este vorba de Moni Bordeianu, primul solist vocal al formatiei Phoenix. A venit un raspuns prompt: -Dupa ce m-am insurat si m-am mutat la socri in str. Ghe. Doja nr.10, am stat in aceeasi casa cu Moni, fratele, mama si tatal lui. Sa-l saluti pe Moni din partea mea. No comment!
Pe Doru l-am cunoscut personal pe 4 martie 2009 la Cimitirul Reinvierea, cand ne-am strans cativa fani la mormantul lui Cornel Chiriac, cu ocazia implinirii a 34 de ani de la asasinarea celebrului prezentator de muzica de la Radio Europa Libera. De atunci am ramas prieteni. Pe 19 octombrie 2011 i-am facut o vizita la TVR unde am purtat o discutie la o cafea.
Astazi, 26 Noiembrie 2011, este pentru a doua oara cand particip la Targul International Gaudeamus. Si de aceasta data, lume cata frunza si iarba, ca nu aveai unde sa arunci un ac. Foarte multe edituri si lansari de carti.
Pentru realizarea acestui interviu am beneficiat de sprijinul nemijlocit al doamnei Stefania Ciubotaru care mi-a fost un ghid desavarsit si care a avut amabilitatea sa ma insoteasca prin salile si camerele acestui splendid muzeu.
Intr-o revista din decembrie 2004 am citit un anunt prin care se populariza ca s-a deschis Muzeul Universitatii POLITEHNICA din Bucuresti. Printr-un complex de imprejurari am avut cinstea si onoarea sa-l cunosc pe dl. ing. Vasile Constantin Diaconescu, cel care este sufletul acestui muzeu.
Am avut placerea sa-l cunosc si sa ma aflu in compania d-lui dr. inginer Nicolae Diaconescu, directorul Muzeului Tehnic National “Prof. ing. Dimitrie Leonida”, care mi-a vorbit despre acest muzeu, problemele cu care se confrunta, iar apoi m-a dat pe mana doamnei muzeograf Mioara Zamfir de la care am primit explicatii concrete la fata locului. Astfel, am putut ajunge in toate incaperile muzeului pentru a vizita, fotografia si a lua cunostinta de obiectele valoroase expuse aici. Muzeul este amenajat ca un adevarat atelier scoala si permite organizarea de lectii pentru elevii liceeni. Se pot efectua lucrari practice de fizica: plan inclinat, frecare, termodinamica, electricitate si magnetism. 
Prima data am trecut intamplator pe strada pe care se afla Catedrala Sfantul Sipridon Nou din Bucuresti in luna noiembrie 2011 impreuna cu prietenul meu Vasile Ciobanita. Am profitat de ocazie si am intrat ca sa o vizitam. Era la apusul soarelui.
In cadrul bazei sportive RATB din Bucuresti exista un muzeu mai putin cunoscut: Muzeul Transportului in Comun. Acest muzeu al RATB povesteste despre lumea plina de romantism, a „Micului Paris”. Toata istoria transportului public al Capitalei, muzeul o adaposteste in cele sapte camarute. Muzeul este constituit numai din donatii. Nu exista niciun exponat care sa fie achizitionat din bani publici. Donatorii sunt bucuresteni care inteleg necesitatea existentei unui muzeu care sa-i reprezinte si salariati ai regiei, de la muncitori la directorii generali. Sufletul acestui muzeu il constituie colectionarul Doru Parfenie care a adunat si donat muzeului o parte din exponate precum: primele tipuri de bilete, bilete si legitimatii de calatorie (abonamente) din toate timpurile, documente si fotografii, carti postale, harti, ceasuri si echipamente.
Aceasta minunata cladire in care se afla, acum, Muzeul National Taranul Roman este situata in Bucuresti, pe Sos. Kiseleff nr. 3, langa Piata Victoriei si a fost construita in perioada 1912–1941, dupa planurile arhitectului Nicolae Ghica–Budesti, pentru Muzeul de Etnografie, de Arta Nationala, Arta Decorativa si Arta Industriala. Dupa cel de al Doilea Razboi Mondial, muzeul a fost mutat din palatul sau, in locul lui fiind deschis, in 1953 Muzeul Lenin–Stalin, devenit, apoi, Muzeul Partidului. Abia in februarie 1990, dupa ce institutia a fost reinfiintata, sub numele de Muzeul Taranului Roman, aceasta s-a putut intoarce in cladirea ce ii fusese destinata.
Miercuri 14 decembrie 2011 am avut onoarea sa particip la Concertul Extraordinar de Craciun care a avut loc in Sala Unirii din cadrul Palatului Cotroceni. 
Pe Florin "Moni" Bordeianu doream sa-l cunosc de cand am inceput sa-i ascult melodiile interpretate de el alaturi de formatia Phoenix. L-am ascultat apoi in studioul emisiunii Metronom de la Radio Europa Libera cantand alaturi de Cornel Chiriac. Chiar si acum ii mai ascult meodiile cu mare placere. Si cand credeam ca nu o sa-l cunosc niciodata, intr-o discutie purtata cu Doru Ionescu, celebrul realizator al emisiunii Timpul Chitarelor l-am intrebat: -Dorule, tu care ii cunosti pe toti, cum pot sa dau de Moni Bordeianu? La care raspunsul lui a fost: -Saptamana trecuta am fost la el acasa in Germania. Si uite asa am obtinut adresa lui de e-mail, i-am propus un interviu, am stabilit unde si cand sa ne intalnim, mai ales ca la putin timp urma sa vina in Romania pentru a canta la Zilele orasului Craiova. Si ca sa vedeti ce mica este lumea, inainte de a pleca de acasa i-am spus lui George WB2AQC: -Ma duc sa ma intalnesc cu un timisorean de-al tau dar nu-l cunosti tu, este vorba de Moni Bordeianu, primul solist vocal al formatiei Phoenix. A venit un raspuns prompt: -Dupa ce m-am insurat si m-am mutat la socri in str. Ghe. Doja nr.10, am stat in aceeasi casa cu Moni, fratele, mama si tatal lui. Sa-l saluti pe Moni din partea mea. No comment!
Pe Doru l-am cunoscut personal pe 4 martie 2009 la Cimitirul Reinvierea, cand ne-am strans cativa fani la mormantul lui Cornel Chiriac, cu ocazia implinirii a 34 de ani de la asasinarea celebrului prezentator de muzica de la Radio Europa Libera. De atunci am ramas prieteni. Pe 19 octombrie 2011 i-am facut o vizita la TVR unde am purtat o discutie la o cafea.
Astazi, 26 Noiembrie 2011, este pentru a doua oara cand particip la Targul International Gaudeamus. Si de aceasta data, lume cata frunza si iarba, ca nu aveai unde sa arunci un ac. Foarte multe edituri si lansari de carti.
Pentru realizarea acestui interviu am beneficiat de sprijinul nemijlocit al doamnei Stefania Ciubotaru care mi-a fost un ghid desavarsit si care a avut amabilitatea sa ma insoteasca prin salile si camerele acestui splendid muzeu. 
Intr-o revista din decembrie 2004 am citit un anunt prin care se populariza ca s-a deschis Muzeul Universitatii POLITEHNICA din Bucuresti. Printr-un complex de imprejurari am avut cinstea si onoarea sa-l cunosc pe dl. ing. Vasile Constantin Diaconescu, cel care este sufletul acestui muzeu.