You are here

“In Memoriam” Vasile Ciobanita YO3APG

Pe Vasile Ciobanita l-am cunoscut prin 1977-1978 cand am inceput sa frecventez Radioclubul Municipal care pe atunci isi avea sediul in str. Dr. Staicovici. De la inceput mi-a facut o impresie foarte buna.

De-a lungul timpului i-am cerut tot felul de sfaturi in legatura cu unele montaje pe care le realizam pe vremea aceeia. Ne-am apropiat mai mult dupa ce a devenit Secretarul General al Federatie Romane de Radioamatorism. Ne intalneam foarte des pe la diversele evenimente cu caracter radioamatoricesc: simpozioane, talciocuri, intrunirea de Sf. Stefan, Balul Martisorului de la Campina, Ziua Comunicatiilor, etc, etc. In ultimii 3 ani, ne-am intanit foarte des, mai ales ca in fiecare zi de Marti treceam pe la Federatie ca sa sortez ceva QSL-uri, dupa care umpleam geanta cu cele pentru Bucuresti (YO3) si impreuna cu Vasile o luam la pas catre Radioclubul Municipal traversand tot parcul Cismigiu. De multe ori ne invitam, alternativ, la cate o bere, prilej cu care puneam tara la cale. Si pe nepusa masa s-a petrecut neprevazutul. Cu toate ca eram foarte buni prieteni (am plecat impreuna la foarte multe evenimente legate de pasiunea noastra) eu nu stiam mai nimic despre viata lui anterioara anilor 1990. In acest sens am cautat sa iau legatura cu cat mai multe persoane care imi puteau povesti cate ceva despre viata celui care a fost Vasile Ciobanita.

Prima persoana la care am apelat a fost sotia lui, Getuta Ciobanita, mai ales ca ne cunoastem de foarte multi ani.

Nini: Unde si cand s-a nascut Vasile?

D-na Ciobanita: Vasile s-a nascut la 9 noiembrie 1947 in comuna Negresti, aproape de Piatra Neamt. Provenea dintr-o familie de oameni de la tara, fiind cel mai mare dintre frati.

Nini: Ce cursuri a urmat?

D-na Ciobanita: A urmat cursurile scolii generale in satul natal iar in 1961 intra la Grupul Scolar de Chimie Iasi care pregatea operatori pentru Uzina de Fibre Sintetice Savinesti. In 1962 se transfera la Scoala Profesionala de Chimie Piatra Neamt, pe care o termina in 1964. Imediat dupa terminarea scolii, pe 14 Iulie 1964  se angajeaza ca operator chimist la Uzina de Fibre Sintetice Savinesti, unde va lucra pana pe 25 septembrie 1968.

In acest timp isi continua studiile serale la liceul “Petru Rares” din Piatra Neamt, pe care il termina in 1968;  tot in aceelasi an intra la Institutul Politehnic Bucuresti, Facultatea de Electronica si Telecomunicatii, pe care o termina in 1973 ca sef de promotie.

S-a intretinut singur in facultate facand meditatii cu elevi si studenti. Pe perioada facultatii a locuit in caminele studentesti din Regie. Intre 11 Iulie 1970 si 11 Octombrie 1970 il gasim angajat temporar ca preparator la Uzina de Anvelope Danubiana. De asemenea, il mai gasim angajat temporar ca electronist intre 2 August 1972 si 16 Octombrie 1972 la Fabrica de Aparataj Electric de Instalatii Titu.  

Nini: Care a fost primul lui loc de munca dupa terminarea facultatii?

D-na Ciobanita: In data de 1 august 1973 a fost angajat prin repartie guvernamentala in cadrul Ministerului Apararii Nationale la U.M. 02512 Bucuresti (ITCPA - Institutul Tehnic de Cercetari si Proiectari al Armatei), ca inginer proiectant.

Nini: Stagiul militar cand la facut? pentru ca in aceea perioada se facea dupa terminarea facultatii.

D-na Ciobanita: Conform datelor din cartea de munca, a incetat activitatea timp de 6 luni, intre 22 Martie 1974 si 23 Septembrie 1974, pentru indeplinirea serviciului militar; pe 23 Martie 1974 a fost incorporat la Comandamentul Comunicatiilor si Informaticii din Drumul Taberei, iar pe 17 Septembrie a fost trecut in rezerva.

Nini: Unde l-ati cunoscut pe Vasile?

D-na Ciobanita: Pe Vasile l-am intalnit la cursurile de limba germana din cadrul Universitatii Populare care isi avea sediul la Sala Dalles pe vremea aceea.

Nini: Cand v-ati casatorit cu Vasile?

D-na Ciobanita: Pe 26 Inuarie 1975 am avut casatoria, iar nunta la putin timp dupa, pe 1 Martie 1975.

Nini: Banuiesc ca un om ca el a fost foarte apreciat la locul de munca.

D-na Ciobanita: Desigur ca munca lui a fost apreciata si din acest motiv, a avansat mereu atat ca, clasa de salarizare cat si ca grad se salarizare. Pe data de 1 Decembrie 1977 a fost promovat in functia de Cercetator Stiintific gradul 1, pentru ca pe data de 1 Octombrie 1980 sa fie promovat la gradul 2. Patru ani mai tarziu, pe 1 februarie 1984 a fost avansat gradul 3, iar pe 1 Aprilie 1987 a fost promovat ca Cercetator Stiintific Principal gradul III.

Nini: Cand si-a schimbat serviciul?

D-na Ciobanita: Pe 1 August 1989 s-a transferat in interes de serviciu de la U.M. 02512 ca Secretar federatie al Federatiei Romane de Radioamatorism din cadrul Consiliului National pentru Educatie si Sport, devenit ulterior Ministerul Sportului si apoi Ministerul Tineretului si Sportului.

Nini: Care era activitatea lui Vasile cand era in timpul liber acasa.

 D-na Ciobanita: In putinul timp pe care si-l petrecea acasa, tot timpul statea la calculator si lucra pentru revista, traducea articole din diverse carti si reviste tot pentru revista, isi pregatea diversele expuneri pentru: Ziua Comunicatiilor, Academia Romana, OSIM, interviuri la diverse posturi de radio si TV, simpozioane, etc. Lucra si pentru Clubul alpin Floarea de Colt, al carui presedinte era. Si de ziua lui de nastere era plecat.

Nini: Stiu, in 2010 si in 2011, am sarbatorit impreuna ziua lui de nastere la o pizzerie din Buzau.     

Datele sunt foarte exacte si au fost luate din Carnetul de Munca al lui Vasile.

 

O alta persoana cu care am discutat despre Vasile este dl. Dutu Ilie.

Nini: Dl. Dutu ce imi puteti spune despre Vasile?

Dl. Dutu: Prea multe date despre el nu am caci din nefericire eu am fost bucurestean si ma intalneam mai rar cu caministii din Grozavesti. 

Si acum, noi cei cativa de aici, regretam ca nu am facut parte din marea familie a caministilor si privim cu putina gelozie pe cei ce soarta i-a adus intr-o familie mare, in Caminul din Regie. Dupa cum vezi Vasile a fost intr-o alta grupa decat mine.

Eram doua grupe paralele la sectia Radiotehnica a facultatii de Electronica si Telecomunicatii, dar el a fost "capul de serie" cu media cea mai mare.

La terminarea facultatii a fost repartizat in Ministerul Apararii Nationale ca inginer cercetator la ITCPA  (Institutul Tehnic de Cercetari si Proiectari al Armatei) in cadrul UM02512 Bucuresti  (Clinceni).

Nu prea am multe date despre activitatea lui. Doar semnasera un angajament pentru pastrarea secretului de serviciu care, mai era si militar. 

 

O discutie despre Vasile am avut-o  si cu dl. Manea-Catanescu Simion.

Nini: Ce imi puteti povesti despre Vasile?

Dl. Manea: L-am cunoscut pe Vasile la UM 02512 Bucuresti (Clinceni) unde am lucrat timp de 5 ani la aceeasi tema, o statie de radio pentru parasutisti. A fost un exceptional coleg, bine pregatit, saritor, un bun sfatuitor. Impreuna am lucrat la modelul experimental, la Electronica Industriala; am participat (impreuna)  la probele practice fiind singurii care stiam Morse; eram radioamatori. Experimentarile s-au desfasurat la Brasov, Baia Mare si Satul Mare.

Ne-am despartit in 1985 cand m-am pensionat, dar am mai colaborat cu el cat am fost Seful centrului RTV Costila, apoi l-am vizitat la Federatie. Indicativul meu este YO3FAK.

Nini: Mai pastrati legatura cu el, dupa ce ati schimbat locul de munca?                                                            

Dl. Manea: Sigur ca da. Pierderea este ireparabila. Dumnezeu sa il ierte. De ziua lui am vorbit cu sotia si i-am transmis sanatate, ca apoi sa aflu vestea trista.

L-am anuntat si pe fiul meu, si el radioamator. A ramas stupefiat cu atat mai mult cu cat il cunostea pe Vasile de cand era copil.

Am dela Vasile un receptor militar R250 (pe care m-am instruit ca elev in scoala militara). La acesta ascultam QTC–ul si evident pe Vasile.

 

Am avut o discutie si cu Anastasiu Lucian YO3AXJ de la care am aflat urmatoarele:

Vasile a avut preocupari tehnice inca din copilarie. In perioada cat a fost elev la Iasi, facea dese vizite la Muzeul Radio, devenind un principal colaborator si apoi donator pentru acesta. A inceput cursurile de radioamatorism la Casa Pionierilor Piatra Neamt in anul 1962 sub indrumarea lui Nae Alexan, YO8AGK, iar in 1963 sustine si trece cu brio examenul de clasa a III-a; din comisia de examinare facand parte Murarescu Nicolae, YO8ME si Sicoe Nicolae YO8GF.

Pana la obtinerea autorizatiei a activat la Radioclubul Orasenesc Piatra Neamt YO8KGE, unde Munteanu Eugen YO8AEU devine mentorul principal al lui Vasile.

Impreuna cu Eugen YO8AEU organizeaza in 1964 la Piatra Neamt primul campionat national RGA in Romania.

 

Desigur ca nu puteam sa nu port o discutie despre Vasile si cu dl. Andrei Ciontu YO3FGL cu care a lucrat in aceelasi institut de cercetari al armatei, in locuri diferite, dar se cunosteau, erau amandoi radioamatori.

Nini: Unde si cand l-ati cunocut pe Vasile Ciobanita ?

Dl. Ciontu: L-am cunoscut pe Vasilica (eu asa i-am spus, de la inceput, fiind cu 14 ani mai mic decat mine) in anul 1973, cand, ca tanar inginer electronist, absolvent al aceleiasi facultati absolvite si de catre mine (Facultatea de Electronica si Telecomunicatii, din cadrul Institutului Politehnic – Bucuresti), fusese repartizat (ca sef de promotie) la Institutul de Cercetari Stiintifice al Armatei Romane (unitate militara de elita a MApN), unde eu lucram, deja, de 4 ani. Mi-a placut de la inceput firea lui de moldovean molcom, bine educat, respectuos, bine pregatit profesional, seriozitatea sa, dar si simtul umorului pe care-l avea din belsug. Ne-am imprietenit repede si prietenia noastra intima a tinut pana la tragicul lui sfarsit.

Nini: Cat timp ati fost colegi de servici ?

Dl. Ciontu: In cadrul Sectiei de Transmisiuni (telefonie, radio, radioreleu) am fost colegi numai in 1973, caci incepand cu anul 1974, am fost mutat la Sectia Sesizoare-Radar, nou infiintata, eu fiind inginer de radiolocatie. Bineinteles ca separarea noastra de catre un culoar al cladirii Institutului nu a fost un motiv de a nu continua prietenia si colaborarea tehnico-stiintifica (statia radio si radiolocatorul au ceva comun: RADIOTEHNICA!). Deci, am fost 16 ani, colegi in cadrul Institutului (pana in 1989, cand el a devenit Secretar general al FRR), si inca peste 20 ani, in continuare, cand, intr-un fel, in cadrul colegiului de redactie al revistei FRR (Radiocomunicatii si Radioamatorism), eu cu Vasilica am fost tot colegi de serviciu (in serviciul Radiotehnicii!)

Nini: Ce fel de teme (lucrari) se efectuau la Institutul Armatei?

Dl. Ciontu: Spre deosebire de alte institute de cercetare stiintifica civile, care lucrau pentru varii beneficiari cu care incheiau contracte, Institutul de Cercetare Stiintifica al Armatei nu avea decat un singur beneficiar al cercetarilor sale: Ministerul Apararii Nationale si Armata Romana. Institutul Armatei putea incheia contracte cu oricare institut de cercetare civil, dar numai ca beneficiar de servicii! Sarcina de baza a Institutului Armatei era, ca folosind priceperea cercetatorilor romani, sursele de informatie legale, componente si tehnologii de fabricatie din tara, un import (rezidual) minim posibil, sa elaboreze si sa introduca in fabricatie, noi modele de tehnica militara, care sa inlocuiasca tipurile vechi, importate, si costisitoare din punctul de vedere al mentenantei. La Sectia unde a lucrat Vasilica s-au elaborat, de exemplu, diverse prototipuri de statii radio si radioreleu, la Sectia de Radiolocatie, prototipuri de diverse radare, etc. Prototipurile impreuna cu documentatia de fabricatie au servit la introducerea in fabricatie de serie a produselor, la diferite fabrici si uzine, cum ar fi, pentru produsele radiotehnice, Electronica Industriala, IEMI, Electromagnetica, etc. Vasilica a facut parte, adesea, dintre cercetatorii Institutului detasati la Intreprinderea de Electronica Industriala, pentru a ajuta la introducerea in fabricatie a produselor cercetate.

Nini: Stiu chiar de la el ca a fost in Coreea de Nord. Ce-mi puteti spune despre asta?

Dl. Ciontu: Pentru schimb reciproc de informatii si experienta, cu similari de-ai cercetatorilor stiintifici din alte armate ale tarilor prietene (ale Lagarului Socialist), pe baza unor protocoale de Stat, se planificau vizite periodice. O parte a echipei de cercetare a unei teme, stabilita pe baza unor criterii (nevoile de informare, depasirea anumitor impasuri, descoperirea unor tehnologii concrete, diferite de ale noastre, etc.), pleca in astfel de vizite, care durau cateva zile, pana la o saptamana. Am stiut de vizita lui Vasilica tocmai in Koreea, dar nu am discutat decat despre aspectul geografico-turistic al ei, si nu continutul de specialitate, care nu ma interesa. Eu insumi am facut astfel de vizite in Cehoslovacia si Bulgaria, si am ratat de putin una in China (un impediment cu pasaportul de serviciu), cu obiective tehnice legate de RADAR, care nu l-au interesat, evident, pe Vasilica !

Nini: Aveti cumva idee, pe la ce simpozioane (congrese) a participat Vasile? Nu ma refer la cele cu caracter radioamatoricesc.

Dl. Ciontu: Cercetatorii stiintifici de la Institutul Armatei, spre deosebire de cei de la institutele civile, nu aveau voie sa participe la manifestatii stiintifice (congrese, simpozioane, seminarii, expozitii, etc.) in afara tarii, si nici sa trimita spre publicare articole tehnico-stiintifice la revistele straine. Puteau participa la sesiunile stiintifice organizate in tara, sa scrie si sa publice in presa tehnica din Romania. Si atat eu, cat si Vasilica am facut acest lucru. Am participat an de an la sesiunile REP (Realizari in Electronica Profesionala) ale Institutului de Cercetari Electronice (ICE-ICSITE), care se tineau la Snagov, la conferintele CAS (Conferinta Anuala de Semiconductoare) ale Institutului (Centrului) de Cercetari de Semiconductoare (CCSIT), care se tineau itinerant pe Valea Prahovei (Timisul de Sus, Sinaia, Predeal ), precum si la alte manifestari organizate de catre IPRS-Baneasa, Academia Militara Tehnica, Institutul Politehnic- Bucuresti, Universitatea–Iasi, etc. Ar fi laborioasa si nu prea utila o contabilizare a tuturor acestor participari; cert este ca au fost multe, pentru mine in 21 de ani si pentru Vasilica in 16 ani de activitate in Institut. Am intocmit si am prezentat unele comunicari impreuna, precum si unele articole in Buletinul Intern al Institutului. Ca membrii ai CRIFST (Comitetul Roman pentru Istoria si Filosofia Stiintei si Tehnicii), de pe langa Academia Romana, amandoi am prezentat, in ultimii ani, comunicari stiintifice la sesiunile organizate bianual.

Nini: Ce-mi mai puteti spune despre activitate lui Vasile in Institut?

Dl. Ciontu: In anul 1974, Vasilica ma invita la Punctul de Control de la intrarea in Institut (langa aerodromul sportiv de la Clinceni). In camera amenajata special pentru oaspeti, Vasilica imi prezinta pe Lucian Anastasiu YO3AXJ, radioamator, prieten de-al sau de pe vremea liceului (ambii moldoveni de pe langa Piatra Neamt), si mi-l recomanda pentru postul de tehnician radio care il aveam liber in echipa mea de cercetare. Mi-a expus calitatile lui, eu am mai pus anumite intrebari, si am fost de acord. Am dus propunerea sefului meu direct care a fost de acord si el. Bazati amandoi, in fond, pe referintele lui Vasilica, acestea s-au dovedit serioase, reale, si nu ne-am inselat. In acesti ani ’70, cei doi m-au lamurit sa devin radioamator, si am dat examen la sediul din str, Dr. Staicovici. Eu mai fusesem radioamator prin anii ’50, dar numai receptor.

 In Institut, in Sectia de Transmisiuni, Vasilica era un om de baza, un inginer bine pregatit, care-si rezolva in totalitate sarcinile tehnice de cercetare, conform planului. A fost bine apreciat de catre sefii sai ierahici, avand notari de servici anuale exceptionale, si promovat cercetator stiintific principal. Asta nu l-a impiedicat sa ramana aceelasi om modest si respectuos, placut tuturor. Nu a avut niciodata conflicte de nici o natura, cu cineva din jurul sau.

Nini: Cum ati mai colaborat cu Vasile Ciobanita dupa plecarea lui din Institut ?

Dl. Ciontu: A fost o adevarata odisee cu plecarea lui din Institut in 1989, pentru a deveni Secretarul General al FRR. Cred ca si el, personal, a fost framantat de dilema: FRR sau Institutul ? La el a invins pasiunea pentru radioamatorism, dar sefii lui ierarhici din Institut nu vroiau sa-i dea drumul! Caci nici un sef pe lumea asta nu renunta la subordonatii care fac treaba buna! Asa-i si la fotbal! Hi! Au fost necesare interventii la nivele superioare, cu argumente puternice, pentru mutarea lui Vasilica. Am continuat si dupa anul 1990, cand am iesit la pensie, sa fiu prieten si sa colaborez cu el, la revista si la unele actiuni intreprinse de FRR cu alte institutii (exemplu, OSIM, Muzeul Militar, diverse radiocluburi, ELPROF, etc.)

   Redactarea revistei FRR, a carei aparitie lunara, timp de multi ani, din cauza insuficientei acute de fonduri, l-a stresat incotinuu, i-a macinat sanatatea. In plus, ca adevarat secretar general jucator a tinut sa fie intotdeauna in mijlocul radioamatorilor, batand drumurile Tarii pentru asta, organizand activitatea radioamatorilor romani conform unor calendare judicios intocmite, dar mai ales, intocmai respectate ulterior. Sotia lui a dovedit o mare intelegere pentru aceasta laborioasa activitate a sotului ei.

     In prezent, ca redactor coordonator al unei carti, File din istoria radiotehnicii si electronicii romanesti-Oameni si faptele lor, aveam in Vasilica un coautor prolific, care este primul pe lista celor 25 de coautori. A plecat dintre noi ramanandu-mi dator cateva scrieri despre unele personalitati disparute ale radioamatorismului romanesc, despre care Wikipedia nu ne ofera nici macar un “ciot biografic”. In memoria lui Vasilica, noi ceilati coautori, trebuie sa finalizam cartea, totusi!

Ca pentru intreaga lume a radioamatorismului romanesc, si pentru prietenii lui apropiati, disparitia prematura a lui Vasilica, constituie o grea pierdere, cu care incercam sa ne obisnuim. Cand voi ajunge si eu in Lumea in care se afla acuma el, fie ea si o lume numai a spiritelor, asi vrea sa-l reintalnesc, si sa fim din nou prieteni!

 

In incheiere as vrea sa spun ca Vasile nu a precupetit niciun efort, punand pe primul plan pasiunea arzatoare pentru radioamatorism, si de-abia pe un plan secund problemele de sanatate, lucru ce s-a dovedit a-i fi fatal; in nici o luna de zile de la internare, dupa trei operatii grele, inima lui a incetat sa mai bata.

Dumnezeu sa te odihneasca Vasile! Nu te vom uita niciodata!

Si pe acesta cale vreau sa le multumesc celor (si nu sunt putini) care m-au ajutat cu fotografii pentru realizarea albumelor de mai jos; unele sunt facute de mine.

Un album cu fotografii cu Vasile poate fi vazut aici: http://nini.qsl.ro/yo3ccc/In%20Memoriam%20Vasile%20Ciobanita%20YO3APG/index.html

Un album cu Vasile si fostii lui colegi de facultate la sarbatorirea a 35 de ani de la terminarea facultatii: http://nini.qsl.ro/yo3ccc/Vasile%20la%20intrunirea%20dupa%2035%20de%20ani/index.html

Cateva fotografii de la intalnirile noastre (numai eu si el) cand puneam tara la cale: http://nini.qsl.ro/yo3ccc/Poze%20cu%20Vasile%20facute%20cu%20diferite%20ocazii/index.html

Mai multe filmulete despre Vasile se pot vedea aici:

http://www.youtube.com/watch?v=JTVKr8u3nh0&feature=related

http://www.youtube.com/watch?v=dtYa7uIjdc0&feature=player_embedded#!

http://www.youtube.com/watch?v=-rf07OSxTjo&feature=related

http://www.youtube.com/watch?v=C70tPhiikoo&feature=related

http://www.youtube.com/watch?v=Jbee_xgjQ3k&feature=related

http://www.youtube.com/watch?v=wVLbT4dDCKE

http://www.youtube.com/watch?v=Iv3NlYTThhI&feature=related

Category: 

Theme by Danetsoft and Danang Probo Sayekti inspired by Maksimer