Sa facem cunostinta cu dl. Alexandru Mironov

Nini: Data si locul nasterii.

Dl. Mironov: M-am nascut pe 27 ianuarie 1942, Vertujeni-Soroca, atunci pe teritoriul Romaniei, in prezent, in Republica Modova.

Nini: Unde ati urmat studiile?

Dl. Mironov: Refugiat din Basarabia in 1944, am absolvit scoala primara la Iasi, apoi am urmat cursurile liceale (1959 Colegiul Nicolae Balcescu) si am inceput facultatea la Craiova, terminand studiile superioare la Bucuresti (1964 Facultatea de Matematica-Mecanica, Universitatea Bucuresti).

Nini: Cand si unde ati inceput activitatea profesionala?

Dl. Mironov: Intre 1965 si 1979 am fost profesor de matematica in comuna Belot, judetul Dolj si in Craiova. Tot in aceeasi perioada am fost si angajat al Combinatului Chimic Isalnita si al Agentiei de Turism Dolj.

Nini: Dl. Mironov, ce puteti sa-mi povestiti despre activitatea d-voastra de colaborator la Radio Craiova?

Dl. Mironov: Activitatea in radio am inceput-o practic in 1968, la Radio Craiova, cu un fel de inventie culturala, nu numai stiri din stiinte, ci actorii de la teatrul local jucau niste scenete pe care le compuneam noi, Mihai Nicola, Titus Filipas, Ion Ilie Iosif si cu mine, cu raspunsuri foarte bune de la publicul larg. Am venit la revista Stiinta si Tehnica in 1979, am colaborat si la TV, imediat si la radio. Am colaborat cu toate cele trei feluri de media, chiar si in perioada cand eram consilier prezidential (1991-1993 consilier pentru probleme de presa si purtator de cuvant al presedintelui Ion Iliescu) sau ministru (Ministru al Tineretului si Sportului), am continuat sa-mi scriu articolele si sa-mi fac emisiunile. 

Nini: Stiu ca ati fost profesor cooperant in Maroc. Ce materie ati predat aici?

Dl. Mironov: A fost atunci o perioada de cooperare foarte buna intre tarile Magrebului si Ministerul Educatiei din Romania, un moment in care mi-am dat seama cat de inalt era invatamantul romanesc in comparatie cu restul lumii. Intre 1973 si 1976 am fost profesor cooperant in Maroc, la liceul Omar ibn Abdelaziz din Oujda, unde am predat matematica. Dupa primul an am ajuns consilier al ministrului Bouhamoud si am scris impreuna cu colegii mei, manualele de matematica, fizico-chimice care cred ca sunt si acum folosite in Maroc. Strategia pe care eu am creionat-o pentru ministrul marocan Bouhamoud a insemnat o detasare de sistemul francez, extrem de elitist, nu luau bacalaureatul nici 20% dintre elevii marocani si acestia  plecau in Franta. I-am propus ministrului relaxarea si asezarea bacalaureatului pe diverse trepte, infiintarea invatamantului seral si fara frecventa, caci nu exista asa ceva si mai ales trecerea la matematica practica. Nu stiau sa calculeze volumul unui corp, stiau multa teorie, matematica Burbaki-asta superba dar straina de practica. Am fost si colaborator la unul din ziarele importante, am scris articole la L’opinion, am fost luat in seama (orasul Oujda este al patrulea ca marime din Maroc si acolo s-a nascut si fiul meu, eram la un moment dat 30.000 de romani, profesori, ingineri, medici, in Maroc si in celelalte tari ale Magrebului). Dupa un calcul al meu, aduceam mai mult venit Romaniei decat industria aluminiului.

Nini: Stiu ca ati fost redactor la revista Stiinta si Tehnica intre 1979 si 1982.

Dl. Mironov: Asa este, dupa 1990 am fost director onorific o vreme, am ramas colaborator al revistei tot timpul, senior editor si acum. Revista a functionat 60 de ani, am avut chiar un moment cand Academia a sarbatorit acesti 60 de ani de revista, dar asta a fost chiar sarutul mortii. Pentru ca aceasta revista nu este una care sa se vanda ca cele sportive sau ca Playboy, toate revistele de genul asta, din toate tarile civilizate, sunt sustinute de Ministerul Educatiei, de marile companii. Este nevoie de reviste civilizatoare asa cum este Stiinta si Tehnica. Timp de 3 ani nu a mai aparut si am avut norocul ca la o intalnire cu elevii de la Iasi sa fie prezenta si Tincuta Baltag-Apateanu, directoarea Fundatiei Dinu Patriciu, care a inteles situatia, a preluat revista si spre cinstea Fundatiei au investit o suma buna,  s-au angajat 8 redactori, s-a platit hartia si tiparul si iata ca revista functioneaza cu un tiraj de 15.000 de exemplare, din care se pare ca 13.000 se vand in mod constant. Este un scor foarte bun.

Nini: Mi-a placut acel scenariu pe care l-am citit in revista numarul 6 cu privire la primele 5 saptamani de dupa terminarea petrolului.

Dl. Mironov: Este o idee buna a tinerilor care au venit la revista Stiinta si Tehnica, in frunte cu Marc Ulieriu, de la revista Descopera, care era o revista on line si sunt adevarati profesionisti.  

Nini: Stiu ca ati avut colaborari cu revista Tehnium si cu dl. Ilie Mihaescu.

Dl. Moronov: Revista Tehnium era supliment al revistei Stiinta si Tehnica, am colaborat cu dl. Ilie Mihaescu si cu dl. Alexandru Marculescu, ambii jurnalisti de prima mana. Tehnium avea un tiraj de peste 60.000 de exemplare, era cumparata de surubarii tarii. Avea redactia la Casa Scanteii si in fiecare dimineata erau stransi acolo partizani ai miscarii ingineresti. Eu cred ca e nevoie in continuare de un Tehnium, altfel; poate ca in viitor sa fie un supliment, la care, de pilda, radioamatorii sa-si aiba felia lor, paginile lor. Oricum, si pentru revista Stiinta si Tehnica eu va invit sa faceti o prezentare a Federatiei de Radioamatori, a radioamatorilor, in general.

Nini: Cu mare placere. Ce puteti sa-mi povestiti despre insula Inelul de Piatra si despre activitatile care au loc aici in fiecare an?

Dl. Mironov: Asta este o descoperire a unui elev de-al meu, Aurel Carasel, care mi-a fost foarte apropiat in cadrul Cenaclului Henri Coanda, un cenaclu de stiinta si anticipatie infiintat in 1970 la Craiova si care a functionat cu un succes urias. Aveam peste 800 de elevi din tot orasul la prezentarile de povestiri, de filme, etc. Lumea era interesata de acest fenomen. Aurel Carasel, cand a ajuns profesor de limba romana la Cernavoda si-a strans toti elevii in jurul lui si a facut un cenaclu local. La acest cenaclu am fost si eu invitat de 2-3 ori, ne-am inteles sa facem o tabara intr-o vara pe o insula de pe Dunare, care nu avea niciun nume. Inel de Piatra ii spuneau localnicii. In realitate nu prea-i piatra acolo. Prima tabara am facut-o in 1990 si de atunci in continuare fara oprire, uite ca au trecut 22 de ani. Asta vara au fost 500 de copii si tineri, in aceasta scoala de vara de stiinta si imaginatie. Profesorii pe care ii ducem acolo sunt profesori foarte spectaculosi, cum este Florin Unteanu, de exemplu, care sunt in stare sa tina ore in sir atentia tinerilor veniti aici, pasionati de stiinta atunci cand este bine povestita.

Nini: Stiu ca intre 1993 si 1996 ati fost Ministru al Tineretului si Sportului. Ce programe ati implementat aici?

Dl. Mironov: In cadrul Ministerului Tineretului, trebuie sa va spun ca am simtit ca lumea, cumva, incepe sa se duca spre nivelul minimei rezistente si am infiintat 15 programe nationale prin care incurajam diversele grupuri de intelectuali tineri sa se implice in activitati educationale. De pilda, Stiinta XXI, era o programa de educatie stiintifica si apreciam foarte mult judetele in care existau Cluburi-Cenacluri de Stiinta. Visul meu, de altfel este sa reusesc sa conving pana la urma, ca fiecare scoala romaneasca sa  se infiinteze un Club de Stiinta. Un profesor inimos, o profesoara, mai ales, cu copii interesati in jurul lor, un cenaclu generalist sau specializat pe botanica, zoologie, astronomie, fizica, poate sa insemne viitorul unui posibil om de stiinta, un posibil student la facultatile de stiinte sau la Politehnica.

Nini: Ce puteti sa-mi spuneti despre noul Muzeu al Sportului? 

Dl. Mironov: O vreme a functionat in cadrul Fundatiei Olimpice si era o sectie a muzeului de istorie. Acum s-a mutat intr-o cladire noua si foarte spectaculoasa. Eu imi doresc in continuare sa avem rezultate sportive pe masura acestei investitii. Spun asta pentru ca inainte aveam sportivi cu multe medalii si nu era un loc in care sa fie prezentati. Faptul ca-i acum un muzeu, care sper eu ca i se va adauga si o mediateca, o biblioteca mediateca, cel putin daca nu vom mai avea sportivi importanti, campioni, macar sa avem istorie.

Nini: Unde se afla noul sediu?

Dl. Mironov: Langa Arcul de Triumf, in noul sediu al Comitetului Olimic si Sportiv Roman. E proaspat lansat, in urma cu cateva saptamani. La deschidere a fost si Jacques Rogge, presedintele Comitetului Olimpic International. A fost o serbare pe care o meritau din plin medaliatii de la Olimpiade. 

Nini: Ce sport ati practicat?

Dl. Mironov: Intre 1964 si 1970 am fost component al echipei nationale de scrima, iar din 1990 sunt Presedinte de Onoare al Federatiei Romane de Scrima.

Nini: Spuneti-mi cate ceva despre cartile scrise de d-voastra.

Dl. Mironov: Sunt carti de literatura de stiinta; am eu pretentia ca chiar asa se numeste, dar este un termen inventat, desigur. In multe tari exista, in cadrul Uniunii Scriitorilor din Marea Britanie de exemplu, o sectie de scriitori de stiinta. Jurnalismul de stiinta la noi e reprezentat de circa 15 insi: la Radio Romania, la Televiziunea publica, la Televiziunea Romania de Maine, la revistele Stiinta si Tehnica, Descopera, National Geografic (editia romaneasca). Acestia suntem cei care constituim puntea intre cunoasterea din mintea savantului, rezultatele lui si publicul larg. Cartile pe care le-am scris pana acum s-au vandut in tirajele de peste 100.000 ale vremurilor vechi, in tirajele modeste ale vremurilor noi; lumea avea si are nevoie de ele si asta imi face placere si ma face sa ma simt folositor. 

Nini: Stiu ca aveti o activitate publicistica foarte bogata.

Dl. Mironov: Sunt autorul a 7 carti: Enigmatic, Pamantul (1977), Proiecte planetare (1985), in colaborare cu Alexandru Boiu, Intamplari din mileniul III (1987), Laboratoarele lumii (1992), In direct cu NASA  (2007), etc, a 12 antologii, a 10 almanahuri.

Nini: Ati scris foarte multe articole.

Dl. Mironov: Am scris peste 3.500 de articole in publicatii romanesti si straine.

Nini: Ce puteti sa-mi spuneti despre filmul documentar Din soare, gheata si caldura, al carui realizator sunteti?

Dl. Mironov: Este un film documentar cu care am luat un premiu international in Italia; filmul l-am realizat in 1984. Spre surprinderea mea, printre primele reportaje facute si combinate cu un reportaj al regretatei Stefana Bratu, l-am trimis la festivalul de film din Italia. Era destul de interesant daca ma gandesc, partea pe care o facusem eu, era cu cercetarea pe care Marioara Godeanu, pe care eu o socotesc un om extraordinar, o facea la Bascov langa Pitesti, privind introducerea unei plante, Pistia stratiotes, care curata apele reziduale. Demonstratia a fost foarte buna, experientele care s-au facut acolo au insemnat pana la urma un film de mare impact, care a si luat acest premiu international.

Nini: Care a fost cel mai important premiu pe care l-ati primit in televiziune?

Dl. Mironov: Cel mai important premiu pentru mine in televiziune, a fost premiul ATPR pe care l-am luat pentru reportajul numit Ciberneticienii (1991), cand pot sa spun ca s-au consfiintit emisiunile de stiinta ca posibile emisiuni de mare spectacol. Am avut ca invitati doi baieti de clasa a III-a si a II-a cu care am aratat lumii, romanilor, ca ei pot sa stie la fel de mult ca adultii. 

Nini: Ce fel de activitate ati desfasurat intre 2001 si 2008 cand ati fost Secretar General al Comisiei Nationale a Romaniei pentru UNESCO?

Dl. Mironov: UNESCO este o mare asociatie a oamenilor de cultura ai lumii. Teoretic, este un minister al culturii si stiintei, practic insa, este o organizatie foarte lenta care avanseaza foarte incet si  furnizeaza numai recomandari. Eu am incercat sa preiau ceea ce UNESCO propune, sa ma si implic direct in schimbarea si activarea metabolismului UNESCO si am incercat sa aplic in Romania ceea ce UNESCO propune. A rezultat o mica institutie cu trecere la public, o instututie prietenoasa la care veneau diverse grupuri de reflexie, de la poeti pana la oameni de stiinta, economisti si sociologi interesanti. In fiecare dupa amiaza, un asemenea grup era prezent acolo in sala UNESCOsi lucra efectiv cu rezultate.                                                                                                             

Trebuie sa va spun ca urmare a initiativelor pe care le-am avut si a celor 40-50 de proiecte pe care le-am desfasurat, directorul general de atunci, japonezul Koitchiro Matsuura, m-a convocat si am fost membru a unui Steering Comitee, consilieri reprezentand intreaga planeta; din Europa eram doi reprezentanti. Eram invitati la Paris sa propunem unele, altele. Unele dintre actiunile propuse de mine, de pilda Scoala pe roti, face deja cariera planetara. 

Pe timpul taberei de vara care se tine pe Insula de Piatra, aici este si o statie de emisie activata de catre radioamatori care lucreaza cu indicativul special YP0IP. In albumul de mai jos, am pus fotografia QSL-ului utilizat pentru confirmarea acestor legaturi, dar si fotografiile copertilor unor almanahuri Stiinta si Tehnica gasite in colectia mea.   

Un album ocazionat de acest articol poate fi vazut aici: http://nini.qsl.ro/yo3ccc/Sa%20facem%20cunostinta%20cu%20dl.%20Alexandru%20Mironov/index.html