Sa facem cunostinta cu Ungur Florian YO5BWQ

Pe Florian l-am cunoscut in urma cu cativa ani pe vremea cand lucra in Bucuresti si m-am dus la el la serviciu sa-i duc niste reviste Tehnium de la un prieten de-al meu. Atunci am purtat o discutie de vreo 2 ore legata de radioamatorism si radioamatori, dar mi-a povestit si despre muzeul pe care dorea sa-l faca. Ulterior ne-am intalnit pe la diverse expozitii si pe la Federatie.

YO3CCC: Data si locul nasterii ?

YO5BWQ: 18 Ianuarie 1954, Oradea, jud. Bihor

YO3CCC: Cum ati aflat despre undele radio ?

YO5BWQ: Domeniul undelor radio m-a vrajit inca de pe vremea cand eram elev in clasele primare, si mai ales dupa ce am inceput sa frecventez cercul radio de la Casa Pionierilor din Oradea, undeva in primavara anului 1965. In cadrul acestui cerc am inteles mai bine fenomenul radio, si mare mi-a fost bucuria receptionarii postului de radio Bucuresti I cu primul meu aparat, de fapt, o galena radio construita in regim propriu cu piese primite de la instructorul cercului de radio.

Dupa construirea mai multor montaje radio, si aflarea despre faimosul sport radioamatorism, atentia mi-a fost captata de telegrafia Morse de care, de altfel, m-am indragostit, si care pentru mine, a ramas pina in prezent, cheia de succes in ceea ce priveste comunicarea.

Am continuat sa perseverez in invatarea alfabetului Morse pe timpul sedintelor de cerc, concomitent cu aprofundarea cunostintelor de radiotehnica, lucruri care m-au ajutat foarte mult, dupa ceva vreme, in formarea si devenirea ca radioamator. Am urmat cursurile de formare radioamatori in cadrul Radioclubului Judetean Bihor YO5KAU in perioada 1969-1970, fiind autorizat dupa terminarea cursului ca radioamator receptor.

YO3CCC: Stiti telegrafie sau lucrati numai in fonie ? Ce alte moduri de lucru ati mai abordat ?

YO5BWQ: Telegrafia pentru mine a fost si ramine cheia succesului in comunicare, mai ales in traficul radio pe unde scurte, cu predilectie in benzile superioare 20 si 15 m, benzi in care puteau lucra radioamatorii romani, conform legislatiei in vigoare la acea vreme. Ulterior, pe masura perfectionarii deprinderilor si cunostintelor acumulate am abordat si modurile noi de lucru la acea vreme, respectiv emisiunile SSB, si mai apoi radioteletype, SSTV si modurile digitale in cele din urma.

Chiar daca am tinut pasul cu noutatile in domeniul comunicatiilor moderne, totusi, sufletul meu a ramas fidel radiotelegrafiei, care m-a marcat, inclusiv in plan profesional. Spun aceasta, caci  dupa terminarea liceului in anul 1973, am continuat sa fiu acelasi morsist convins si in cadrul Scolii Militare de Ofiteri Activi de Transmisiuni din Sibiu, absolvita in anul 1976. Specialitatile de clasa obtinute in cadrul scolii mi-au permis formarea si perfectionarea deprinderilor nu numai ca radiotelegrafist, dar si ca telegrafist, operator radio s.a. toate acestea punandu-si amprenta in devenirea mea ca ofiter de transmisiuni.

YO3CCC: Cand ati devenit radioamator ? Ati fost mai intai receptor si apoi ati devenit radioamator de emisie ?

YO5BWQ: Am fost autorizat ca radioamator receptor in primavara anului 1970 primind indicativul YO5-4220/BH. Dupa primirea indicativului ca radioamator am inceput sa fac trafic radio de receptie cu aparatul construit de mine, un receptor cu tuburi 1-V-2 si o antena Long Wire instalata intre doua case unde locuiam. Am facut peste 2000 de receptii in toate benzile de radioamatori, cu predilectie in telegrafie, lucru care m-a ajutat enorm in perceperea auditiva a semnalelor DX mult vanate la acea vreme.

A trebuit o perioada de timp sa intrerup activitatea ca radioamator de receptie datorita faptului, ca elev fiind in Scoala Militara de Ofiteri Activi de Transmisiuni, nu era permis acest lucru, date fiind conditiile specifice.

As vrea sa punctez legat de acest fapt, un aspect relevant pentru mine si care a schimbat radical perceptia conducerii scolii in ceea ce priveste practicarea radioamatorismului-sport tehnico-aplicativ, mai ales ca in perioada respectiva, competitiile in cadrul DACIADEI erau in mare voga, si se legau intr-un fel de ceea ce se dorea si pe linie de radioamatorism. In fapt ce s-a intamplat ?

In cadrul unei inspectii efectuate de catre Comandamentul Trupelor de Transmisiuni, era prevazuta si iesirea elevilor la raportul comandantului Comandamentului Trupelor de Transmisiuni, la acea vreme regretatul general-maior Gheorghe ENCIU, fost YO3ED, avand si functia de presedinte a Federatiei Romane de Radioamatorism. Date fiind conditiile inspectiei, cum eram in primul rand al plutonului de elevi, fara sa spun comandantului meu ca doresc sa ies la raport, in  momentul in care s-a dat comanda iesirii la raportul de informare pe categorii de personal, respectiv, ofiterii 15 de pasi, subofiterii 10 de pasi, am facut si eu 5 pasi in fata, spre marea uimire a sefilor mei care nu stiau motivul iesirii, si care, ulterior au avut grija sa ma determine sa respect regulamentul disciplinei militare. Evident, gestul meu a deranjat, mai ales ca inainte de iesire la raport, atat comandantii cat si organul de partid cum era la acea vreme, trebuiau sa cunoasca motivele, insa eu am considerat ca problema mea nu este de competenta lor, asa ca am riscat iesind la raportul sefului inspectiei. Tin minte cu lux de amanunte, cand s-a apropiat seful inspectiei de mine, m-a masurat in toata lungimea de unda si m-a intrebat ce doresc; dupa ce m-am prezentat regulamentar, am explicat motivul iesirii la raport, invocand solicitarea, aprobarea si infiintarea unei statii de receptie colectiva de radioamatori, spargand astfel tacerea organelor de contrainformatii care ne supravegheau zi si noapte. Putin surprins de indrazneala mea, seful inspectiei a dat dispozitii sa se analizeze situatia si in masura in care aceasta nu afecteaza situatia scolara, sa se dispuna aprobarea infiintarii unei statii colective de receptie in cadrul institutiei ; ulterior, peste ani, aceasta statie a devenit YO6KNW si care duce mai departe o traditie a generatiilor de radioamatori-ofiteri.

Dupa cele intamplate, am fost chemat, inclusiv de catre comandantul scolii si secretarul de partid pentru a vedea ce se poate face, consimtind, astfel, aprobarea solicitarii mele in legatura cu statia colectiva de receptie.

Aceste momente de neuitat se petreceau in primavara anului 1975, iar dupa cateva luni, avea sa intre in functiune prima statie colectiva de receptie din istoria scolii; pot sa afirm cu certitudinea faptelor ca eu si colegii care doream sa devenim radioamatori autorizati, nu am precupetit nici un efort pentru ca visul nostru sa se implineasca, invingand toate obstacolele ce ne-au stat in cale. Activitatea desfasurata in cadrul statiei de receptie colectiva s-a materializat in timp in miile de QSL-uri care veneau din toate colturile lumii, demonstrand vointa, pasiunea si daruirea pentu acest sport nobil, si care ne-a facut mandri ca suntem romani.

Pe baza experientei dobandite in traficul radio in benzile de radioamatori, si dorinta multor colegi de a depasi granita cunoasterii, la inceputul anului 1976, mai multi elevi ai cercului de radioamatorism ne-am pregatit temeinic pentru a sustine examenele in vederea autorizarii ca radioamatori incepatori clasa III-a.

Avand si sprijinul comisiei judetene de radioamatorism Sibiu, in timpul liber si cu aprobarile de rigoare din partea conducerii scolii, candidatii s-au prezentat la sesiunea de examene ce s-a desfasurat in Sibiu, astfel, ca prima ’’sarja’’ de radioamatori incepatori si-a facut aparitia. Mi-as permite sa amintesc aici cativa din fostii colegi din cercul de radioamatori care au obtinut notele de trecere la aceste examene, devenind radioamatori autorizati de emisie: Bolgar Stefan YO6BZH, Dinca Ion YO7CFD, Carjan Traian YO2CBQ, Ghiteanu Ion YO9BXE, Iordache Paul YO9CXE si lista ar putea continua.

Dupa sustinerea examenelor si primirea certificatului categoria incepator am inaintat documentele in vederea obtinerii autorizatiei de emitator forurilor abilitate la acea vreme, asteptand mai mult de un an pina la primirea autorizatiei, respectiv iunie 1977. cand am primit indicativul YO5BWQ cu care operez si in prezent.

YO3CCC: Ati avut de la inceput indicativul pe care il aveti si acum ?

YO5BWQ: Mi-am pastrat indicativul primit o data cu autorizarea ca radioamator de clasa III-a, ulterior, dupa sustinerea examenelor si indeplinirea conditiilor prevazute in regulament, am fost autorizat clasa II-a in anul 1985 si clasa I in anul 1987.

YO3CCC: Cu ce aparatura ati debutat ca radioamator ?

YO5BWQ: Activitatea in traficul de radioamator de emisie a debutat cu un echipament autoconstruit format dintr-un emitator cu puterea de 25 W, un receptor superheterodina cu 5 tuburi si o antena VS1AA cu lungimea de 41 m, foarte bine degajata. Cu acest echipament am reusit sa lucrez peste 60 de tari de pe toate continentele, in cele trei benzi alocate respectiv 80m, 40m si 10m in conditii bune de propagare. Fiind un pasionat constructor radio, am experimentat foarte multe montaje din lucrarea Ghidul radioamatorului, aparuta in anul 1965, carte de capatai, as zice, in domeniul constructiilor radio de amator.

Ulterior, dupa obtinerea certificatului categoriei avansat in anul 1979 si autorizarea in clasele superioare, am continuat sa-mi perfectionez echipamentele tehnice, mai ales sub aspectul maririi puterii la emisie si folosirea unor antene eficiente, chiar si directive. Prima mea antena directiva utilizata in benzile superioare a fost ZL calculata in mod expres pentru banda de 20m, banda favorita si in prezent.

O data cu trecerea timpului, si dorinta de a obtine rezultate cat mai bune in traficul DX am continuat sa imbunatatesc din punct de vedere tehnic parametrii echipamentelor folosind aparatura de masura si control de precizie (frecventmetru, generatoare de semnal, osciloscop s.a.) fiind indispensabila in activitatea de simptomatica, depanare si reglaj a aparaturii de trafic radio.

YO3CCC: Sunteti mare amator de diplome ? Daca da, cate aveti in clipa de fata ?

YO5BWQ: Desigur, diplomele reprezinta acumularea unei experiente atat in competitii cat si ca urmare a confirmarii de participare la o serie de manifestari pe linie de radioamatorism mediatizate pe calea undelor radio.

Unii radioamatori au facut din asta mai mult decat o pasiune, avand in colectiile personale diplome valoroase obtinute prin multa staruinta. Personal nu am fost interesat de obtinerea numai de diplome, insa posed si eu cateva, ca urmare a participarii la unele concursuri in eter, ori a traficului radio efectuat in conditiile prevazute de obtinere a diplomelor aniversare si a mediatizarii diferitelor manifestari cultural-artistice ori de interes stiintific. In colectia personala stau dovada 45 de diplome atat straine cat si romanesti.

YO3CCC: Sunteti mare amator de QSL-uri ? Daca da, cam cate tari (entitati) aveti confirmate pana acum ?

YO5BWQ: Am fost inca de la prima legatura radio interesat de colectionarea cartilor de confirmare, acestea fiind de fapt averea oricarui radioamator consacrat.

Pana in prezent am confirmate 140 de entitati de pe toate continentele, cifra care nu ma satisface, continuand colectionarea de entitati nelucrate mai ales in noile benzi alocate si radioamatorilor romani. In ceea ce priveste numarul de QSL-uri avute in colectie, acestea sunt undeva la 18.000 de bucati.

YO3CCC: Tineti logurile la zi ? Loguri pe hartie sau in format electronic ?

YO5BWQ: Ca orice radioamator care se respecta, evident, intreaga activitate de emisie-receptie o consemnez in jurnalul de trafic (LOG), utilizand si varianta electronica a legaturilor radio realizate In diferite benzi si moduri de lucru, folosind programele informatice dedicate.

In cele 21 de caiete de statie existente, am consemnate 40.000 de legaturi efectuate pina in prezent cu radioamatori de pe intregul mapamond.

YO3CCC: Cum v-a venit ideea realizarii Casei-Muzeu ? 

YO5BWQ: Citind mai multe carti de filosofie, mi-au venit in minte cateva reflectii, si care coroborate cu evolutia radioului, mi-am zis ca poate ar trebui sa incerc o modalitate prin care sa conserv aceasta evolutie, treptat, cu forte si mijloace proprii.

Casa-Muzeu RADIONOSTALGIA-BRUSTURI am infiintat-o cu scopul de a conserva un patrimoniu , poate mai putin cunoscut publicului, respectiv patrimoniul radiotehnic national, din respect pentru valorile trecutului.

Am avut permanent in gand un motto: Ce este frumos este RAR, Ce este RAR este VALOROS.

Plecand de la acest motto, a crescut interesul pentru colectionarea, studiul, pastrarea si conservarea patrimoniului radiotehnic, a miscarii radioamatoricesti din Romania spre a pune in valoare catre publicul vizitator colectiile existente.

In acelasi context, locatia muzeala se doreste a fi un promotor al procesului de instruire si educare a iubitorilor de radio,  a noilor generatii de specialisti in domeniul radiotehnicii si radioelectronicii, avand ca suport marile realizari ale predecesorilor.

YO3CCC: Ce a implicat aceasta problema ?

YO5BWQ: Infintarea unei locatii muzeale implica asigurarea indeplinirii atat a unor prevederi legale, respectiv conditiile conform legii muzeelor si a colectiilor publice, cat si a conditiilor efective de spatiu cu dotarile aferente.

Avand mostenire casa care gazduieste actualmente locatia muzeala, am decis ca o parte din spatiul existent sa fie destinat exclusiv pastrarii colectiilor specifice, respectiv: manipulatoare Morse, publicistica radio, aparate de masura si control si aparate radio de epoca.

Amenajarea corespunzatoare a spatiilor pentru aceasta locatie a implicat activitati specifce cum ar fi: tencuieli, zugraveli, achizitionarea de mobilier adecvat etc. Pe langa acestea s-au intreprins demersuri pentru asigurarea utilitatilor tehnice cum sunt : telefon, internet s.a.

YO3CCC: Scopul urmarit ?

YO5BWQ: Menirea acestei locatii muzeale este de a gestiona, tinerea evidentei, cercetarea, dezvoltarea, protejarea, conservarea si restaurarea patrimoniului radiotehnic propriu, precum si punerea in valoare a acestuia catre publicul vizitator in semn de respect fata de valorile trecutului.

Misiunea locatiei muzeale se indeplineste, totodata, prin atingerea obiectivelor propuse si care sunt detaliate in Statutul Casei-Muzeu, conform site-ului dedicat.

YO3CCC: Alte date de interes privind locatia muzeala

YO5BWQ: Locatia muzeala RADIONOSTALGIA-BRUSTURI se afla in localitatea Brusturi, comuna Creaca, judetul Salaj, fiind in stransa colaborare cu ASOCIATIA PRO RADIO ANTIC.

Spatiul ocupat de aceasta locatie este de 35 m² si include un hol si sala de studiu si documentare. Locatia muzeala dispune de telefon fix si mobil, precum si acces la internet de mare viteza; totodata, exista si posibilitatea de a se accesa prin radio statia locatiei muzeale folosind repetoarele VHF si UHF din regiunea de nord-vest a Romaniei. Intrucat problematica locatiei muzeale este destul de larga, sugerez vizitarea site-ului dedicat, respectiv : http://www.radionostalgia-brusturi.ro

Pentru orice alte aspecte ce privesc locatia muzeala rog folositi datele de contact evidentiate si pe site-ul dedicat, la orice ora din zi si noapte.

Un album ocazionat de acest interviu se poate vedea aici: http://nini.qsl.ro/yo3ccc/Sa%20facem%20cunostinta%20cu%20Ungur%20Florian%20YO5BWQ/index.html