Simpozion National YO – Cluj-Napoca 2015

Anul trecut, la masa festiva de la simpozionul de la Brasv am fost anuntati ca in acest an simpozionul se va desfasura in municipiul Cluj-Napoca. Am simtit o mare bucurie pentru ca nu mai calcasem in acest oras din 1974 (cand au trecut 41 de ani?), dar atunci am stat numai cateva ore in casa la cineva, asa ca nu am vazut mai nimic.

Anul acesta Simpozionul National YO s-a desfasurat pe 4, 5 si 6 septembrie 2015.

Asa dupa cum mi-am facut obiceiul de foarte multi ani, la simpozion vin cu mai multe zile inaintea sosirii celorlalti participanti, pentru a avea ocazia sa vizitez cat mai mult din acel oras si bineinteles, ca sa fac cat mai multe fotografii care sa-mi ramana frumoase amintiri. M-am dus din timp la o agentie CFR si mi-am cumparat bilete dus-intors: la cuseta la dus si la un interregio la intors.

Marti seara la ora 21:05 am plecat din Gara de Nord si dupa mai bine de 10 ore, la ora 7:30 am ajuns la Cluj unde, aveam rezervare facuta din timp la Pensiunea Popan. Cum am ajuns in gara din Cluj am sunat la pensiune si am intrebat daca pot sa vin sa-mi las bagajul. Raspunsul a fost ca pot sa vin, camera este curata si ma asteapta. M-am suit intr-un TAXI, i-am explicat taximetristului unde trebuie sa ajung si ne-am pus la drum. Din pacate tot orasul era un santier, pe foarte multe strazi se punea asfalt, asa ca am stat la cateva stopuri pana s-au schimbat de foarte multe ori. Am lasat bagajul la pensiune si am plecat in oras sa mancam micul dejun, dupa care am inceput sa ne plimbam pe strazi la intamplare, necunoscand orasul si sa fac cat mai multe fotografii. Pe la pranz ne-am oprit la o alta terasa dupa care am continuat plimbarea prin oras. Langa pensiunea unde ne-am cazat era un magazin alimentar de la care ne-am aprovizionat de cate ori am trecut pe langa el cu: sucuri, apa minerala, cutii cu bere, mancare, dulciuri, banane etc. pe care le depozitam in frigiderul din camera de la pensiune si le foloseam ori de cate ori era nevoie. Asa am petrecut toata ziua de miercuri si joi. Vineri pe la ora 10 am plecat de la pensiune, am ajuns la Casa de cultura a studentilor, unde nu era nici tipenie de om, dar nici un afis care sa anunte evenimentul care urma sa aiba loc. Cand stateam la stop sa trec strada vad ca vis-a-vis imi face cineva cu mana. Imediat l-am recunoscut pe Ionel YO7LPY din Drobeta-Turnu Severin cu care m-am intalnit la multe simpozioane de-a lungul anilor. Am plecat impreuna ca sa bem o cafea si in timp ce ne deplasam catre terasa respectiva din sens invers venea Marian YO3DIU, vecinul meu din cartier. S-a alaturat si el grupului nostru. Am stat cateva ore de vorba la o cafea dupa care Ionel YO7LPY a plecat. Eu cu sotia si Marian am descoperit o mini-terasa unde se manca la “impinge tava”; mancarea a fost foarte buna. Dupa masa de pranz Marian a plecat sa se odihneasca. Dupa ce am condus sotia la pensiune la odihna, m-am intors inapoi in oras, iar in fata Casei de cultura a studentilor, am avut o alta surpriza, m-am intalnit cu un alt vecin Cristi YO3IAZ cu sotia. Dupa ce am facut o plimbare cu ei prin oras, bineinteles ca ne-am oprit si la o terasa, exact la aceeasi unde bausem cafeaua in urma cu cate ore. A plouat un pic, dar nu ne-a deranjat fiind la terasa sub umbrele. Cand s-a oprit ploaia am plecat iar prin oras. Drumul catre locul lor de cazare, dar si al meu catre pensiune, trecea prin fata Casei de cultura a studentilor, unde am avut iar o surpriza. Aici ne-am intalnit cu un grup de radioamatori cu care am schimbat cateva cuvinte si i-am fotografiat. Cand am ajuns in dreptul pensiunii am avut o alta surpriza, sa dau peste alti radioamatori – venisera cu un autocar; nu au scapat fara sa-i trag in cateva poze. In timp ce stateam de vorba cu ei, am sunat sotia sa vina ca sunt la poarta pensiunii. Intre timp a venit si grupul cu care ma intalnisem in fata Casei de cultura a studentilor. Acestia din urma m-au invitat, impruna cu sotia, sa mergem la pensiunea lor sa bem un pahar de vin. Zis si facut, ne-am pus la drum. Pensiunea lor era tot pe strada noastra, dar undeva mai sus cu cateva sute de metri, strada fiind in panta. Am ajuns acolo, au mai venit si alti radioamatori de prin camere si am fost nevoiti sa ne bagam intr-o sala la subsol ca sa nu-i deranjam pe ceilalti turisti cazati in pensiune. Pentru ca spatiul era insuficient, la propunerea mea, in proprtie de peste 85% din cei prezenti am mers la o terasa de langa pensiunea unde eram eu cazat. Ulterior, grupul s-a marit cu inca vreo 7 persoane. Aici am luat cina, fiecare a comandat ce a dorit sa manance si am stat cateva ore de vorba dupa care ne-am retras la culcare pentru ca a doua zi trebuia sa ne sculam de dimineata.

Albumul cu fotografii realizat vineri 4 septembrie 2015, poate fi vazut aici: http://nini.qsl.ro/yo3ccc/Vineri%204%20septembrie%202015/index.html

Sambata de dimineata ne-am dus la locul unde urma sa se desfasoare lucrarile simpozionului, concursul de creatie tehnica si talciocul. Ca de obicei, am lasat sotia la masa de la talcioc, am expus aparatul cu care am participat la concursul de creatie si mi-am achitat toate datoriile – masa festiva etc. Intre timp, am umblat de colo-colo ca sa fac cat mai multe fotografii. M-am intalnit cu foarte multi prieteni cu care am stat de vorba. Acesta este si motivul pentru care merg la simpozioane, ca sa pot sa ma intalnesc cu prieteni cu care altfel nu as putea sa ma intalnesc.

Albumul cu fotografii realizat sambata 5 septembrie la lucrarile simpozionului, concursul de creatie tehnica si talcioc, poate fi vazut aici:

http://nini.qsl.ro/yo3ccc/Lucrarile%20simpozionului,%20concursul%20de%20creatie%20tehnica%20si%20talcioc/index.html

Cand m-am intalnit cu Bazil YO8CKR, acesta mi-a spus ca masa de pranz o luam la terasa la care i-am dus eu aseara si ca a aranjat cu cei de acolo ca sa-i dea voie sa ne serveasca niste preparate cu care a venit el de acasa. La ora stabilita, ne-am prezentat la terasa toti invitatii, am comandat ce ne-a spus Bazil (mamaliga cu iaurt si bucati de sunca) si suplimentar ne-a servit cu niste carnati si niste coaste cu carne de porc, afumate, o nebunie. Cand atmosfera este placuta nici nu stii cand trece timpul. Dupa ce s-au consumat preparatele de la Bazil, participantii la masa de pranz s-au retras la odihna pentru masa festiva. Pentru ca eu m-am sculat mai tarziu, am ramas pe baricade impreuna cu trei noi sositi, la o bere, la care s-au mai alaturat inca sase, asa ca s-au umplut din nou toate locurile la masa. Hi! Cand s-a spart gasca, m-am dus si m-am intins si eu un pic in pat.

Albumul cu fotografii realizat sambata 5 septembrie 2015, la “masa de pranz intre vechi prieteni”, poate fi vazut aici:

http://nini.qsl.ro/yo3ccc/Sambata%205%20septembrie%202015,%20masa%20de%20pranz%20intre%20vechi%20prieteni/index.html

Cand au coborat cei care erau cazati la pensiunea mai sus de mine, mi-au dat “alarma” si impreuna cu sotia m-am alaturat grupului. Stiam zona cam pe unde ar trebui sa fie cantina studenteasca unde urma sa se tina masa festiva dar nu stiam exact locul. Am gasit-o relativ usor. Ne-am asezat la mese, unde am dorit, pentru ca am venit din timp si erau foarte multe locuri libere. S-a dat drumul la muzica, am consumat antreurile, s-au dat diplomele si medaliile la concursul de creatie tehnica, s-a trecut la dans etc.

Si de aceasta data, cu parere de rau, am constatat ca nu se mai dau diplome decat la primii trei clasati la fiecare categorie. Asta se intampla de vreo trei-patru ani. Pana atunci, indiferent de locul pe care-l castigam la concursul de creatie tehnica primeam o diploma care imi ramanea ca amintire de la acel simpozion. Oare sa coste atat de mult aceste hartii?

Totodata, am primit si o veste buna, simpozionul de la anul se va desfasuta la Timisoara unde nu am mai fost de peste 25 de ani. Cum mai trece vremea...

Cand sa plecam am luat la cunostinta ca a inceput sa ploua, asa ca ne-am mai prelungit putin plecarea. Am plecat cand inca mai ploua, dar foarte subtire. Ne-am grupat cate doi sub o umbrela si nu a fost nici o problema.

Ne-am despartit cu parere de rau ca a trecut si acest simpozion.

Albumul cu fotografii realizat sambata 5 septembrie 2015, la masa festiva, poate fi vazut aici:

http://nini.qsl.ro/yo3ccc/Masa%20festiva/index.html

A doua zi, m-am trezit pe la ora 10, iar pe la ora 11 am parasit pensiunea, dupa ce in prealabil am facut o comanda la TAXI ca sa ma duca la gara. La ora 13:40 a plecat trenul spre casa si am ajuns in Bucuresti pe la 23.30. Ginerele ma astepta cu masina, asa ca am ajuns foarte repede acasa, traficul fiind foarte “subtire” la ora aceea.          

Si inca ceva ca sa nu uit. M-as fi cazat la caminul studentesc, unde ma gandeam ca o sa am posibilitatea sa ma intalnesc cu multe cunostinte, dar cand am vazut conditiile, am renunta la fel ca foarte multi dintre cei cu care am discutat. Nu este posibil ca intr-o camera cu 3 paturi sa fie urmatoarele variante, daca vii cu sotia: 1. platesti al treilea pat; 2. vii cu cineva cunoscut si te cazezi; 3. iti bagam noi pe gat (repartizam) a treia persoana. Aceeleasi conditii au fost si la simpozionul de la Iasi, adica camera cu trei paturi, dar am stat numai eu cu sotia. Deci se poate... Sa nu mai vorbesc ca de la cantina studenteasca unde a avut loc masa festiva pana la caminul studentesc unde a avut loc cazarea ma “mancau” cainii si ar fi trebuit sa iau TAXI-ul. Pe cand asa, de la cantina pana la locul de cazare (Pensiunea Popan) am avut numai 10 minute de mers pe jos. Special am ales-o. Profit de ceasta ocazie ca sa rog pe organizatorii urmatorului simpozion ca sa gasesca un loc unde sa fie totul grupat pentru a nu ne deplasa de la un capat la altul prin oras.