You are here

Muzeul National al Taranului Roman

Aceasta minunata cladire in care se afla, acum, Muzeul National Taranul Roman este situata in Bucuresti, pe Sos. Kiseleff nr. 3, langa Piata Victoriei si a fost construita in perioada 1912–1941, dupa planurile arhitectului Nicolae Ghica–Budesti, pentru Muzeul de Etnografie, de Arta Nationala, Arta Decorativa si Arta Industriala. Dupa cel de al Doilea Razboi Mondial, muzeul a fost mutat din palatul sau, in locul lui fiind deschis, in 1953 Muzeul Lenin–Stalin, devenit, apoi, Muzeul Partidului. Abia in februarie 1990, dupa ce institutia a fost reinfiintata, sub numele de Muzeul Taranului Roman, aceasta s-a putut intoarce in cladirea ce ii fusese destinata.

Nini: Domnule Director, cum a inceput istoria acestui muzeu?

Dl. Nitulescu: Istoria începe, de fapt, inainte de infiintarea institutionala, curand dupa Unirea de la 1859. In aceasta perioada de inceput a constructiei nationale, pentru a da un impuls industriei autohtone, ce suferea din pricina concurentei produselor straine (la moda si, in plus, mai ieftine), Alexandru Ioan Cuza da, în 1863, o ordonanta pentru organizarea unor expozitii in care sa intre si produse ale industriei casnice taranesti. Pe de alta parte, Muzeul National de Antichitati (infiintat, in 1864, de acelasi Cuza). Aici se va organiza, in 1875, la propunerea lui Titu Maiorescu, o „sectiune deosebita in care sa se expuna lucrarile de arta textila facute in tara: imbracaminte, covoare, panzarii, postavuri etc. Exponatele vor proveni, in principal, din colectia locotenent–colonelului Dimitrie Papasoglu, care organizase deja, in 1864, un mic muzeu intr-un pavilion al casei sale. O serie de obiecte din colectiile MNTR dateaza din acea perioada. La 1 octombrie 1906 s-a înfiintat Muzeul de Etnografie, Arta Nationala, Arta Decorativa şi Industriala, sub conducerea lui Alexandru Tzigara–Samurcas, director al institutiei timp de 40 de ani. A mai avut denumirea Muzeul de Etnografie si Arta Nationala, din 1912, iar, din 1915, Muzeul de Arta Nationala „Regele Carol I”.

Nini: Ce s-a intamplat cu muzeul după 1945?

Dl. Nitulescu: Muzeul de la Sosea a fost mutat in Palatul Stirbey, de pe Calea Victoriei, unde va ramane timp de 25 de ani, cu numele de Muzeul National de Arta Populara al Republicii Populare Romane, apoi, al Republicii Socialiste Romania, sub conducerea lui Tancred Banateanu. In 1978, muzeul a fost unificat cu Muzeul Satului, devenind Muzeul Satului si de Arta Populara. Obiectele au fost ingramadite in diverse depozite muzeale, unde vor astepta vremuri mai bune.

Nini: Ce a adus nou si pentru muzeu Revolutia din 1989?

Dl. Nitulescu: La 5 februarie 1990, muzeul se reinfiinteaza, sub denumirea de Muzeul Taranului Roman, ministrul Andrei Plesu numindu-l la conducere, la recomandarea lui Dan Haulica, pe pictorul Horia Bernea. Muzeul s-a intors in sediul sau originar, unde functioneaza ai azi.

Nini: Cladirea are ceva din stilul brancovenesc.

Dl. Nitulescu: Cladirea este o ilustrare a stilului neo-romanesc de inspiratie brancoveneasca; a fost finalizata in 1941 cand a luat infatisarea actualei cladiri, cu exceptia aripii noi, construite pentru Muzeul Partidului. Evident, cladirea a fost clasata drept monument istoric. Zidaria aparenta, din caramida rosie, arcadele si foisorul confera cladirii aerul unui adevarat palat al artei.

Nini: Ce colectii sunt gazduite aici?

Dl. Nitulescu: Muzeul detine colectii de ceramica, port popular, tesaturi pentru interior, lemn, mobile, feronerie, scoarte.

Nini: Cu ce se poate mandri muzeul?

Dl. Nitulescu: Muzeul a devenit cunoscut pentru colectiile sale, formate din circa 100.000 de obiecte, dar si prin expozitia sa permanenta, foarte originala, atunci cand a fost deschisa, acum aproape doua decenii, cat si prin expozitiile sale temporare si evenimentele colaterale, numeroase si variate.

Nini: Unde se poate incadra acest muzeu?

Dl. Nitulescu: Muzeul National al Taranului Roman se inscrie in familia europeana a muzeelor de arte si traditii populare. Este un muzeu de importanta nationala, aflat in subordinea Ministerului Culturii si Patrimoniului National.

Nini: Cand am urcat scara la etaj, am observat ca muzeul a primit o multime de diplome care, desigur, onoreaza acest muzeu. Care considerati ca este cea mai valoroasa?

Dl. Nitulescu: Toate ne onoreaza. Pentru ca muzeul practica o muzeografie cu totul aparte, in 1996 i-a fost atribuit Premiul „Muzeul European al Anului”, acordat de Forumul Muzeului European, fiind primul muzeu dintr-o fosta tara socialista si, pana acum, singurul din Romania care a fost distins cu acest premiu.

Nini: Ce alte actiuni mai desfasurati in cadrul muzeului?

Dl. Nitulescu: Organizam expozitii temporare, targuri la care se vand produse ale mesterilor ce pun in valoare patrimoniul cultural imaterial, ateliere de creativitate pentru copii şi tineri, concerte, spectacole, conferinte. In muzeul nostru, in fiecare zi se intampla cate ceva pentru public.

Nini: Ce-mi puteti spune in incheiere?

Dl. Nitulescu:  Rolul Muzeului Taranului este acela de a pune in valoare un patrimoniu – material si imaterial – care reprezinta chintesenta spirituala a natiunii romane moderne; este mai mult decat un simplu muzeu de etnologie, este un muzeu de antropologie culturala, probabil, cel mai valoros pe care îl are România.

Si pe aceasta cale doresc sa-i multumesc d-lui director Virgil Stefan Nitulescu pentru sprijinul acordat in realizarea acestui interviu cat si a albumului cu fotografii.

Un album cu fotografii ocazionat de acest interviu poate fi vizionat aici:  http://nini.qsl.ro/yo3ccc/Muzeul%20Taranului%20Roman/index.html

Category: 

Theme by Danetsoft and Danang Probo Sayekti inspired by Maksimer