Institutul National pentru Fizica Pamantului

In sfarsit, pe data de 20 Noiembrie 2012 mi-am vazut visul cu ochii, acela de a vizita si realiza un interviu la Institutul National pentru Fizica Pamantului (INFP). Discutiile au inceput in urma cu peste un an, cu prietenul meu Ionica Florin YO3YB care era salariat la INFP si locuia chiar in localitatea Mugurele unde se afla acest institut. Fiind foarte ocupat, nu am reusit sa ducem acest lucru la bun sfarsit, intre timp avand loc acel tragic accident petrecut in data de 10 Noiembrie 2012 cand si-a pierdut viata. Interviul l-am realizat cu colegul lui de birou, dl. ing. Grigore Adrian.

Nini: Cand s-a infiintat prima institutie legata de fizica pamantului?

Dl. Grigore: In luna februarie a anului 1977 a luat fiinta Centrul pentru Fizica Pamantului (CFP) in urma unirii Departamentului de Seismologie din cadrul Institutului de Geologie si Geofizica al Romaniei cu laboratorul de Geodinamica din cadrul Academiei Romane, deci cu foarte putin timp inainte de cutremurul din 4 Martie 1977, cand s-a facut o reorganizare. Atunci, institutia noastra era afiliata Institutului de Geofizica, iar printr-o decizie am trecut la Fizica Atomica si sub umbrela Comitetului de Stat pentru Energie Nucleara s-a infiintat Centrul pentru Fizica Pamantului si Seismologie. Cutremurul din 4 Martie 1977 ne-a prins in reorganizare.

Nini: Am inteles ca ati fost infiintati cu o luna inainte de cutremur, dar inainte nu a existat nici un fel de institutie care sa se ocupe de acest domeniu?

Dl. Grigore: Ba da. Inainte a fost Institutul de Geologie si Geofizica (IGG), undeva pe la Piata Chibrit.

Nini: Pe strada Caransebes, foarte aproape de blocul unde am locuit eu 24 de ani. Atunci locuiam la doi pasi de acest Institut. Deci, cum v-a prins cutremurul din ’77?

Dl. Grigore: Eu la vremea aceea nu lucram la Centrul pentru Fizica Pamantului, aici am inceput sa lucrez abia din august ’77; am terminat scoala si am fost repartizat aici, dar ceea ce imi amintesc este ca era exact o perioada in care se facea mutarea din oras, aici la Magurele si se ocupa cladirea care mai tarziu a fost alocata Centrului pentru Fizica Pamantului. Atunci, imediat dupa cutremur, au venit in tara specialisti de la Universitatea din Karlsruhe din Germania cu primele aparate, primele statii seismice telemetrate. Au fost montate atunci, una la Carcaliu care emitea in 144 MHz si una pe dealul Istrita care o receptiona pe cea de la Carcaliu si o transmitea mai departe spre Magurele multiplexata cu statia locala.

Nini: Este vorba despre dealul Istrita de langa Buzau, nu?

Dl. Grigore: Exact.

Nini: Si Carcaliu e din Dobrogea, probabil.

Dl. Grigore: Carcaliu este vis-a-vis de Braila. Acelea au fost primele doua statii telemetrate care au fost utilizate pentru determinarea epicentrelor cutremurelor. Pana in 1981 cand a fost instalata reteaua seismica telemetrata continand 10 statii seismice situate in jurul epicentrului din Vrancea, respectiv una la Vrancioaia, una la Bordesti, una la Popeni (langa Barlad), una la Colonesti (langa Bacau), apoi la Carcaliu si Topalu (in Dobrogea),  la Istrita, la Cheia (Muntele Rosu),  la Malnas in partea cealalta a muntilor si la Calugareni in sud de Bucuresti.

Nini: Cu tehnica din ziua de astazi, pot fi cutremurele prevazute?

Dl. Grigore: Nu, nici macar cu tehnica din ziua de astazi nu putem povesti despre prezicerea cutremurelor fiindca fenomenele se intampla undeva la adancimi considerabile, unde este greu de patruns cu aparatura . Din experientele internationale s-a dovedit ca nu pot fi prezise cutremurele de pamant. In 1974 a fost o situatie interesanta la Hai Ceng in China, in care seismologii au fost concurati, ca sa spun asa, de cei care observau comportamentul animalelor. La un moment dat s-a observat cum, era sfarsitul lui februarie si era zapada inca, pe zapada au iesit serpii si atunci s-a dat o alarma, era vadit faptul ca ceva deosebit se intampla si intr-adevar a venit un cutremur.

Nini: Din cate stiu sobolanii erau cei care dadeau alarma, prin mine, de obicei.

Dl. Grigore: Da si sobolanii si serpii si in general, comportamentul anormal al vietuitoarelor poate sa fie un indiciu, dar niciodata nu ne putem increde pe deplin 100% deoarece poate sa fie diferit de la un epicentru la altul, de la un focar seismic la altul.

Nini: Deci, predictiile nu ajuta populatia din zonele cu risc mare de cutremur.

Dl. Grigore: Nu.

Nini: Ce masuri putem sa luam pentru eventualitatea producerii unui cutremur?

Dl. Grigore: Sunt masuri preventive care pot fi luate si anume, foarte importanta este educarea populatiei pentru un comportament corect in timpul cutremurelor de pamant si pregatirea locuintelor in eventualitatea unui eveniment seismic. De exemplu, o locuinta poate fi pregatita prin lucruri relativ simple, fixarea mobilierului de asa natura incat sa nu fie rasturnate sau sa blocheze in caz de cutremur caile de acces, un stoc minim de conserve, hrana rece, o lanterna, un aparat de radio portabil.

Nini: O statie de emisie, eventual.

Dl. Grigore: O statie de emisie portabila pentru cine isi permite. Sunt lucruri care pot fi de mare ajutor in cazul unui cutremur. Ceea ce se poate face in cazul unui cutremur la ora actuala, cel putin pentru focarul din Vrancea este o alertare timpurie cu 25 – 30 de secunde mai inainte pentru Bucuresti, insuficienta pentru alarmarea populatiei. Este o alerta care in conceptia noastra, a institutului, nu trebuie adresata populatiei, este o alerta care trebuie dirijata catre acele instalatii cu risc in functionare sa poata sa fie oprite in siguranta. Ma refer la reactii chimice, la reactii nucleare, etc.  

Nini: Pentru populatie, 25 de secunde inseamna un timp insuficient, nici crainica de la TV sau de la radio nu are timp ca sa anunte un posibil cutremur in asa un timp scurt.

Dl. Grigore: Este o masura care se adreseaza numai instalatiilor automate. Un calculator care transmite alerta aici, trebuie sa dialogheze cu alt calculator sau cu terminale inteligente pentru a putea sa opreasca in siguranta gazele samd.

Nini: In Bucuresti sunt foarte multe cladiri cu “bulina rosie”, dar s-a si construit haotic dupa 1989, cand fiecare a construit ce a vrut, cum a vrut si unde a vrut. Ce ne puteti spune despre acest aspect?

Dl. Grigore: E greu de gasit o solutie, cel putin pentru Bucuresti. Intr-adevar sunt cladiri care au un risc mare si sunt cladiri care sunt facute dupa niste norme, nu suntem siguri, ca sunt ceea ce ar trebui sa fie. Sunt de exemplu cladiri foarte inalte cu foarte multe geamuri. Geamurile pot sa creeze probleme; in timpul marelor cutremure se pot sparge si pot duce la ranirea trecatorilor.

Nini: Asta nu ar fi nimic, dar cladirile acelea foarte inalte au respectat ele normele care se impun pentru asemenea cladiri? Cel mai bun exemplu il am de la doua cladiri din Bucuresti: Centrala telefonica Victoria si Hotelul Intercontinental, care chiar daca au fost construite in urma cu foarte multi ani, fiind foarte inalte si aflandu-se intr-o zona cu risc mare de cutremure, au fost construite la baza pe role, ceea ce s-a dovedit la cutremurul din 1977 ca nu au patit nimic.

Dl. Grigore: Singura metoda de a rezolva aceste probleme este ca Inspectoratul de Stat in Constructii sa-si faca datoria. Unele sunt considerate cladiri istorice, dar renovarea lor costa mai mult decat daca s-ar darama si construi altele noi. Exista metode, se poate rezolva; o metoda a fost aplicata recent, acum 2 ani, la cladirea ASE din Calea Grivitei, o cladire veche. Au renovat cladirea, au ridicat-o, au pus-o  pe niste izolatori seismici si au pus si amortizoare seismice ca sa amortizeze miscarea solului. S-a instalat si un aparat pentru inregistrat evenimente seismice. Este de remarcat faptul ca pe temelia propriu-zisa care este un cuplaj acustic cu solul, amplitudinile sunt aproape duble fata de amplitudinile masurate pe cladirea care este pusa pe izolatori seismici. Aceasta metoda cu introducerea izolatorilor seismici si a amortizorelor poate sa rezolve situatiile la cladirile vechi.

Nini: Cu ce se ocupa acest institut unde ma aflu?

Dl. Grigore: Institutul nostru are, in primul rand, ca preocupare principala, supravegherea seismica a teritoriului national prin reteaua de statii seismice. Avem in prezent, un numar de aproape 100 de statii seismice care sunt instalate pe teritoriul tarii, cat mai uniform, pentru a putea furniza in caz de nevoie informatii utile. Institutul nostru asigura si participarea Romaniei la monitorizarea seismologica globala in sprijinul Tratatului de interzicere totala a Experimentelor Nucleare (CTBT)

       Principalele teme de cercetare ale institutului sunt legate de: sursa seismica si seismotectonica, evaluarea hazardului seismic, efectele locale si microzonare, structura si dinamica litosferei, , evaluarea si reducerea riscului seismic, predictia cutremurelor de pamant. In ceea ce priveste predictia  efectuam deocamdata  studii legate de inregistrarea si arhivarea fenomenelor considerate precusoare si anume: anomalii geo magnetice, infrasunete, concentratia de radon si chiar observatii asupra comportamentului vietuitoarelor. Avem un punct in care urmarim comportamentul pasarilor de colivie si a pestilor.

        In afara de aceste lucruri, institutul s-a angajat intr-o actiune de colaborare cu autoritatile in ceea ce priveste furnizarea acelui semnal de alerta seismica timpurie, a acelor 25 – 30 de secunde care pot sa fie folosite pentru oprirea instalatiilor periculoase.  O alta actiune care o are in vedere, este aceea de a reusi ca prin inregistrarile seismice imediat dupa ce se termina cutremurul sa genereze o harta a posibilelor distrugeri pe care sa o puna la dispozitia Inspectoratului de Stat pentru Situatii de Urgenta, in asa fel incat fortele de salvare sa fie dirijate la modul inteligent, in sensul ca acolo unde este nevoie sa se trimita ceea ce trebuie. Din experienta cutremurului din 4 Martie 1977 a rezultat faptul ca datorita lipsei de aparatura, seismologii au inclinat sa creada ca epicentrul cutremurului e undeva aproape de Bucuresti pentru ca distrugerile mari erau in Bucuresti si nu in Vrancea. Abia dupa un anumit numar de ore s-a ajuns la concluzia, totusi, ca este un eveniment seismic vrancean. Acum, o situatie de acest gen nu mai este posibila prin faptul ca exista suficient de multa informatie ca sa se poata construi asa-zisul “shakemap” sau mai simplu, o harta a desfasurarii cutremurului in asa fel incat zonele puternic afectate de cutremur sa fie cu o culoare mai inchisa, rosu de exemplu, urmand ca zonele mai putin afectate sa aiba culori spre portocaliu, apoi culori care meg pana spre verde ceea ce inseamna ca zona nu a fost afectata.

Nini: Colaborari cu vecinii aveti?

Dl. Grigore: In cadrul institutului nostru se fac o serie de colaborari internationale si colaborari in primul rand cu statele vecine. Avem chiar acum pe rol un proiect cu colegii bulgari,care se numeste  DACEA , in cadrul caruia a fost instalat un Sistem transfrontalier dunarean pentru avertizare in cazul cutremurelor, in asa fel incat pentru cutremurele romanesti care pot sa afecteze Bulgaria sa existe un sistem de alertare; atunci cand se intampla la noi sa putem sa-i alertam si pe bulgari, iar atunci cand se intampla la bulgari in zonele care au dat cutremure puternice, cum ar fi Shabla, sa putem sa avem informatia utila si sa o transmitem si spre Romania. Alta colaborare este cu Republica Moldova; in prezent reusim ca sa transmitem, sa avem in timp real din Republica Moldova cateva statii seismice si noi la randul nostru le transmitem statiile seismice din epicentru la Chisinau unde le receptioneaza in timp real.

Nini: Din Vrancea ar afecta Chisinaul in eventualitatea unui cutremur?

Dl. Grigore: Da. Vrancea are o caracteristica mai aparte, stim foarte sigur volumul in care se intampla cutremurul; este un volum paralelipipedic urias cu laturile de 30 Km pe 70 Km si adanc cam de 200 Km. Functie de adancimea la care se intampla, cutremurul se poate propaga prioritar spre nord-est, respectiv spre Chisinau – Moscova sau se poate propaga prioritar spre sud-vest, respectiv Bucuresti - Craiova. Cutremurul din ‘77 s-a propagat spre sud-vest. Cel din 30 August 1986 s-a propagat prioritar spre nord-est; a fost bine simtit la Chisinau, ca sa nu mai vorbim de cutremurul din 1802 care este considerat cel mai puternic cutremur inregistrat la noi si care s-a simtit pana la Moscova.

Nini: Ce magnitudine a avut?

Dl. Grigore: 7,6 grade pe scara Richter.

Nini: N-a fost asa mare. Adica, a fost mare, dar de exemplu, din cate stiu, a fost un cutremur de gradul 10 in Portugalia pe la inceputul secolului trecut care a devastat Lisabona. La o asemenea magnitudine a schimbat forma de relief. Ma ingrozesc numai cand pronunt cifra 10.

Dl. Grigore: In istoria noastra avem date cam de 1.000 de ani, cam de pe la anul 900 si ceva avem date despre cutremure luate din cronici, etc.

Nini: Dar cu ce se puteau masura atunci?

Dl. Grigore: Singura metoda a fost aceea de a exprima magnitudinea in functie de distrugeri, ceea ce se povestea in cronica respectiva.

Nini: Dar atunci nu erau cladiri inalte.

Dl. Grigore: Nu erau cladiri inalte, deci distrugerile erau mai mici.

Nini: Am citit si eu, intamplator, despre falia Vidraru – Snagov – Shabla, asta asa ca o noutate. A existat dintotdeauna?

Dl. Grigore: A existat si exista. Este o falie care este inactiva in mare parte.

Nini: Inactiva, e bine, activa sa nu fie.

Dl. Grigore: In toata aceasta problema a modului in care populatia interactioneaza cu un eveniment seismic, esentiala este educatia populatiei. Se pune un accent deosebit pe acest lucru si de aceea institutul incurajeaza predarea in scoli a unor notiuni elementare de protectie antiseismica. Se incurajeaza de asemenea vizitele care se fac aici de catre elevi si studenti. Prin aceasta contribuim la educarea populatiei in caz de cutremur, educatie care va trebui, in opinia noastra, sa fie cat mai activa. Si posturile de radio si TV, deci mass-media, ar putea sa-si aduca aportul ,fiindca este mult mai usor sa previi decat sa repari, uneori lucruri care de fapt nu mai pot fi reparate, mai ales atunci cand discuti despre pierderi de vieti omenesti.

Nini: Cand ati devenit Institutul National pentru Fizica pamantului?

Dl. Grigore: In urma H.G. nr. 48/12.02.1994 - privind organizarea activitaii de cercetare in domeniul fizicii Pamantului, CFP a fost transformat in Institutul National pentru Fizica Pamantului (INFP),iar prin H.G. nr. 1313/25.11.1996, acesta a devenit Institutul National de Cercetare-Dezvoltare pentru Fizica Pamantului (INCDFP). In prezent, INCDFP este in coordonarea Autoritatii Nationale de Cercetare Stiintifica din cadrul Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului.

In pozele nr. 3 si nr. 5 se poate vedea biroul lui Florin YO3YB care a ramas asa cum l-a lasat el cand a plecat vineri (9 Noiembrie 2012) de la serviciu.

Un album cu fotografii ocazionat de acest subiect poate fi vazut aici:

http://nini.qsl.ro/yo3ccc/Institutul%20National%20pentru%20Fizica%20Pamantului/index.html