Biserica Italiana din Bucuresti

Mic istoric

Comunitatea italiana din Bucuresti s-a format la inceputul secolului trecut, cand Regele Carol I incuraja venirea in Romania a mesterilor din tarile apusene. Un mare impact asupra emigrantilor italieni l-a avut si apelul facut de un jurnalist alungat din Italia. Acesta scria articole pentru un ziar italienesc prin care ii indemna pe italieni sa vina in Romania. Iata ce spunea el: "Cetateni italieni, in loc sa traversati oceanul spre America si sa va confruntati cu surpriza ca magnatii sa nu va integreze si sa muriti de foame, mai bine veniti in Romania, care este o tara bogata si are un popor foarte primitor, de origine latina, ca si noi".

Apelul sau a fost receptat de italieni, care au emigrat in numar mare in Romania. Acestia erau in mare parte meseriasi si agricultori, insa si intelectuali, care nu mai suportau regimul din Italia. Cei mai multi italieni s-au stabilit in Bucuresti, numarul lor fiind atat de mare incat se impunea existenta unei biserici proprii. In anul 1914 a fost trimis la Bucuresti un pastor italian, care sa oficieze slujbele, preotul Antonio Mantica. La inceput, slujbele se oficiau intr-o hala, iar mai tarziu a inceput si constructia unei biserici a italienilor. Lucrarile au inceput in 1915, iar in 1916, cu putin timp inainte de intrarea Romaniei in primul razboi mondial , biserica a fost sfintita de catre Arhiepiscopul Raymond Netzhammer.

Biserica a fost realizata de arhitectii Mario Stoppa si Giuseppe Tirabosch, care au realizat Biserica Italiana din Bucuresti dupa modelul Bisericii Santa Maria delle Grazzie din Milano, construita in stil vechi lombard. Biserica din Bucuresti a fost construita cu scopul de a recrea atmosfera tipica a bisericilor italiene. In perioada comunista, din 1952 pana in 1968, biserica fost inchisa. Ea a fost deschisa pana in 1989 doar pentru demnitarii italieni pentru care se oficiau slujbe de cinci ori pe an. Dupa 1989, biserica a fost declarata drept parohie teritoriala si a fost deschisa publicului larg, care poate participa la slujbe si liturghii.

Stilul arhitectonic al bisericii

Ansamblul este format din biserica, un turn de clopotnita si locuinta cu un etaj, pentru personalul bisericii, si este realizat in stil neoromanic, cu elemente renascentiste.  Biserica Italiana din Bucuresti este construita in stil romanic si este declarata monument istoric . Interiorul bisericii este si el realizat in stil romanic, cu picturi reprezentand ingeri. In mijlocul bisericii se afla o cupola de forma octogonala, cu picturi si vitralii. 

Pe bolta presbiteriului (partea dintre altar si naos) se afla o pictura ce reprezinta diferite biserici importante din Italia cu sfintii patroni si Mantuitorul. Clopotele din campanila sunt impresionante, cu o greutate de peste 2000 de kilograme. Masa din altar a Bisericii Italiene este realizata dintr-un trunchi de lemn, iar pe fundalul corului se afla un mozaic din ceramica care il infatiseaza pe Iisus Christos.

Unde se afla Biserica Italiana

Biserica Italiana se afla pe bulevardul Nicolae Balcescu, la numarul 28. Slujbele de la aceasta biserica se oficiaza in limbile italiana, polona si romana, fiecare comunitate avand preotul sau. La Biserica Italiana se organizeaza frecvent concerte de orga, muzica baroca sau renascentista. Biserica poarta hramul Schimbarea la Fata a Mantuitorului si se celebreaza in fiecare an, pe 6 august.

Problema construirii unei biserici pentru numerosii italieni din Bucuresti a fost pusa pentru prima data în 1913, iar lucrarile au debutat la scurt timp, Biserica Italiana fiind consacrata la 2 iulie 1916, cu putin timp înaintea intrarii României în primul razboi mondial.

Gândita initial ca un lacas destinat exclusiv comunitatii catolice italiene din Bucuresti, arhitectii Mario Stoppa si Giuseppe Tiraboschi au adaptat sursele de inspiratie italiene (Biserica Santa Maria delle Grazzie din Milano, construita în stil vechi lombard), pentru ca beneficiarii sa regaseasca aici atmosfera si spiritul unei biserici traditionale din Italia. Cutremurele din anii 1940, 1977 si 1986 au afectat serios Biserica Italiana, ea fiind consolidata ulterior. De asemenea, cele doua razboaie mondiale si instaurarea regimul comunist au împiedicat buna desfasurare a vietii parohiale; de la 8 martie 1951 si pâna în 1968, Biserica Italiana a ramas închisa, redeschiderea ei având loc în urma tratativelor dintre Guvernul italian si cel comunist de la Bucuresti.

În momentul ridicarii ansamblului bisericii italiene, contextul urban al zonei era total diferit de cel de astazi, neexistând niciuna din cladirile care îl înconjoara atât de strâns acum. Practic, cele 3 compenente ale ansamblului, biserica, campanila si scoala care servea si casei parohiale erau libere, strada din fata fiind mult mai îngusta; ea si-a dobândit aspectul actual abia în anii 30 ani secolului al XX-lea, când bulevardul s-a largit si a fost marginit de cladiri înalte, banci, locuinte. Aceasta, la care se adauga si suprafata redusa primita pentru ansamblu, explica solutia aleasa de arhitecti, dar si consecintele ei estetice în momentul în care aspectul zonei s-a schimbat.

Sursa: Danut Dobos, Tereza Sinigalia, „Biserica Italiana Preasfântul Mântuitor din Bucuresti”, Bucuresti, Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice, 2006

Am putut face fotografii chiar daca este specificata aceasta interdictiei la intrare, cerand totusi voie.

Un album cu fotografii ocazionat de acest subiect poate fi vazut aici:

http://nini.qsl.ro/yo3ccc/Biserica%20Italiana/index.html