Sa facem cunostinta cu Szabo Francisc YO2ARV

Dorind sa aflu mai multe despre activitatea radioamatorilor din districtul HD, l-am descoperit pe d-l Feri, o veche cunostinta de-a mea, cu care am colaborat de mai multe ori in ultimii 10 ani. In plus, eram mereu uimit de cat de multe QSL-uri primea.

YO3CCC: D-l Feri, v-as ruga sa incepem prin a-mi povesti cate ceva despre copilaria d-voastra, care stiu ca a fost foarte zbuciumata.

YO2ARV: Intra-devar asa este. In 1943 parintii s-au stabilit in Ungaria. Pentru ca tata a luptat in armata germana a ajuns prizonier in Anglia si apoi in Italia. Mama a lasat totul in Ungaria, inclusiv casa si a venit cu fratele meu in Romania. Peste putin timp am venit si eu pe lume; m-am nascut pe 4 ianuarie 1944 la Sibiu unde am ramas pana la varsta de 6 ani. La putin timp dupa ce m-am nascut mama a fost deportata pentru 5 ani in fosta URSS pentru ca era de origine germana, iar eu am fost crescut de bunicii din partea tatalui. Mama a revenit din lagarul din Donbas abia in 1950 si s-a stabilit si ea la Calan.

YO3CCC: Aici, in Calan ati ramas pana in prezent?

YO2ARV: Aici am ramas si am facut scoala generala, profesionala, liceul si apoi scoala de maistri in specialitatea aparate de masura si automatizari.

YO3CCC: Cum ati auzit de radioamatori?

YO2ARV: Din intamplare, am intrat in posesia cartii Ghidul radioamatorului constructor scrisa de Misu Tanciu YO3CV si George Racz, editata in 1958.

YO3CCC: Care a fost primul receptor pe care l-ati realizat?

YO2ARV: A fost un receptor cu reactie cu o lampa.

YO3CCC: Dar primul radioamator pe care l-ati cunoscut?

YO2ARV: In 1961 este repartizat la uzina Victoria Calan ing. Popan Viorel YO2QB; si tot aici, mai tarziu, a venit de la Resita si Victor YO2FV care a adus cu el un geamantan plin cu piese. Mai multi doritori de radioamatorism, printre care si eu, ne-am strans la Clubul 11 iunie, iar Victor a fost primul care a inceput sa ne povesteasca despre radioamatori si despre radioamatorism in special.

YO3CCC: Ce ati mai construit in materie de receptoare?

YO2ARV: Am construit un receptor cu 3 tuburi; in banda de 40m era o propagare deosebita incat se auzea Brazilia in AM.

YO3CCC: Acolo, la "Clubul 11 Iunie" nu ati facut demersuri sa obtineti un spatiu (Club) unde sa va intalniti?

YO2ARV: Am gasit intelegere de la Sindicat si in clubul muncitoresc am primit si noi doua camere unde am infiintat radioclubul YO2KHY. Langa camerele noastre era Biblioteca oraseneasca de unde imprumutam carti de specialitate.

YO3CCC: Ce fel de activitati ati inceput sa desfasurati la club?

YO2ARV: La inceput ne-am construit un generator de ton cu care sa invatam si apoi sa ne antrenam la telegrafie. La inceput am fost cam 20, acum mai suntem doar 2; unii au decedat, altii au plecat, altii s-au lasat. Primul a luat indicativ YO2QP; tot aici au mai activat YO2QP si YO2AQU. Sindicatul ne-a facut cadou un receptor Riga 10.

YO3CCC: Ati fost mai intai receptor asa cum trebuia in aceea perioada?

YO2ARV: Mai intai am devenit receptor, conform Certificatului de receptor nr. 146 (22 decembrie 1962), in baza caruia am primit Autorizatia nr. 47 (14 februarie 1963) cu indicativul YO2-1573. Am activat foarte intens si ca receptor am reusit sa strang peste 5.000 de QSL-uri din peste 200 de tari. Am dat un nou examen si am primit un nou Certificat de radioamator emitator clasa a III-a (23 iunie 1963), dar abia dupa 5 ani, pe 28 februarie 1968, am fost instiintat ca mi s-a aprobat clasa a III-a. Asta din cauza originii nesanatoase, tatal plecat in RFG iar mama deportata in URSS.

YO3CCC: Cand ati vazut primul receptor de fabrica?

YO2ARV: Primul receptor de trafic industrial l-am vazut la Badea Eugen YO2AFB (N6EXU), care era din Hateg, era reprezentantul Uzinei Electronica si asigura Service-ul in zona. In aceea perioada foloseam la receptie un aparat de radio Pionier caruia ii pusesem in fata un convertor cu doua lampi.

YO3CCC: Cu cine ati realizat prima legatura radio?

YO2ARV: Prima legatura am facut-o cu Doru YO2AMU.

YO3CCC: Ce alte constructii ati mai abordat?

YO2ARV: Am construit un A412 si apoi am intrat in posesia unui transceiver UW3DI nefinalizat, pe care l-am terminat. Am construit mai multe emitatoare si imi amintesc ca la unul dintre ele imi fugea oscilatorul iar din acest motiv, in 28MHz nu mergea deloc.

YO3CCC: Cu ce antene ati inceput?

YO2ARV: Prima antena a fost un Ground plane pe 28MHz, iar prima antena in benzile de jos a fost un Long wire de 41m.

YO3CCC: Cand ati reusit sa aveti primul d-voastra receptor de trafic industrial?

YO2ARV: Niste neamuri care au venit din Germania mi-au adus un receptor cu opt tuburi, un Trio 9R-59D. Pentru prima data am auzit cum suna SSB-ul dar m-a costat salariul meu pe 3 luni. In aceea perioada ma intalneam foarte des in 28MHz cu EA2BK. Era foarte suparat, era pe timpul dictaturii lui Franco si nu putea schimba QSL-uri prin radioclub.

YO3CCC: Cum v-ati perfectionat la telegrafie?

YO2ARV: Asa dupa cum am mai spus, telegrafia am inceput sa o invat la Calan, dar mi-a prins foarte bine cand am fost incorporat militar la o unitate militara din Bucuresti, unde am continuat sa fac telegrafie si unde m-am perfectionat. Din acest motiv peste 80% din trafic il fac in telegrafie.

YO3CCC: Suntei membru al YO DX Club?

YO2ARV: Sigur ca da, sunt membrul cu numarul 130 din 15 iunie 1980. La ora actual am 319 tari confirmate, iar cu cele delete am 327.

YO3CCC: Cum stati la capitolul diplome romanesti si straine?

YO2ARV: Pana in prezent am primit un numar de 517 diplome romanesti si 60 de diplome straine.

YO3CCC: Dar cu clasificarile sportive?

YO2ARV: Pentru rezultatele deosebite acumulate, in 1981 am primit clasa a II-a, iar in 1995, clasa a I-a de clasificare sportiva.

YO3CCC: Indepliniti conditile pentru diploma 5BDXCC?

YO2ARV: Am lucrate si confirmate peste 100 de statii pe fiecare din cele 5 benzi necesare obtinerii diplomei 5BDXCC, dar nu am cerut-o inca pana acum din cauza pretului. Asta nu inseamna ca nu continuu sa realizez conditiile pentru diplomele 6, 7 sau 8BDXCC.

YO3CCC: Stiu ca circula o poveste despre niste bete de bambus care va trebuiau pentru realizarea unei antene QUAD. Ce puteti sa-mi povestiti despre ele?

YO2ARV: In urma cu foarte multi ani, cred ca sunt vreo 20 de atunci, un subaltern de-al meu m-a auzit ca am nevoie de niste bete de bambus ca sa-mi fac o antena si ca nu stiu de unde sa mi le procur. Peste cateva zile mi le-a facut cadou dar nu a vrut sa-mi spuna de unde le-a facut rost. Abia dupa un timp mi-a spus ca s-a dus intr-o noapte si le-a taiat din Parcul Simeria.

YO3CCC: In UUS cu ce lucrati?

YO2ARV: In ultimii ani m-am hotarat sa abordez mai serios undele ultrascurte. Acest mod de lucru ma ajuta sa tin permanent legatura cu Mihai YO2QY, care imi este si nas, si nu mai apelam la serviciile telefonului. Tot datorita acestui mod de lucru (UUS), retransmit in fiecare saptamana, joia, QTC-ul transmis de RCJ Hunedoara. La inceput am lucrat cu aparatura home made dar de curand Cristi YO2LRH m-a cadorisit cu un FT-60.

YO3CCC: Familia v-a inteles acesta pasiune? V-a sustinut?

YO2ARV: Aceste rezultate nu ar fi fost posibile daca nu as fi avut sprijinul, sustinerea si intelegerii din partea intregii familii, sotia si cele doua fete.

YO3CCC: Stiu ca ati fost in Scotia timp de o luna de zile. Cum este vremea pe acolo?

YO2ARV: Asa este, am fost intr-o excursie de vis timp de o luna de zile la invitatia uneia dintre fete. Am vazut o gramada de lucruri interesante. In aceea zona vremea este destul de ploiaoasa, dar din cand in cand dintre nori mai razbat si razele soarelui.

YO3CCC: Ati reusit vreodata sa luati legatura cu tatal d-voastra?

YO2ARV: In urma cu foarte multi ani a venit cineva din Germania, a intrebat in Calan daca ii cunoaste cineva pe copii lui Szabo Adalbert si a fost indrumat catre mine. Acesta m-a indrumat catre ce institutie sa scriu ca sa mi-l gaseasca. M-am conformat, am scris si l-au gasit la un camin de batrani. Cu mare greutate am putut sa sun la acel camin de batrani din Germania unde am vorbit cu el la telefon; la inceput a vorbit mama, apoi fratele si in cele din urma si eu.

YO3CCC: Ati mai vorbit cu dansul dupa aceea?

YO2ARV: Am reusit sa mai vorbesc inca o data. Daca doresti pot sa-ti dau ca sa vezi cum arata o scrisoare primita de la un prizonier de razboi. Scrisoarea era foarte mica avand cotele 15x8,5cm. Era facuta dintr-o singura bucata de hartie, care apoi se plia de mai multe ori. Era atat de mic spatiul pentru scris incat nu prea aveai mare lucru de spus.

YO3CCC: Sigur ca vreau sa o vad pentru ca la fel ca si mine nici cititorii acestui interviu nu cred ca au vazut asa ceva.

Interviul a fost consemnat pe 10 februarie.

Alte poze ocazionate de acest interviu se gasesc aici:  http://nini.qsl.ro/yo3ccc/Sa%20facem%20cunostinta%20cu%20Szabo%20Francisc%20YO2ARV/index.html

Nini Vasilescu YO3CCC

 

Articol aparut la 2-5-2011