Sa facem cunostinta cu Pino Zamboli I8YGZ

Despre Pino citisem si auzisem multe lucruri de bine. Pe calea undelor l-am intalnit intr-o seara de vara (2 iunie 2002, conform QSL-ului primit de la el) in banda de 10m, am discutat cate-n luna si in stele timp de peste o ora si am ramas surprins cat de bine vorbeste romaneste. Am mai vorbit cu el pe calea undelor cand a activat Albania si Mongolia; mi-a confirmat ambele legaturi prin cate un QSL. In video am reusit sa ne cunoastem abia pe 7 septembrie 2007, cand a venit in Romania si a participat la Simpozionul national YO de la Campulung Moldovenesc.

Nini: Data si locul nasterii?

Pino: Sunt cetatean italian si m-am nascut pe 24 februarie 1949, iar cat de curand fac 62 de primaveri. Orasul meu natal a fost Poggiomarino, judetul Napoli, un oras mic unde am locuit pana la 18 ani. Apoi m-am mutat in Pompei (tot judetul Napoli), oras foarte cunoscut pentru sapaturile arheologice, cauzate de eruptia vulcanului Vezuviu din anul 79 dupa Cristos.

Nini: Cum ai aflat despre undele radio?

Pino: Am descoperit undele radio din intamplare, cand la varsta de 13 ani, am gasit pe calea ferata un mic receptor tranzistorizat Sony, stricat. Eram student la Academia de Arte plastice si nu aveam nici o baza tehnica; eram artist: sculptor si pictor. Dupa mai multe tentative de a repara acest mic aparat de radio, cu putin noroc si fara cunostinte tehnice, dupa doua saptamani am auzit primul post de radio in Unde Medii. Dupa aceasta intamplare, in fiecare seara dupa ce imi faceam temele, stateam in pat si ascultam statii europene la acel aparat de radio marca Sony. Ulterior, am inceput sa citesc o revista tehnica Sistema Pratico unde apareau scheme si desene pentru a construi mici receptoare pentru UM si US.

Nini: Cum ai auzit de existenta radioamatorilor?

Pino: In 1963, la varsta de14 ani, am citit un articol cu titlul: Vrei sa asculti cavalerii eterului, radioamatorii? Am citit cu mare atentie cum se puteau receptiona radioamatorii cu aparatele de radio care se gaseau aproape in fiecare casa, in cazul meu o superheterodina cu 5 lampi. Imediat am modificat radioul Geloso al mamei si am inceput sa receptionez radioamatorii italieni in 7MHz in AM. Asa am descoperit aceasta frumoasa realitate si am cunoscut ARI, Federatia Italiana de Radioamatorism.

Nini: Cand ai devenit radioamator ai fost mai intai receptor?

Pino: In aprilie 1966 am primit indicativ de receptie (SWL) I1-12.578.

Nini: Cand ai devenit radioamator de emisie?

Pino: In 1970 am participat la un curs pentru radioamatori iar dupa 6 luni am dat examen (teorie si telegrafie) si am devenit radioamator cu acte in regula. Am asteptat 2 ani pentru a primi indicativ personal I1YGZ si apoi cu noua lege I8YGZ.

Nini: Unde, cand si cum ai invatat telegrafie?

Pino: Dupa cum ti-am mai spus, am invatat telegrafie la un curs tinut la un radioclub din Napoli, unde ma duceam de doua ori pe saptamana, timp de 6 luni. Telegrafia mi-a placut imediat si m-am indragostit foarte mult de acest mod de lucru pentru ca imi oferea posibilitatea de legaturi in QRP cu statii home-made. Asa am inceput eu activitatea radio. Acum sunt instructor de telegrafie la un radioclub din Pompei.

Nini: Participi in concursuri?

Pino: De cand am inceput activitatea de radioamator am participat mereu in concursuri nationale si internationale. Mereu m-am clasat intre primii cinci clasati nationali. Am fost campion italian la editia din 1984 (single SSB) si din 1985 (single MIXT). Din acest motiv fotografia mea a aparut pe coperta revistei Radio Rivista nr. 6/1986.

Nini: Esti pasionat dupa diplome?

Pino: Am castigat multe diplome internationale: DXCC, WAZ, WAC, DDF, WPX, etc. Am fost primul radioamator din lume care a indeplinit toate conditiile pentru a obtine diplomele sovietice in numai o zi si 10 ore in banda de 10m (28MHz). De asemenea, am fost primul din lume care a lucrat toate Oblasturile (mai putin 4 dintre ele unde nu sunt radioamatori). Am obtinut multe diplome romanesti si sunt membru de onoare al YO DX Club.

Nini: Care au fost primii radioamatori romani pe care i-ai cunoscut?

Pino: Primul radioamator roman pe care l-am cunoscut a fost Sever Diaconu YO4WU din Galati si sotia lui Maria YO4VJ (sau UJ, nu mai imi aduc bine aminte). Sever avea nevoie de o interventie chirurgicala la inima care se facea numai la Cape Town in Africa de Sud de catre echipa doctorului Christian Barnard. La mine in Italia, am organizat o colectare de bani printre prietenii radioamatori, impreuna cu alte asociatii de voluntariat, cu preotii din bisericile catolice. Am pregatit tot, inclusiv rezervarea biletelor pentru avion, pentru cursa Italia-Africa de Sud, pentru Sever si sotia lui. Cat timp Sever YO4WU a locuit la mine inainte de a pleca in Africa de Sud prentru oparatia la inima, efectua QSO-uri de la statia mea cu Galatiul unde beneficia de ajutorul lui Titi Iatan YO4CT ca sa vorbeasca cu mama si fiul lui de 6 ani ramasi acasa. Pentru aceasta, Titi YO4CT, se deplasa acasa la Sever YO4WU si tinea legatura cu noi la Pompei. Asa i-am cunoscut pe Titi YO4CT si fiul sau Doru, care atunci era un baiat de 13 ani, iar acum este YO4BZC.

Dupa operatie, Sever si sotia au venit la mine unde au fost oaspetii mei timp de doua saptamani. Interventia chirurgicala a fost o reusita si dupa o perioada de covalescenta de 15 zile s-au intors la Galati. In fiecare zi la ora 14 pe frecventa de 14,160MHz am avut numeroase QSO-uri cu Sever YO4WU si Titi YO4CT.

Nini: Ce s-a intamplat in continuare?

Pino: In seara zilei de 13 iunie 1976 imi suna telefonul fix din casa, iar un prieten radioamator din regiunea Puglia, sudul Italiei, ma informeaza ca un tanar roman este in 80 metri si face apel catre Italia pentru mine; facea emisie cu indicativul tatalui (YO4CT) si ma cauta de urgenta.

Nini: Nu i-a fost frica?

Pino: A avut curajul de a iesi in banda, nu i-a fost frica, pentru ca tatal lui avea viata in pericol la spitalul din Galati, in coma profunda. Imediat, eu am iesit pe banda si l-am cautat pe Doru; am avut noroc ca propagara a fost buna spre noi si printre lacrimi mi-a spus ca tatal lui, Titi, este internat la spital; directorul spitalului i-a spus ca numai un medicament care sa produce in Italia, BIOARGININA, ii poate salva viata tatalui. Imediat l-am asigurat pe Doru ca fac tot ce este posibil pentru a gasi acest medicament.

Nini: Ai putut sa mai faci ceva in seara aceea?

Pino: Era seara tarziu (ora 23), cand am trecut pe frecventa de 3,640MHz unde exista o retea de urgenta sanitara italiana. Am intrat in retea si am expus problema respectiva. Doctorii mi-au spus ca acest medicament, BIOARGININA, nu era unul rar dar sa gaseste tocmai la Napoli pentru ca firma care il produce era din acel oras. Imediat, am pus mana pe telefon si am cautat o farmacie nocturna deschisa; dupa trei tentative am reusit sa contactez o farmacie deschisa care avea acest medicament disponibil in cantitatea necesara pentru Titi.

Nini: Pai, de la Napoli pana la Galati este distanta mare.

Pino: Prima etapa era gata, dar problema era cum sa fac sa ajunga medicamentul la Galati cat mai rapede. Am intrat pe banda de 80 de metri, am contactat din nou reteaua sanitara, iar un radioamator din Roma, Domenico I0SVD, mi-a spus ca este necesara o stafeta cu politia pentru ca pachetul cu medicamente sa ajunga la aeroportul militar Ciampino din Roma.

Nini: Ai primit ajutor de la Politie?

Pino: Am sunat la 113, numar politiei si le-am expus cazul. Dirigintele mi-a cerut sa-i dau numarul pasaportului meu si al actului de identitate si mi-a spus sa inchid telefonul. Dupa zece minute m-au sunat, dupa ce s-au asigurat ca totul este adevarat, nu era o smecherie telefonica si m-au asigurat ca pachetul va fi luat de la farmacie de un politist si cu stafeta auto la fiecare 100 Km va pleca la Roma. La 4 dimineata pachetul cu medicamente era la aeroportul militar in grija politiei.

Nini: Mai departe cine s-a ocupat de transportul medicamentului?

Pino: Tot cu ajutorul retelei sanitare, la ora 1 noaptea a fost alertat un avion de la Crucea rosie Elvetiana (un Fokker cu 7 locuri) care la ora 7 dimineata a ajuns la Roma. La ora 9 a decolat cu medicamentul catre Bucuresti. La ora 7 am vorbit din nou cu Doru in 20 de metri si i-am transmis informatia ca avionul va ajunge la Bucuresti la ora 12 dar era necesar ca o ambulanta de la Crucea rosie din Romania sa preia medicamentul si sa-l transporte la Galati. Asa s-a si intamplat; la ora 12 o ambulanta a luat pachetul, iar la ora 15 era la spitalul din Galati. Imediat, Titi a inceput tratamentul si in seara aceea a iesit din coma profunda!

Nini: Se pare ca medicamentul si-a facut bine efectul.

Pino: Dupa o saptamana era acasa in buna stare. La doua zile dupa ce a inceput tratamentul, cu o statie portabila VHF in 2 m (o fosta aparatura militara ruseasca modificata; HI!) a vorbit cu mine traslatat din 2m in 20m si mi-a multumit mult ca i-am salvat viata. Dupa acest episod, in decembrie urmator, Titi a avut un permis special pentru a iesi din tara, a venit in Italia la mine acasa pentru a-mi multumi direct, iar cu aceasta ocazie a facut si alte controale la un spital din Pompei.

Nini: Cu ce aparatura ai debutat ca radioamator?

Pino: Primul aparat pe care l-am construit a fost un Rx/Tx pentru 40m. Am modificat aparatul de radio din casa: 5Y3 lampa redresoare, 6Q7 preamplificator pentru microfon, 6V6 final de JF, care excita un 6L6 etaj final. Puterea era de 5W in AM si CW. Mai tarziu, am construit un etaj final cu 807 de 30W OUT, modulat in placa si grila ecran cu doua 6L6. Foloseam VFO Geloso all band AM si CW; pentru receptie am folosit un RX BC312 surplus. In 1973 am trecut la SSB cu un Rx/Tx Heathkit monobanda, un model HW32 cu 2 tuburi uzate si din aceasta cauza scotea numai 25-30W la iesire; cu doua tuburi noi scotea 100W. Hi!

Nini: Ce antena ai avut la inceput?

Pino: Aveam o antena verticala home-made, o monoband de 5,2m cu 3 radiali. Cu aceasta antena am realizat primul meu DXCC.

Nini: Care a fost primul transceiver de fabrica pe care l-ai avut?

Pino: Dupa ce am devenit salariat si am inceput sa castig bani (in 1971) am avut ocazia sa cumpar o linie Hallicrafters; ai vazut-o in poza de pe primul meu QSL. Nu am avut microfon, asa ca am construit unul. Am pus in partea superioara a unui condensator electrolitic uzat o capsula piezoelectrica Geloso si un microintrerupator pentru PTT. Din condensator am scos elementele interne si atunci am observat ca, capsula Geloso intra perfect. L-am fixat cu banda adeziva; atunci nu exista Super Glue. Am cumparat si un final tot Hallicrafters cu o pereche de tuburi 7094 de 600W. Cu aceasta linie am lucrat 15 ani. Antena a fost schimbata cu un Swan cu trei elementi. In continuarea am schimbat mai multe aparate Icom, Yaesu si Kenwood.

Nini: Ce aparatura ai in clipa de fata?

Pino: Folosesc un transceiver TS 930SAT impreuna cu un final TL 922 pe care l-am modificat si acum functioneaza cu doua tuburi 4-250A de fabricatie Eimac. Antena este un beam cu trei elemente Mosley TA33 classic.

Nini: In unde ultra scurte cu ce ai lucrat?

Pino: Pentru banda de 2m, in 1968, am construit un Tx/Tx dupa schemele germane Lausen; emitatorul scotea 1W in AM, iar receptorul cu VFO in AM si SSB. Dupa aceea am avut mai multe transceivere; ultimul este un FT 736, pe 144 si 432MHz, cu posibilitati de lucru pe sateliti. Am si un liniar ME 5002 de 250W cu tuburi 4CX150B. Antena pentru 2m este un Shark cu 20 de elemente. Tot pentru 2m, la receptie folosesc un preamplificator Dressler montat sus pe pilon. Am in constructie un final de 800W cu un tub metalo-ceramic rusesc GU74B. Partea de AF este facuta, mai trebuie terminat alimentatorul de 2200V.

Interviul a fost realizat pe 14 decembrie 2010.

Mai multe fotografii ocazionate de acest interviu se gasesc in albumul: http://nini.qsl.ro/yo3ccc/Sa%20facem%20cunostinta%20cu%20Pino%20Zamboli%20I8YGZ/index.html

Articol aparut la 29-5-2011