“90 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia”

                                                          Expoziţie temporară

Cei care au trecut pragul Muzeului Național de Istorie a României, in perioada 06 septembrie – 15 octombrie 2012, au putut admira, într-un cadru special amenajat, coroanele purtate de regele Ferdinand și regina Maria, sceptrul regelui Ferdinand, fastuoasele mantii de încoronare, alături de numeroase documente, publicații, imagini, medalii sau obiecte de mobilier, mărturii ale unui moment extrem de important din istoria poporului român.

Muzeul Naţional de Istorie a României, împreună cu partenerii săi: Muzeul Naţional Peleş, Muzeul Naţional Cotroceni, Institutul Cultural Român „Mihai Eminescu” din Chişinău, Ministerul Afacerilor Externe, Muzeul Naţional al Unirii din Alba Iulia, Casa Memorială „Costin Petrescu”, au dorit să readucă în memoria contemporanilor oamenii şi faptele care au făcut istoria acum 90 de ani, cu ocazia acelui eveniment nerepetabil – Încoronarea de la Alba Iulia. Am considerat că este de datoria noastră să scoatem din uitare ceea ce părea să se stingă în memoria contemporanilor noştri, dar să şi aducem la lumină ceea ce nu era cunoscut până acum.

Încoronarea de la Alba Iulia din 15/28 octombrie 1922 a regelui Ferdinand I şi reginei Maria ca suverani ai tuturor românilor a fost momentul simbolic, care a încununat procesul de creare a naţiunii române şi a statului ei. În faţa reprezentanţilor tuturor provinciilor româneşti reunite, în faţa armatei şi clerului, a reprezentanţilor corpului diplomatic şi trimişilor speciali ai unor state, într-un mic orăşel din inima Transilvaniei şi a României, Ferdinand şi Maria s-au transformat, într-o noapte, din regii unei Românii mici, pe care o moşteniseră în 1914, în regii României Mari, născută dintr-un ocean de lacrimi şi un fluviu de sânge vărsat între 1916-1919, într-un mare război pentru eliberarea şi unirea tuturor românilor.

Alegând Alba Iulia ca scenă principală a ceremoniei de încoronare a suveranilor României reunite, se aducea un prinos de recunoştinţă lui Mihai Viteazul, aceluia care cu 322 de ani înainte proclamase, în acelaşi loc, unirea Ţării Româneşti, Ardealului şi Moldovei sub sceptrul său. Cu această ocazie, pentru o zi de toamnă, pe 15/28 octombrie 1922,  târguşorul transilvănean, care fusese martorul atâtor evenimente dramatice, devenea centrul lumii româneşti. A doua şi a treia zi, pe 16/29-17/30 octombrie, centrul evenimentelor s-a mutat la Bucureşti, capitala ţării, de unde, din 1859, răsărea soarele pentru toţi românii.

În Catedrala Încoronării, Patriarhul României, împreună cu mitropoliţii şi episcopii Bisericii Ortodoxe au participat la un moment unic – au slujit liturghia bizantină pentru încoronarea împăraţilor unui catolic – Ferdinand I de Hohenzollern-Sigmaringen şi unei anglicane Maria de Edinburgh, iar corul le-a cântat „Vrednic Este!”. Şi într-adevăr, cei doi s-au dovedit a fi Vrednici să poarte coroanele unei ţări de adopţie, pe care au slujit-o şi iubit-o în mod exemplar!

Încoronarea a însemnat nu numai un ceremonial oficial fastuos, ci şi un sincer moment de bucurie şi mândrie publică, în care organizatorii au încercat să îmbine tradiţiile medievale româneşti şi europene, cu o uriaşă serbare populară, la care au participat, în mod direct, sute de mii de oameni, iar alte milioane, prin intermediul presei şi cinematografului. Prin intermediul aceleiaşi prese şi cinematograf, Încoronarea de la Alba Iulia a fost şi o mare ocazie de a face cunoscută lumii România. Organizarea acestui eveniment a însemnat un uriaş efort financiar şi uman, care a căzut în sarcina nu numai a mai multor guverne şi funcţionari publici, dar şi a mii de comitete de iniţiativă cetăţenească. Încoronarea a însemnat şi crearea unor monumente arhitectonice impresionante – Catedrala de la Alba Iulia, Arcul de Triumf de la București – dar şi a unor opere de artă importante – sceptrul regelui Ferdinand I, coroana reginei Maria, mantiile regale, Marea frescă a istoriei naţionale din Aula Ateneului Român, care s-au adăugat patrimoniului nostru istoric. Pentru toţi cei implicaţi, de la suverani, politicieni, militari, prelaţi, funcţionari, artişti, până la elevi de şcoală care au luat parte la serbări, sau oameni simpli participanţi, Încoronarea le-a rămas în suflet ca întruparea unui inefabil ceas al istoriei. Dar istoria, nealimentată de memoria colectivă reînnoită, se stinge o dată cu dispariţia participanţilor direcţi. Din fericire, Încoronarea a generat o uriaşă sursă de imagini şi documente istorice, păstrate în colecţii muzeale, în arhive sau colecţii private. 

Sursa: Muzeului Național de Istorie a României

Un album cu fotografii ocazionat de acest subiect poate fi vazut aici: http://nini.qsl.ro/yo3ccc/90%20de%20ani%20de%20la%20incoronarea%20de%20la%20Alba%20Iulia/index.html