Muzeul Național de Istorie Naturală Grigore Antipa

Când spunem Grigore Antipa ne gândim la unul dintre cei mai mari oameni de știință ai României, dar și la cel mai iubit muzeu din București care îi poartă numele. Antipa este omul care a reuşit să aducă magia naturii în mijlocul orașului cu scopul de a educa generațiile viitoare să iubească, să protejeze și să respecte natura.

Muzeul Naţional de Istorie Naturală “Grigore Antipa” este una dintre cele mai vechi instituţii de cercetare a biodiversităţii şi de educare şi culturalizare a publicului. Este în acelaşi timp şi una dintre cele mai cunoscute şi apreciate “baze de date” prin colecţiile Muzeului, unele dintre ele valori ale tezaurului mondial.

Deşi îşi are începuturile în “Muzeul de Istorie Naturală şi Antichităţi” înfiinţat în 1834 de către Mihalache Ghica, adevărata sa menire şi strălucire şi-a căpătat-o în secolul trecut, sub coordonarea lui Grigore Antipa.

Grigore Antipa s-a născut la Botoşani în ziua de 7 decembrie 1867. În anul 1885 s-a înscris la Facultatea de Ştiinţe şi Medicină a Universităţii din Iaşi, la secţia de Ştiinţe Naturale. Întrerupe cursurile universităţii ieşene şi pleacă împreună cu fratele său la Jena, unde devine elevul celebrului profesor Ernst Haeckel, înfocat susţinător al teoriei evoluţioniste şi fondatorul Muzeului Filetic. Reîntors la Jena, în toamna anului 1889, Grigore Antipa, acceptă cu bucurie şi interes propunerea de a pleca într-o expediţie în Insula Helgoland.

La 9 martie 1891 Grigore Antipa şi-a susţinut examenul de doctorat, Ernst Haeckel acordându-i menţiunea Summa Cum Laude, acordată doar de trei ori în cariera sa.

În august 1892, ajuns acasă, Grigore Antipa obține o întrevedere cu regele Carol I, înmânandu-i un memoriu dedicat “introducerii pisciculturii raţionale în apele României”. Impresionat, suveranul îl recomanda lui Petre Carp (ministrul Agriculturii şi Domeniilor) pentru ocuparea postului de director general al Pescăriilor Statului, lui Take Ionescu (ministrul Cultelor) pentru funcţia de director al colecţiilor zoologice din cadrul Muzeului de la Universitate şi generalului Ion Lahovary (ministru de Război) pentru a-i permite îmbarcarea pe navele militare care plecau pe Marea Neagră.

Astfel, la nici 25 de ani, Antipa preia conducerea Pescăriilor Statului, unde va rămâne director până în 1914, şi directorul Secţiei de Zoologie a Muzeului. În anul 1903, Grigore Antipa îi prezintă lui Sturza un memoriu în care demonstra necesitatea existenței unei clădiri special construite pentru “un Muzeu de Istorie Naturala demn de capitala țării”.

Primele săli ale Muzeului din Șoseaua Kiseleff s-au deschis oficial la 24 mai 1908 în prezenţa Regelui Carol I, a Principesei Maria şi a importante personalităţi ale lumii ştiinţifice, culturale şi politice de atunci. Astfel, pentru prima dată în lume Muzeul din Bucureşti expunea dioramele – vitrine tridimensionale, în care speciile erau prezentate pe categorii de habitate, în posturi naturale şi proiectate pe un fundal pictat. Succesul de care s-a bucurat acest mod de prezentare a făcut ca dioramele să fie un exemplu urmat si de alte muzee din lume.

În 1908 se puteau vizita 16 săli, la parter şi etaj, iar din iunie 1914 se mai adaugă vizitării alte 11 săli amenajate la demisol.

Pe 23 mai 1933, cu ocazia unei sesiuni jubiliare, regele Carol al II-lea a decis ca, în semn de omagiu, muzeul să poarte numele organizatorului său, Grigore Antipa.

În perioada 1944 – 1949 muzeul s-a aflat în reparaţii, după cutremurul din 1940 şi bombardamentele din 1944. Cu această ocazie are loc şi o reorganizare a expoziţiei sub coordonarea lui Constantin Motaş, profesor de zoologie la Facultatea de Ştiinţe Naturale a Universităţii din Bucureşti, numit director în 1945.

Puternic afectată de timp, dar mai ales de bombardamente şi cutremure, clădirea muzeului care adăposteşte un patrimoniu bogat şi divers, a fost consolidată în perioada 1997-2005. În perioada ianuarie 2009-septembrie 2011 expoziţia de bază este închisă pentru punerea în practică a proiectului de reorganizare: Muzeul Grigore Antipa – Reinventat la 100 de ani.

Holul central al Muzeului este dominat de scheletul unui mastodont american cele mai vechi rămăşiţe ale acestei specii datând de cca. 3,7 milioane de ani în urmă, iar cele mai recente fiind vechi de şase-şapte mii de ani. De-o parte şi de alta a intrării, se găsesc două trofee de elefant african ce ne duc cu gândul la călduroasa Africa şi care ne invită să pornim într-o călătorie fascinantă în lumea animalelor şi nu numai.

Expunerea permanentă este organizată pe trei niveluri: demisolul având ca tematică Biodiversitatea României, parterul cu tematica Fauna mondială şi etajul unde tematicile sunt diverse şi foarte interesante.

Numărul expoziţiilor temporare organizate anual este în creştere, ca şi numărul vizitatorilor de toate vârstele şi categoriile, care vin la Muzeu individual, cu familia sau prietenii. În ultimii ani s-au înmulţit şi programele educaţionale de amploare, fapt ce contribuie la afirmarea şi recunoaşterea muzeului ca una dintre cele mai importante instituţii de ştiinţă, educaţie, cultură, dar şi de divertisment din ţară.

În prezent, patrimoniul ştiinţific al Muzeului Naţional de Istorie Naturală „Grigore Antipa” este format din cca. 2 milioane exemplare de nevertebrate şi vertebrate (actuale şi fosile) provenind din România şi din diverse zone geografice, de la ecuator la regiunile polare, sau colectate de la suprafaţa apei şi până la mai mult de 6.000 de metri adâncime.

Sursa: Muzeul Național de Istorie Naturală Grigore Antipa

Un album cu fotografii ocazionat de acest subiect poate fi văzut aici:  http://nini.qsl.ro/yo3ccc/2024/Muzeul%20National%20de%20Istorie%20Naturala%20Grigore%20Antipa/index.html