Între Bariera Vergului şi Bariera Mogoşoaiei. Povestea din spatele unui film contemporan

Muzeul Municipiului București a organizat Conferința de Joi, 4 aprilie, ora 18.30, la Palatul Suțu (Bd. I.C. Brătianu, nr. 2), cu titlul „Între Bariera Vergului şi Bariera Mogoşoaiei. Povestea din spatele unui film contemporan”, care a fost susținută de Adrian Majuru, istoric, antropolog, manager MMB.

Coordonator conferință: conf. univ. dr. Cătălin D. Constantin.

Despre conferință:
„Cea dintâi arteră care a înconjurat Bucureştiul se configurează fragmentar după 1860 astfel încât, la 1871, barierele oraşului, existente la 1842, au ajuns să fie unite de o linie continuă, circulară, fiind de fapt prima linie de centură a oraşului. Pentru zona de nord-est a oraşului Bucureşti vom discuta despre arterele aflate între barierele Mogoşoaia (azi Piaţa Victoriei) şi Vergului. Dacă bariera Mogoşoaia este Piaţa Victoriei de azi, ea era urmată, până la bariera Vergului de alte patru bariere, devenite astăzi intersecţii. Dinspre Piaţa Victoriei de azi, către bariera Vergului, au mai fost aşadar bariera Herastrăului (azi intersecția Căii Dorobanţilor (fosta Herăstrău) cu Şoseaua Iancu de Hunedoara şi Ștefan cel Mare); bariera Mândritului (astăzi intersecţia dintre strada Tunari cu Şoseaua Ştefan cel Mare, continuată spre nord cu strada Barbu Văcărescu); bariera Moşilor, la capătul Căii Moşilor, dincolo de care se întindea câmpul Moşilor (Piaţa Obor de mai târziu. Astăzi este intersecţia Căii Moşilor cu Şoseaua Ştefan cel Mare la stânga şi Mihai Bravu la dreapta. Apoi avem bariera Iancului, unde Şoseaua Iancului ieşea din oraş (astăzi Piaţa Iancului); bariera Vergului este Piaţa Muncii de astăzi. Primele denumiri pentru toate aceste segmente de artere stradale care înconjurau Bucureştiul le avem din anii 1870-1871. În cazul nostru, de la stânga la dreapta, avem trei şosele și anume Bonaparte (după 1948 Ilie Pintlie şi după 1990 Iancu de Hunedoara), schiţată din anii 1850-1852 pentru cca. câteva sute de metri. Se continua cu Şoseaua Ştefan cel Mare şi apoi Şoseaua Mihai Bravu, care mergea la sud de bariera Vergului, până la bariera Vitan, de unde începea Calea Vitanului.

Aceste artere au reprezentat periferiile nordice ale oraşului după mijlocul secolului XIX, dincolo de care se aflau întinse podgorii, variate spaţii cultivate, primele zone industriale, care apar insular, dar şi spitalul Colentina. Aceasta era situaţia la 1871. Marginile orașului, care se învecinau cu aceste artere, erau predominant rurale, transformându-se după 1920 în spaţii urbane cu industrie manufacturată şi meştesugărească în mare parte separată de marile zone comerciale precum Târgul Moşilor. Mahalalele nordice ale oraşului, care se învecinau cu arterele amintite au fost următoarele, la 1871: Şoseaua Bonaparte (Iancu de Hunedoara) mărginea spre sud mahalele Sf. Vasile, Sf. Visarion şi Precupeţii Noi, de la stânga la dreapta. Şoseaua Ştefan cel Mare mărginea spre sud nordul mahalalelor Dichiu-Tirchileşti, Precupeţii Vechi şi Sf. Ion Moşi. De aici pornea întinsă Şosea Mihai Bravu, care la 1871 se învecina cu marginea estică a mahalalelor Sf. Ion Moşi, Pantelimon, Iancului, Delea Veche, Delea Nouă şi Sf. Troiţă / Crucea de Piatră. Toate aceste mahalale, exceptând-o pe ultima, s-au format încă din secolul al XVIII-lea, în jurul bisericilor omonime, dar zona lor se populează mai bine cu precădere în prima parte a secolului al XIX-lea.

Sistematizarea anilor 1980 modifica dramatic aceste cartiere istorice şi aliniamentul străzilor din preajmă. Filmul a fost realizat între anii 1960-1961, înainte să se producă aceste modificări, dar surprinde începutul sistematizării acestor trei artere, sistematizare care le-a mărit, oferindu-le un nou aliniament (pe care-l păstrează şi azi) şi flancate apoi de noi cartiere de locuinţe.

Filmul lipsit de sonor a fost realizat de Muzeul de Istorie al Oraşului Bucureşti (astăzi MMB) cu sprijinul Studiourilor de Film «Alexandru Sahia». Pelicula a fost digitizată anul trecut şi este prezentată public în premieră, cu prilejul conferinţei” - Adrian Majuru.

Despre conferențiar:

Adrian Majuru, istoric, eseist, scriitor și editor român. S-a născut la București, în data de 19 decembrie 1968. Absolvent al Liceului „Zoia Kosmodemianskaya” (astăzi Colegiul Național Școala Centrală, 1989) și al Facultății de Istorie a Universității București. (1997) Debut editorial cu volumul „Bucureștii mahalalelor sau periferia ca mod de existență” (Editura Compania, 2003). De atunci au urmat peste 20 de volume științifice publicate la Editurile Paralela 45, Oscar Print, Compania, ICR, Frank&Time (Germania), 55Tirana (Albania), Adevărul Holding, Litera și Corint. Colaborări la revistele „Observator Cultural”, „Adevărul Literar și Artistic”, „Time Out București”, „Aldine” (România Liberă), „Plural și Cultura” (ICR), „Magazin istoric”, „Istorie și Civilizație” și „Contemporanul”, precum și la cotidiene de prestigiu: „Adevărul”, „Ziarul Financiar”, „Capitalul”, „Jurnalul Național”, „Cotidianul”. A coordonat colecții editoriale la Editura Paralela 45, Vremea și Caligraf, iar în prezent coordonează seriile Antropologie urbană (Oscar Print) și Istorii urbane (Corint) pe latura științifică, precum și colecția de literatură Biblioteca fantastică (Oscar Print). În anul 2013 a înființat „The Journal of Urban Anthropology”, cu apariție semestrială, al cărei redactor șef este.

Sursa: Muzeul Municipiului București

Un album cu fotografii ocazionat de acest subiect poate fi văzut aici: http://nini.qsl.ro/yo3ccc/2024/Intre%20Bariera%20Vergului%20si%20Bariera%20Mogosoaiei.%20Povestea%20din%20spatele%20unui%20film%20contemporan/index.html