Turul manastirilor din zona Iasi

Pentru participantii la Simpozionul Nationat YO, Sambata 11 august, dupa ora pranzului, organizatorii ne-au oferit o frumoasa excursie cu autocarul -  Turul manastirilor din zona Iasi.

Prima la care am ajuns a fost “Manastirea Golia”.  Prima data cand am vizitat-o, in primavara anului 2010, era toata un santier (era in restaurare), cu schele atat in afara cat si in interior, asa ca de-abia acum am putut sa o admir la adevarata ei valoare si totodata sa o fotografiez.

Manastirea Golia este situata la limita de nord-est a Iasului medieval si apare ca o puternica fortareata medievala de aparare, cu ziduri si turnuri de incinta, cu porti mari din metal si lemn la intrarea sub turn si in biserica. Biserica "Inaltarea Domnului" este ctitorita de marele logofat Ioan Golia in sec. al XVI-lea. Denumirea de manastirea Golia apare pentru prima data intr-un act intarit de domnitorul Ieremia Movila, in anul 1606, cand lacasul bisericesc este inchinat manastirii Vatoped, din Sfantul Munte.

La 1650 Voievodul Vasile Lupu hotaraste transformarea radicala a asezamantului cazut in ruina. Rezidirea s-a facut dupa conceptia arhitecturala a vechii biserici si a fost terminata de fiul sau, Stefanita Voda, la 1660. Acestia sunt mentionati drept ctitori de inscriptie in slavona  aflata in biserica, la 1660. Zidul imprejmuitor ii este atribuit lui Vasile Lupu, probabil ca cel ce a incheiat lucrarea, iar turnurile de colt (bastioane) sunt adaugate de Gheorghe Duca, ctitorul manastirii Cetatuia. In secolul al XVIII-lea asezamantul sufera mai multe stricaciuni provocate de incendii. Cutremurul din 1738, a cauzat daramarea partii superioare, impreuna cu turlele, chiar in timpul reparatiilor. La 1838, staret fiind Grigore Irinopolios, se reface catapeteasma asa cum apare pana azi. Cazuta in ruina dupa secularizare (1863), manastirea a fost inchisa intre 1900-1947, devenind apoi biserica parohiala pana in 1992, cand si-a recapatat destinatia straveche.

Exteriorul Bisericii "Inaltarea Domnului" tradeaza influenta Renasterii tarzii, prin intermediul Galitiei: edificiu de tip clasic, din blocuri de piatra fatuita, strajuit de pilastri corintici (cu capiteluri in frunza de acant) si cornisa in stil baroc sustinuta de console. Acoperisul este o aglomerare de turle, turele si cupole dispuse in linie si sustinute de arcaturi etajate (kokosniki). Cu baza octogonala, turlele prezinta inovatii ornamentale, cu decoratie munteana si motive orientale ce reflecta mai mult "o profunzime tarigradeana". Interiorul, traditional moldovenesc, contrasteaza cu fatadele clasice, repetand impartirea de la Trei Ierarhi, dar cu absidele laterale "inecate" in zid, cu un cafas in tinda, unic in Moldova sec. al XVII-lea si cu bogate chenare orientale in jurul celor doua usi ale bisericii. Printre obiectele de pret se remarca policandrul aflat in pronaos si patru sfesnice in fata altarului, donatii ale lui Vasile Lupu. Usile de acces spre pridvor si spre pronaos sunt inconjurate de o frumoasa sculptura in marmura, cu stema Moldovei in partea superioara a portalului.

O inscriptie din biserica ne informeaza ca pictura initiala este opera unui mester pe nume Matei. A fost refacuta (inclusiv icoanele imparatesti) in 1754, cand au fost efectuate si mari reparatii la biserica. Doua reprezentari votive in partea de apus a pronaosului ii infatiseaza drept ctitori pe domnitorul Ieremia Movila si familia Golia inspre nord, iar spre sud este reprezentata familia voievodului Vasile Lupu. O mare parte a picturii a mai fost refacuta in anul 1838, dar cu mai putina valoare artistica bisericeasca.

Turnul Goliei, ridicat de egumenul Meletie in anul 1855, se afla la 40 m sud de biserica si reprezinta o mare atractie turistica. Este inalt de 29 m, cu un gang de intrare in incinta. Alaturi de turn se afla prima casa de apa din Iasi, cu fantana turceasca in exterior.  In incinta se mai afla o casa cu coloane, din sec. al XVIII-lea, in care a locuit temporar Ion Creanga, si staretia care adaposteste paraclisul "Braul Maicii Domnului", zidit de egumenul Grigorie in sec. al XIX-lea. Intr-o cladire din incinta functioneaza o tipografie care sustine activitatea editoriala a Mitropoliei Moldovei si Bucovinei.

Arhitectura ansamblului manastiresc, masivitatea constructiilor si frumusetea lor au fost motive de apreciere si admiratie din partea unor personalitati importante care au avut prilejul sa viziteze manastirea. Astfel, in anul 1652, Arhidiaconul Paul de Alep, mare carturar si om de cultura, cu prilejul vizitei ce-o face aici ca insotitor al Patriarhului Macarie al Antiohiei, isi exprima admiratia fata de stilul fara pereche al arhitecturii intalnite aici, iar clopotnita este apreciata ca fara de asemanare prin alte tari. Este de asemenea apreciata in mod deosebit de Petru cel Mare, in anul 1711, cand a vizitat Iasiul.

Sursa: CrestinOrtodox.RO

Urmatorul popas a fost la “Manastirea Galata”.

Manastirea Galata a fost inaltata intre 1579-1584 de domnitorul Petre Schiopul. Biserica din interiorul manastirii a fost sfintita in 1584 si este amplasata pe dealul Miroslava. Inconjurata de ziduri prevazute cu creneluri si avand un turn clopotnita inalt la intrare, biserica are aspectul unei fortarete. Ea a servit de multe ori ca loc de aparare si uneori ca resedinta domneasca. Unii istorici cred ca numele i sa trage de la numele cartierului Galata din Constantinopol (Istanbulul de azi) acolo unde domnitorii moldoveni primeau  gazduire cand mergeau la Inalta Poarta. 

Inaintea construirii actualei manastiri Galata, voievodul Petru Schiopul a ctitorit o prima manastire, denumita “Galata din vale”. Constructia a inceput in toamna anului 1577, in prima sa domnie. Sunt presupuneri ca sfintirea bisericii a avut loc inainte de 22 februarie 1578. Deoarece temelia a fost construita pe un teren nepotrivit zidurile bisericii s-au  surpat la putin timp dupa ridicare, iar domnitorul Petre Schiopul a luat hotararea ridicarii unei a doua biserici pe un deal ce domina valea raului Nicolina, in partea de sud a Iasului. 
Noua biserica a primit hramul “Inaltarea Domnului” si a fost cunoscuta sub numele de “Galata din deal”.

Tot atunci s-au construite si alte cladiri cu destinatie monahala: corpul de chilii pentru adapostirea calugarilor, staretia, trapeza si arhondaricul pentru cazarea oaspetilor. Domnitorul a inzestrat manastirea cu sate si domenii, daruindu-i acesteia valoroase odoare, obiecte de cult si vesminte.

Pictura interioara a fost distrusa in 1762 de un incendiu, ea fiind refacuta in 1811 de catre Vasile Dubrovski. In perioada comunista a fost simpla biserica de mir.
Ca plan si infatisare exterioara, ea a pastrat elementele traditionale ale arhitecturii moldovenesti. Biserica insa, inaltata in 1583, este prima intre o serie de monumente care imbina stilurile arhitectonice din toate cele trei tari romane. Braul median, element caracteristic arhitecturii ecleziaste din Tara Romaneasca, imparte fatadele bisericii in doua registre inegale.

Biserica manastirii a fost un model pentru Biserica Aroneanu (1594), Biserica Manastirii Dragomirna (1608-1609), Biserica Manastirii Trei Ierarhi (1639).

In anul 1865, in incinta manastirii a functionat o scoala de sericicultura, condusa de M. Viltimescu. In apropierea manastirii a functionat un ospiciu de infirmi, administrat de catre Epitropia Sf. Spiridon. Printr-o decizie ministeriala, casele egumenesti de la Manastirea Galata au indeplinit incepand din 1 septembrie 1923 functia de inchisoare, aici fiind transferati detinutii care fusesera inchisi anterior in cladirea unde se afla astazi Policlinica pentru elevi si studenti (de pe str. Pacurari nr. 9), care a devenit camin studentesc. Inchisoarea de la Galata a primit denumirea de Penitenciarul Central Iasi, aici fiind infiintate ateliere de cizmarie, fierarie, lingurarie, tamplarie si olarie, unde lucrau detinuti. Inchisoarea s-a aflat in aceste cladiri pana in anul 1950, cand Penitenciarul Central Iasi s-a contopit cu inchisoarea militara a Corpului IV Armata si s-a mutat din Manastirea Galata in cladirile inchisorii militare din Dealul Copoului.

Biserica Manastirii Galata a fost pictata in interior in fresca la inceputul secolului al XVII-lea. Initial, Manastirea Galata a fost inconjurata de un gard din lemn de stejar. Zidul de incinta care inconjoara actualmente incinta Manastirii Galata a fost construit in anul 1735 de egumenul Nectarie, cu banii obtinuti din vanzarea unei jumatati din satul Turbatesti (din Tinutul Carligatura) si cu ajutorul material al domnitorului Grigore al II-lea Ghica (1726-1733, 1735-1739). Domnitorul Petru Schiopul a construit in incinta manastirii o casa domneasca, unde a locuit o perioada. Ulterior si alti domnitori au locuit in casa domneasca de la Galata sau si-au adapostit familia in timpul epidemiilor, al razboaielor si rascoalelor.

In timpul lucrarilor de restaurare din 1970 au fost descoperite mormintele a doi dintre copiii domnitorului, Despina si Vlad, precum si al sotiei sale, Maria Amirali.
Din 1990, Galata este manastire de calugarite, care se ocupa cu arta broderiei si confectionarea vestmintelor liturgice.
Hramul Bisericii este “Inaltarea Domnului” (la 40 de zile dupa Sf. Pasti).

Sursa: Iasi 365 – portalul iesenilor bine informati

Ne-am suit in autocar, am stabatut mai multe cartiere, am urcat pe un drum prin padure cu multe serpentine ca sa ajungem sus, pe deal, la “Manastirea Cetatuia”.

Manastirea Cetatuia – Scurt istoric

Pe colina ce stajuieste partea miazazi a orasului se inalta Manastirea Cetatuia, ctitoria domnitorului Gheorghe Duca, monument reprezentativ pentru arta feudala din Moldova secolului al XVII-lea. Intregul complex de la Manastirea Cetatuia a fost construit intre anii 1668-1672, cel care a proiectat si a condus lucrarile intregului complex monastic de aici fiind arhitectul Grigore Cornescu. Acesta a avut inaintea ochilor ansamblul arhitectural de la Manastirea “Sfintii Trei Ierarhi” din Iasi, pe care a incercat sa-l imite dupa masura posibilitatilor materiale existente. Astfel, manastirea a fost inconjurata cu ziduri inalte de piatra, cu metereze si drum de straja, cu un turn de intrare monumental si patru turnuri de colt pentru aparare, chiliile pentru calugari, baia domneasca, staretia si trapeza, sala gotica si pivnitele etajate, cu ascunzatori.

In complexul monastic de la Cetatuia, un loc deosebit l-a avut si constructia destinata gazduirii domnitorului si familiei sale, denumita “palat” sau casa domneasca. Aceasta cladire a servit si ca loc de refugiu pentru familia domnitoare si calugarii manastirii in momente de cumpana ale istoriei. Au existat chiar o serie de tuneluri subterane, bine consolidate, care faceau legatura cu exteriorul si care permiteau evacuarea in stare de siguranta a personalului si odoarele Bisericii. Unul dintre acestea lega palatul domneasc cu cripta de sub masa altarului, ambele avand legatura cu iesirea secreta din exteriorul incintei, langa fantana manastirii. Astazi, cladirea adaposteste muzeul manastirii, unde este expusa o colectie de obiecte bisericesti intrate in patrimoniul cultural al tarii.

Biserica Manastirii Cetatuia este pictat in fresca. Numele pictorilor care au pictat biserica, interiorul salii gotice si incaperile palatului domnesc sunt cunoscute: fratii Mihai, Dima si Gheorghe, aromani, originari din “tara turceasca de la Enina”. Ei au colaborat la realizarea picturii si cu alti pictori localnici, care au lucrat si la Biserica “Sf. Trei Ierarhi”: Nicolae “zugravul cel batran”, Stefan “zugravul” si altii. Acestia, luand ca model pictura de la Manastirea “Trei Ierarhi” din Iasi, au reusit sa realizeze o opera de mare valoare artistica.

Cladirea Salii Gotice adapostea in trecut sfatul de taina al domnitorului, precum si distinsii oaspeti veniti in vizita sau ca trimisi ai mai-marilor vremii. Initial, sala gotica a fost pictat in fresca (care nu se mai pastreaza astazi) si pardosita cu caramizi de forma hexagonala. In subsolurile salii gotice se gasesc doua randuri de pivnite suprapuse, folosite in trecut ca magazii de provizii si crama pentru vinurile domnesti.

In anul 1681, sub obladuirea domnitorului Gheorghe Duca si prin straduinta patriarhului Dositei al Ierusalimului, a fost infiintata o tipografie greceasca, cea dintai care va tipari carti religioase pentru crestinii din Orient, aflati sub stapanirea Imperiului Otoman. Ea a functionat pana in anul 1698.

Manastirea Cetatuia reprezinta astazi unul din cele mai remarcabile monumente de arta feudala din preajma Iasiului.

Sursa: Mitropolia Moldovei si Bucovinei       

Un album cu fotografii ocazionat de acest tur al manastirilor poate fi vazut aici:  http://nini.qsl.ro/yo3ccc/Turul%20Manastirilor%20din%20Iasi/index.html

Fotografiile au fost facute in data de 11 August 2012.