You are here

Colegiul Național ''I.L. Caragiale''

Colegiul Național ''I.L. Caragiale'', situat în Calea Dorobanților nr. 163, este o școală cu tradiție de mai bine de un secol, în care s-au educat și format generații de intelectuali bucureșteni.

Colegiul a fost înființat la sfârșitul secolului al XIX-lea ca seminar pedagogic — Școala Normală Superioară (SNS), în el desfășurându-și activitatea ca profesori Alexandru Odobescu, Simion Mehedinți, Nicolae Cartojan, Gheorghe Țițeica, Dimitrie Pompeiu, Constantin Rădulescu-Motru, Mihai Dragomirescu, Șerban Cioculescu, Octav Onicescu etc. În discursul inaugural al Școlii Normale Superioare (1881), prof. univ. dr. I.Crăciunescu de la Facultatea de Litere și totodată maestru de conferințe la SNS enunța deviza viitoarei școli:

''Cât despre noi (...) nu vom uita că tinerimea e pagina încă albă pe care se va scrie viitorul țarei, nu o vom lăsa în voia cânturilor, ci cu mâni părintești vom însemna pe ea, dinainte, printr-o educație curată, națională, tot ceea ce poate asigura într-o zi propășirea și prosperitatea patriei. 'Șciință și patrie' va fi devisa acestei școli.''

Juridic, colegiul există din octombrie 1895, din vremea regelui Carol. Și-a inaugurat cursurile cu 2 clase de elevi, la data de 9 noiembrie 1895, în casele Atanasovici, din Calea Rahovei, nr. 46, sub numele de Școala de Aplicație a Școlii Normale Superioare. Școala de Aplicație s-a născut din necesitatea concretizării conceptului ''școala activă'', opus conceptului ''școala de carte''. Școala activă își propunea un demers pedagogic modern centrat pe promovarea valorilor cognitive și civice de inspirație pozitivistă, transmise prin intermediul unor discipline noi, precum: economie politică, logică, etică, estetică, igienă. Până în 1898 cele două clase inaugurale ale Școlii de Aplicație au fost mediu de desfășurare a practicii pedagogice pentru studenții de la Școala Normală Superioară, viitori învățători sau profesori.

În perioada 1898-1948, Școala de Aplicație a reflectat transformările generale din societate și din învățământul românesc. În anul 1898, denumirea ''școala de aplicație'' a fost înlocuită cu cea de ''gimnaziu de aplicație''. Legea învățământului din 1928 a statuat Gimnaziul de Aplicație ca școală de tip C, adică liceu de băieți cu 7 clase (curs inferior cu 3 ani plus curs superior cu 4 ani). În deceniul trei, sub directoratul lui Ion Rădulescu Pogoneanu, Gimnaziu de Aplicație a primit denumirea Liceul de băieți ''Titu Maiorescu''.

Inaugurat în Calea Rahovei (1895), colegiul și-a dobândit actuala incintă în anul școlar 1935-1936, într-o clădire monumentală, dar a cărei supraetajare cu nivelurile 1,2 și 3 s-a realizat în etape, între 1939-1947.

Edificiul acesta, încă în construcție în perioada celui de-al Doilea Război Mondial, a fost rechiziționat de Comandamentul German. După 23 August, în curtea școlii au fost săpate tranșee și au fost instalați militari români, care au rămas aici până în 1948. În perioada războiului, cursurile au fost suspendate timp de 3 luni.

În anii regimului comunist, școala a reflectat influențe politice specifice care au determinat modificări în statut și denumire. În anul școlar 1954-1955 apare oficial titulatura Școala Mixtă nr. 7 ''I.L. Caragiale'' — unitate de învățământ liceal teoretic.

În anii '70, Liceul ''I.L. Caragiale'' a fost reorganizat: mai întâi ca liceu cu secție sportivă, apoi liceu de matematică-fizică, iar ulterior, ca liceu industrial.

După 1989, liceul redevine teoretic, iar în 1996 dobândește statutul de Colegiu Național și școală afiliată la UNESCO.

În prezent, Colegiul Național ''I.L. Caragiale'' este o instituție modernă de învățământ, orientată spre formarea unor adulți a căror personalitate să le permită integrarea cu ușurință în rândul valorilor europene și mondiale. Oportunitățile oferite de instituție formării abilităților, a stimulării talentelor și integrării intereselor tinerilor elevi sunt numeroase. Ca orice școală de tip european, Colegiul Național ''I.L. Caragiale'' acordă șanse egale tuturor elevilor proveniți din medii sociale diferite, ale căror mentalități și culturi proprii sunt foarte diverse, și pe care îi stimulează în descoperirea tradițiilor, valorilor științifice și artistice românești în contextul larg al marii culturi universale.

Răsfoind cataloagele liceului, se regăsesc nume cu rezonanță, ale unor absolvenți care au făcut carieră în domenii dintre cele mai diverse — politic, economic, artistic etc — Bălașa Tudor, Bălescu Radu, Bănică Ștefan jr., Blaier Andrei, Bondoc Simona, Brezianu Andrei, Călinescu Matei, Chiliman Andrei, Chiriac Dorina, Constantinescu Marina, Dăianu Daniel, Dobrică Gil, Dragomiroiu Maria, Enigărescu Octav, Finți Andrei, Hossu Longin Lucia, Lemnete Gabriel, Maci Eugenia, Marinescu Bogdan, Moculescu Horia, Movilă Irina, Movileanu Carmen, Murăruș Oana, Oprescu Sorin, Oțelea Cornel, Paillou Jean, Pană Dindelegan Gabriela, Papadima Liviu, Patriciu Dinu, Pintilie Lucian, Profeta Laurențiu, Rotaru Marilena, Seciu Valeria, Șerbănescu Ilie, Todea Cornel, Tomoroveanu Ilinca, Trepcea Cristina, Stanoevici Bogdan, Gheorghiu Bogdan, Vieriță Adrian.

Una dintre tradițiile Colegiului este defilarea absolvenților fiecărei promoții care termină clasa a XII-a, în ultima zi de școală, în costume cât mai originale, de-a lungul Căii Dorobanților, de la intersecția cu Șoseaua Ștefan cel Mare până la intrarea pe poarta principală a Colegiului.

Sursa: AGERPRES

Un album cu fotografii ocazionat de acest subiect poate fi văzut aici: http://nini.qsl.ro/yo3ccc/Colegiul%20National%20I.L.%20Caragiale/index.html

Category: 

Theme by Danetsoft and Danang Probo Sayekti inspired by Maksimer