De foarte mult timp asteptam aceasta noua deplasare la Kazanlak, care este un bun prilej de a mai iesi din atmosfera de zi cu zi, dar si o buna ocazie de a ma intalni cu prietenii radioamatori din LZ dar si cu cei din YO, care vin aproape in fiecare an aici, desigur, cu mici exceptii. Anul acest a fost cea de-a 21-a intalnire de acest gen din Bulgaria.
Ca de obicei, care a devenit deja traditie la mine, eu ma duc cu cateva zile mai devreme la intalnirile la care particip pentru a avea astfel ocazia sa vizitez cat mai multe din zona respectiva pana vin si ceilalti participanti. De data aceasta am plecat de acasa joi 14 iunie pe la ora 10 dimineata. Dupa o saptamana de ploi si vreme urata am plecat de acasa cu speranta ca voi avea o vreme frumoasa ca de obicei. Cand am plecat din zona in care locuiesc (Balta Alba) nu ploua dar cerul era innourat si putea incepe sa ploua oricand. Am parasit Bucurestiul si nici nu am ajuns bine in localitatea Jilava ca deja a si inceput sa ploua. A plouat, s-a oprit, a plouat iar si tot asa in mai multe reprize. Cu cat ne departam de Bucuresti cerul era din ce ince mai senin. Prima oprire am facut-o in comuna Daia unde i-am facut o scurta vizita lui Dan YO9FNP. Este pentru a doua oara cand il rog, din timp, sa-mi procure si mie niste LEVA de la casele de schimb valutar din Giurgiu pentru a avea ceva bani bulgaresti la mine pentru primele cheltuieli: o rovinieta, un suc, o inghetata, o bere; asta ca sa nu mai opresc prin Ruse si sa pierd timp pretios. De aici mai aveam foarte putin pana la Giurgiu (10 Km). Am trecut foarte usor dincolo de Dunare (Podul Prieteniei Romano-Bulgare, eu asa stiu ca se numea acest pod peste Dunare) din punct de vedere al formalitatilor frontaliere (la noi am platit taxa de pod, iar dincolo s-au uitat pe buletin) si m-am intins la drum. Pe aici nici urma de ploaie, pamantul fiind uscat. Dupa cateva ore am ajuns la destinatie, am parcat masina in fata hotelului unde am mai stat de doua ori in anii anteriori, m-am cazat in aceeasi camera in care am stat si anul trecut, dupa care am luat bagajul din masina si l-am dus in camera. Am mancat cate ceva cu sotia la terasa hotelului, de unde nu putea lipsi o cafea si o bere Kamenitza, dupa care am plecat sa ne plimbam prin oras. Am vizitat Complexul etnografic “Koulata” (un mini muzeu urban si satesc), unde la sfarsit am fost serviti cu cate o portie rece de dulceata de trandafiri si cate un mini paharel de lichior de trandafiri. Pentru ca in incinta era si un magazin cu produse specifice zonei (din trandafiri), ca de obicei, sotia nu a scapat ocazia sa cumpere mai multe produse de acest gen pentru acasa. Apoi am vizitat biserica ortodoxa “Sf. Profet Elijah”. La mormintele tracice nu am mai ajuns, fiind foarte multe trepte de urcat. Poate data viitoare. Hi! Plimbarea a continuat pe strazile din apropierea hotelului. Cu aceasta ocazie am sesizat urmatorul fenomen. Toate strazile din orasul Kazanlak sunt pline de visini si tei, dar nimeni nu culege nici visinele si nici florile de tei. M-a rugat sotia sa-i culeg cateva visine, dar i-am spus ca nu vreau sa ne vada cineva si sa-si faca o parere proasta despre noi. Am fost vazut, ca am refuzat sotia, de catre o bulgaroaica dintr-o masina parcata in apropiere care a inceput sa faca semne disperate din maini ca sa-i dau visine sotiei. Ma gandeam ca daca ar fi fost asa ceva pe la noi... No comment! Surpriza a venit cand m-am intors la hotel si m-am intanit cu Eli YO3AS cu sotia (YO3ES) care au venit si ei de joi seara. A doua zi am continuta seria plimbarilor prin oras. Mergand pe una din strazi am observat o “firma” pe care scria Radioclub “Teno Bikov” LZ1KKZ. Aici l-am cunoscut pe Raycho LZ1RAY care s-a oferit sa ne duca, pe mine si pe sotie, sa ne arate locatia lor de concurs LZ5K. Dupa ce am mers mai multi kilometri in afara orasului, intr-o padure in apropierea unui lac, am putut sa admir 3 piloni cu mai multe beam-uri, cat si aparatura radio. La revenirea la hotel, au inceput sa vina si alti radioamatori din YO: Dan YO9FNP cu sotia si fetita, Dan YO3GA cu una dintre fetite. Supriza a venit din partea lui Vasile YO3RCA, venit pentru prima data. De acasa si pana la destinatie a facut 12 ore; i-am spus ca nu l-am invidiat pentru statul la volan. Pe seara, am facut o mica vizita sa vedem cum s-au amenajat standurile pentru a doua zi. Fiind o vreme splendida de vara, seara ne-am retras cu totii la terasa hotelului sa mancam ceva si sa ne racorim, unii cu cate un suc iar ceilalti cu cate o bere ca doar d-aia eram in vacanta. A doua zi, dupa masa de dimineata m-am prezentat la locul faptei, la doi pasi de hotel, Casa de cultura Arsenal. Pe trotuarul de pe langa cladire, lume multa cu fel de fel, iar in cladire, in special firme cu aparatura pentru radioamatori. Eli YO3AS a pus o fotografie cu Vasile YO3APG la standul rezervat Federatiei Romane de Radioamatorism. Toti participantii la acest eveniment au primit cate un pliant (l-am scanat si l-am pus in albumul cu fotografii). Cand l-am citit am descoperit doua lucruri interesante:
- la rubrica “Invitat special” era trecuta Federatia Romana de Radioamatorism;
- am vazut (recunoscut) si o poza langa care scrie: Vasile Ciobanita YO3APG silent key (decedat).
Am facut cat mai multe fotografii ca de obicei. Dupa masa ne-am retras la hotel sa mancam, dupa care am plecat cu Vasile YO3RCA intr-o mica plimbare prin oras. El nu apucase sa manance asa ca ne-am oprit la restaurantul hotelului Kazanlak. El a comandat de mancare si o “cana” de bere, iar eu am comandat o sticla de bere. Cand i-a adus “cana” de bere comandata, Vasile a cazut pe spate: “cana” de bere era o carafa de sticla de nu mai putin de 1,5 litri de bere. El a spus ca a comandat o “cana” nu un “butoi”, dar ospatarita a spus ca aia este “cana” la ei. Atunci Vasile mi-a spus sa iau sticla la “pachet” si sa bem amandoi “cana” de bere. Zis si facut, ne-am pus pe treaba si in final nu ne-a ajuns nici pe o masea; stiau ei de ce o dau la “cana”. Dupa ce am terminat “cana” l-am intrebat pe Vasile ce fac cu sticla, daca o mai iau la “pachet”. Concluzia a fost ca, daca tot o avem la indemana, nu-i pacat sa plecam cu ea pe strada? Asa ca i-am dat “cep” si la sticla. Acum, lasand gluma la o parte, berea lor este foarte buna, dar cred ca au mult mai putine grade (alcool) decat la noi. Pe seara am iesit la o plimbare prin oras cu sotia si cu familia Tanislav (YO3AS si YO3ES), dupa care ne-am oprit la o terasa la o pizza; ni s-a alaturat familia Rabanca (YO9FNP) si familia Macarescu (YO3GA). Duminica de dimineata, cu parere de rau ca vacanta s-a terminat, mi-am luat la revedere de la personalul hotelului si am plecat catre casa. La cativa kilometri dupa ce am iesit din Kazanlak am fost sa vizitam Manastirea Shipka. Eu o mai vizitasem in urma cu doi ani impreuna cu Vasile YO3APG si Florentin YO3FEW. Am aprins cateva lumanari, am luat un pliant si cateva suveniruri dupa care am plecat la drum, sa traversam Muntii Balcani. Urmatoarea oprire am facut-o la Veliko Tarnovo. Am lasat masina intr-o parcare la intrarea in oras dupa care am plecat pe jos intr-o mica plimbare prin locuri pe care le-am vazut de la distanta anul trecut dar timpul fiind scurt nu am putut sa le vizitam. Intr-un final, ne-am dus la aceeasi terasa ca si anul trecut sa mancam o pizza. Pentru ca am tinut minte numele fetei care ne servise la masa in urma cu un an (citisem pe ecusonul ei), am intrebat fata care venise sa ne ia comanda daca Gabi este la serviciu si sa o trimita la noi. A venit Gabi, i-am povestit ca anul trecut ia ne-a servit la masa, i-am dat adresa unde poate sa se vada in poza, a luat comanda chiar daca unde ne asezasem nu era zona ei, ne-a adus ce am comandat si am pozat-o iar, de mai multe ori. La final a venit cu o colega, sa-i dau acesteia aparatul foto pentru ca vrea sa se pozeze impreuna cu mine si sotia. I-am respectat dorinta. Ne-am pus iar la drum si dupa ceva timp am ajuns la Ruse. Iar taxa de pod, iar buletin la Giurgiu iar in final am ajuns acasa cu parere de rau ca timpul a fost prea scurt dar si cu promisiunea ca la anul ne vom ducem iar.
Un album cu fotografii ocazionat de acest articol poate fi vazut aici: http://nini.qsl.ro/yo3ccc/
Theme by Danetsoft and Danang Probo Sayekti inspired by Maksimer