Povesti interesante despre IPRS-Baneasa, povestite de dl. Popa Eugen

In urma cu ceva timp, am avut o placere deosebita ca sa pot sa stau de vorba cu 6 persoane: dl. Radu Cotet, d-na Magda Gheorghita, dl. Bodea Danut, d-na Staicu Liliana, dl. Popa Eugen si dl. Maris Badescu, toti fosti salariati la Intreprinderea de Piese Radio si Semiconductori – Baneasa, sau mai pe scurt IPRS-Baneasa. Interviurile cu: dl. Radu Cotet, d-na Magda Gheorghita, dl. Bodea Danut, d-na Staicu Liliana, le-am prezentat in urma cu putin timp. De data aceasta va prezint interviul realizat cu dl. Popa Eugen.   

Nini: Ce facultate ati absolvit si in ce an?

Dl. Popa: Am absolvit Facultatea de Electronica in 1974, iar in luna septembrie a aceluiasi an am fost angajat la IPRS-Baneasa. De remarcat este urmatorul lucru. In 1974 a fost primul an in care au mai fost repartitii din invatamantul superior spre invatamantul superior sau spre cercetare. Drept care, de la seful de promotie pana la al VIII-lea, au fost primii opt care au ajuns la IPRS-Baneasa; eu am fost al VIII-lea. Ca medie eram al IX-lea dar aveam un grec in grupa care s-a intors in Grecia si mi-a eliberat locul.

Nini: Ce sectie in cadrul Facultatii de Electronica ati urmat?

Dl. Popa: Am terminat sectia de ingineri fizicieni dar in perioada cat am facut facultatea, aceasta a fost practic convertita pentru pregatirea de specialisti pentru industria de semiconductoare. Chiar se numea “Componente si dispozitive electronice”.

Nini: Ce indatoriri ati avut ca inginer stagiar?

Dl. Popa: Ca inginer stagiar m-am ocupat de o mare diversitate de produse, inclusiv cu colegul Dan Bodea, aicea de fata. Am participat la caracterizarea primelor tiristoare de putere si a primelor diode auto facute in Sectia 2300.

Nini: Ce a urmat dupa stagiatura?

Dl. Popa: Dupa stagiatura am trecut la proiectarea de produse, era programul Oltcit, pentru industria de echipament electric pentru automobile, care toata era concentrata in orasul Sacele. Asa am ajuns sa proiectez primele punti care au fost ulterior livrate catre Sacele si care au intrat pe alternatoarele de pe autoturismele Oltcit.

Nini: Ce ati facut dupa 1990?

Dl. Popa: Dupa 1990 am ajuns: Sef de atelier in anul 1990, Sef de sectie in anul 1991, Inginer sef de fabrica in anii 1996-1997 - Fabrica 2300 diode si tiristoare, dupa care am ajuns director tehnic la Baneasa, director general la Baneasa si apoi am tot pendulat in functie de diversele perioade politice intre functia de director general si director general adjunct. Am prins toata perioada de dupa 1990; daca Baneasa a fost creeata in 1961 inseamna ca in 1991 avea 30 de ani, dar din 1990 pana acum au mai trecut 24 de ani, deci, aproape ca as fi putut spune ca istoria de dupa 1990, cel putin in timp, are cam aceeasi lungime ca dinainte.

Nini: Cum de ati reusit sa supravietuiti dupa 1989?

Dl. Popa: Daca tinem cont ca in 1990 Baneasa a fost declarata o gramada de fier vechi si daca ne uitam totusi pana in anul 2000, chiar pana in perioada Omar Hayssam, tot mai lucrau sase sute si ceva de oameni acolo, chiar si dupa perioada Omar, prin diverse faze de implozie, am ajuns pana in 2008. Totusi, eu am punctul meu de vedere ca Baneasa a fost greu de distrus, adica greu de ucis. Dupa prognoza facuta de primii comentatori ai viitorului nostru in capitalism, ar fi trebuit sa dam de mult in primire. Au pus si umarul si au avut si grija sa se intample lucrul asta.

Nini: Cum a inceput declinul IPRS-ului?

Dl. Popa: Tineti cont ca industria de componente electronice a fost realmente, inainte de 1989, ceea ce se numeste “un motor” pentru toata industria. Nu exista domeniu in care, practic, productia din Baneasa sa nu fi avut un impact major. Dupa 1990, din pacate, primele chestii care au disparut au fost toate industriile beneficiare de componente. Uzina Electronica, “moasa” lui Baneasa, a disparut, cred ca la sfarsitul anului 1990, nu mai lucra. Se aduceau kit-uri din afara. Au disparut toate industriile, electronica, tot ce erau calculatoare.

Nini: Unde aveati cele mai bune piete de desfacere?

Dl. Popa: Ce s-a mai intamplat interesant la Baneasa, este ca pana in 1990 si aici domnii de la export, aici de fata, pot confirma, exportul era masiv in Est. Explicatie relativ simpla, produsele, componentele, licentele si tehnologiile fiind din Vest, am avut ceea ce se numeste un atu puternic pe pietele din: Cehia, Polonia, RDG, Bulgaria, Ungaria. Aici era grosul exportului. Export in tarile din Vest, se mai faceau exporturi de compensare pentru plata licentelor, chestiuni de tipul asta.

Nini: Ce “politica” ati adoptat?

Dl. Popa: A devenit evident ca daca nu ne reorientam spre alte piete nu supravietuim, adica ajungem “gramada de fier vechi pomenita anterior”. Si asa, dupa 1990, a inceput o cursa de intrat pe piete externe. Nu nereusita, fiindca daca imi aduc aminte anii 1996-1997, Baneasa era chiar o firma tare.

Nini: Cum de v-au plecat specialistii?

Dl. Popa: Si inca una din istoriile ciudate, daca e sa luam cum au disparut entitatile din platforma de componente, prima care a fost rasa a fost Microelectronica (producatorul de circuite integrate in tehnologia CMOS - cu nivel de performanta apropiat de cel existent la acel moment in lume). A urmat Sectia de Circuite Integrate din Baneasa care a realizat cel mai important export cu ingineri in Valea Siliciului (California). Acolo s-a regrupat tot know- how-ul creat de scoala romaneasca de semiconductori - incepand cu profesorii si continuand cu generatii de ingineri. Urmatoarea intrata pe acest fagas de pierdere de ingineri a fost Sectia de tranzistoare unde cei care detineau practic tot know-how-ul programului de dezvoltare si de cercetare, care, bineinteles, au luat-o si ei foarte rapid spre alte zari. Presiunea a continuat pe specialistii din Baneasa si dupa ce, practic, au fost golite cele doua sectii mentionate, a urmat si ultima sectie de componente cu siliciu, sectia de diode si tiristoare. Cu toate acestea in anii 1996-1997 Baneasa era o firma puternica, fabricatia a fost reorientata catre pietele tari in domeniu: SUA, Europa si Asia de Sud-Est.

Nini: Care a fost “inceputul sfarsitului”?

Dl. Popa: Presedintele Iliescu a facut o vizita la Microelectronica, pentru a gasi o cale de a o salva de la colaps, era in 1996, la sfarsit de mandat si nu stiu care lider de sindicat il aduce si la Baneasa; nu era in program ca sa vina la noi. La mare viteza, “stati putin ca mai avem si noi niste proiecte”, eram in faza in care aveam un contract semnat cu BERD pentru investitii de doua sau trei milioane de dolari pentru dezvoltare si ii povestim ca vrem sa le facem; erau proiecte “pentru electronica auto, epitaxie, tranzistoare de putere, SMD samd.  De fata era si seful de la FPS, D-l Dima daca imi aduc bine aminte si D-l Iliescu il ia la intrebari: “Voi nu aveti fonduri de restructurare? De ce sa-i bag eu in Microelectronica, care era moarta si sa nu-i bag aici la Baneasa, ca aici exista ceva, se misca. Da-le bani!” Ca tampitii ne-am dus la BERD si le-am spus ca dorim sa anulam contractul de creditare contand pe faptul ca vom primi fondurile de restructurare de la FPS.”

Nini: Pai, nu v-au taxat?

Dl. Popa: Si, pentru chestia asta am platit penalizare ca am renuntat la credit, dar au venit alegerile, iar Iliescu a pierdut alegerile, dupa care, de noi, au uitat toti definitiv. Toate guvernele care au urmat dupa au fost opace la orice proiect de, hai sa-i spunem, salvare a industriei de componente electronice.

Nini: Nu ati avut si alte variante?

Dl. Popa: In 1990, au fost niste specialisti englezi sa faca o evaluare perspectivelor SC Baneasa in economia reala de piata, cei de la Zetex, care au spus: “Bai fratilor, voi Siemens nu o sa ajungeti niciodata, iar un concern care fabrica de la cablaje imprimate, condensatoare, diode, integrate, sapte fabrici intr-una singura, nu o sa va privatizati la versiunea asta niciodata.” Si a fost un moment in care chiar se putea rupe. Deci, s-a discutat si varianta, separare in fabrici. Centre de profit.

Nini: Si ati fost de acord?

Dl. Popa: Fabricile de circuite integrate si tranzistoare au fost de acord, singur, directorul fabricii de diode si tiristoare s-a opus cu argumentul ca fabricile de azot, hidrogen, oxigen, apa deionizata, semifabricate, vor subjuga fabricile de componente prin impunerea unor preturi de monopol. Ironia sortii a facut ca sa ajunga director la Linde Gaz Romania care a vandut ani buni hidrogen si azot la Baneasa. Da, asa se scrie istoria. Deci, tentativa asta numarul 1 a picat.

Nini: Sindicatele ce ziceau?

Dl. Popa: La proiectul separare, in mod evident, se opuneau si sindicatele, pe viziunea ca doua sindicate mari intr-o Baneasa mare fac mult mai mult decat sapte sindicate mici in sapte fabrici mici. La Baneasa functiona in acea perioada un sistem inovativ de cointeresare salariala pentru performanta economica  si anume prime pentru export si prime pentru profit. Erau niste indicatori pe care maestrul Petrescu, directorul comercial, ii tinea in mana si in fiecare luna se facea o evaluare a lunii trecute din punct de vedere al performantei. S-a ajuns in situatia in care erau luni in care cele doua prime aproape ca depaseau salariul de incadrare. Binenteles ca sub presiunea sindicatelor si a celor mai putin performanti acest system a fost abandonat si a inceput practic tavalugul adancirii

in criza economico-financiare, cam dupa anul 2000.

Nini: Investitori straini nu v-au batut pe la usa?

Dl. Popa: Am mai facut o tentativa de restructurare prin divizare, am inaintat la FPS un studiu de fezabilitate, am gasit pentru fiecare din fabricute cate un partener de afaceri care era interesat intr-un joint-venture in investit etc. Dl. Bodea stie, de exemplu, ca de fapt inca de atunci unul dintre clientii care a incercat intr-o forma oarecare, dorea sa se implice intr-un fel in privatizarea Baneasa. A fost cu o firma foarte mare din Statele Unite din domeniul electronicii auto care era interesata sa dezvolte o linie de fabricatie pentru punti auto, 1.000.000 de punti pe an; au vrut sa cumpere o hala din Baneasa, echipamentele si sa pasteze tot personalul. Raspunsul a fost: “Cumparati pachetul majoritar de la Baneasa.” Raspunsul americanilor: “Nu sunt firma imobiliara, eu vreau numai asta.” Raspunsul care a urmat a fost NU. Pasul urmator, proiectul a fost ingropat si cei trei ingineri cu care am lucrat la acest proiect au fost “exportati” direct la firma respectiva; cei trei lucreaza si acum acolo, ca specialisti.

Nini: Cand si cum ati ajuns director general?

Dl. Popa: Dupa perioada de, hai sa spunem crestere, a inceput oarecare vanzoleala, o nevoie foarte presanta de a face schimbari in Baneasa, ceea ce a continuat cu politica cativa ani; jos cu Florea, sus cu Florea, jos cu ala, sus cu ala, deci politic. In orice caz, ala a fost inceputul sfarsitului. D-l Florea, Director general al Banesei in acel moment, a facut elegantul gest, sa ma cheme in corpul administrativ, intr-o vineri 16 sau 17 martie 2002, cand tocmai se taiase curentul, la Baneasa, ca sa ma anunte, ca tot eram director tehnic si eram, vorba aia, mana lui dreapta, sa ma anunte ca el, de luni, e pensionat pe caz de boala si a vorbit cu astia de la AVAS; mi-a spus: tu esti director general, d-l Sararu Sebastian e director general adjunct, d-l Despa e director tehnic samd. Adica, mi-a dat si staff-ul.

Nini: Pe mana lui Haissam cum ati ajuns?

Dl. Popa: Au urmat celebrele mitinguri de la AVAS in care vrem privatizare si nu stiu ce, dupa care ne-au dat privatizarea, adica ni l-au facut “cadou” pe Omar Haissam. A fost un “dar grecesc”, fiindca lui Haissam cam de la Baneasa i s-a tras. Am avut si perioada de doi ani cu Haissam, la care, recunosc ca in fiecare zi ma duceam la Baneasa si ma intrebam daca a doua zi mai vin aici... Una peste alta, asta a fost un episod interesant in cariera mea, adica interreactia cu Haissam. Eram chemat la “Manhattan group” asa se numea una din firmele lui, in coasta hotelului Flora si eram chemati la ordine. Dar, el a pierdut clar in Baneasa, a platit la greu, a mai scos ceva fier vechi, dar nu cat a bagat si cred ca a cam suparat pe multi, s-a cam strans latul. Dupa care a avut loc marele episod cu teroristii, care, dupa parerea mea este ceea ce se numeste un “bluf” de prima mana.

Nini: Pai se pare ca mai avea si alte antecedente.

Dl. Popa: Omar mai practicase “sportul” asta inainte, ca sa scoata multi bani “cash” din Romania. A mai salvat un grup de marinari romani rapiti de pirati in Yemen si a zis ca-i merge si acum. S-au incurcat jocurile si de aici i s-a tras; i-au luat fabrica. Eu am incercat sa aflu cine i-a dat Baneasa. Pot sa spun 100% ca tranzactia a fost facuta la un nivel atat de bun pentru toata lumea incat toti au fost fericiti, pana in 2005, cand a urmat episodul “disparut Omar”, luat IPRS inapoi si cum conducerea de la Baneasa e cea de pe vremea lui Omar, au venit cei de la AVAS si au schimbat directorul general; au vrut sa ne schimbe si pe noi, pe toti, atunci. Au schimbat directorul general si ironia, l-au pus pe dl. Lifu un tanar liberal “plin de perspectiva si viitor”.

Nini: Ce a mai urmat?

Dl. Popa: Au ordonat un audit, sa constate jaful practicat de Omar Haissam in Baneasa. Singura chestie de care am avut grija si a fost foarte utila, am rugat sa se mentioneze ca a fost hotararea adunarii generale a actionarilor, ca cine solicita auditul, il plateste. S-a terminat auditul, au prezentat raportul din care nu a rezultat ca ar fi pagubit Baneasa, a venit firma auditoare cu factura, au fost trimisi la AVAS, De la AVAS l-au trimis inapoi si primul motiv de intrat Baneasa in insolventa e de la firma de audit care a zis ca are de luat banii astia si s-a dus in instanta. N-a avut loc prima sedinta de instanta si factura a fost achitata de Baneasa dar procedura de insolventa a fost declansata – interesele mari imobiliare fiind cele care i-au grabit sfarsitul.

In decembrie 2008 activitatea de productie a fost oprita, personalul trimis in somaj si procedura de lichidare inceputa. Nu s-a terminat nici azi in 2014.

Doua albume cu fotografii ocazionate de acest subiect pot fi vazute aici:

http://nini.qsl.ro/yo3ccc/Povesti%20interesante%20despre%20IPRS-Baneasa/index.html

http://nini.qsl.ro/yo3ccc/Intalnire%20intre%20fosti%20colegi%20de%20la%20IPRS-Baneasa/index.html