Inchipuiti-va cum ar fi sa va reintalniti cu cineva dupa 42 de ani. Exact asa ceva mi s-a intamplat mie pe data de 13 mai 2010 cand m-am reintalnit cu fostul meu profesor de pe vremea cand frecventam Cercul de electronica aplicata de la Palatul pionierilor, care atunci isi desfasura activitatile in cadrul Palatului Cotroceni. Coincidenta sau nu, m-am reintalnit cu dl. Nicolae Batraneanu cu foarte putin timp inainte (2 saptamani) de a se implini 60 de ani de la infiintarea Palatului pionierilor (1 iunie 1950 - 1 iunie 2010). Am luat cu mine cartea scrisa de dansul, Cercul de radio pionieresc, cumparata de mine de la librarie in urma cu 39 de ani (cartea a aparut in 1971) si m-am prezentat la dansul acasa la ora stabilita. Emotii cu greu stapanite de ambele parti. Uneori, cand cautam cate o carte in biblioteca mea cu carti tehnice privirea imi cadea pe cea scrisa de dl. Nicu si mereu ma intrebam: Oare ce o mai face autorul acestei carti?
Sambata, 11 septembrie 2010, ne-am intalnit pentru prima data pe anul acesta la deja traditionalul talcioc radioamatoricesc tinut ca de obicei in curte la INCAS Militari.
Si de aceeasta data mi-am tinut promisiunea pe care am facut-o fata de mine in urma cu doi ani si anume de a ma duce la simpozion cu cateva zile mai devreme, pentru a nu mi-o lua nimeni inainte (Hi!), pentru a avea ocazia sa vizitez cat mai multe locuri din orasul in care ma duc mai ales ca in proportie de 99% sunt locuri in care nu am mai fost. De data asta am ajuns la destinatie cu trei zile mai devreme; la anul nu se stie, poate ma duc cu patru.
Pe nea Ilie l-am cunoscut in urma cu foarte multi ani prin intermediul lui nea Costica YO3ARD cu care dansul era prieten. Mi l-a recomandat ca pe un foarte bun telegrafist, mare amator de concursuri, dar si un foarte bun constructor. In plus, este o placere sa discuti cu dansul despre radioamatorism; este un om de la care ai multe de invatat.
Pe nenea Misu l-am cunoscut cu multi ani in urma si ceea ce mi-a atras atentia la dansul a fost faptul ca in fiecare zi de marti venea la Radioclub cu un dosar cu scheme la dansul (de obicei scheme trase la xerox din Hand-book) pe care incepea sa le comenteze cu diversi radioamatori, incat iti era mai mare dragul sa stai si sa-i privesti, pentru ca aveai ce invata.
A devenit deja o traditie ca in ajun de Sf. Ilie sa ma duc la intrunirea de la Arutela (mai exact, din incinta campingului Manastirii Turnu), organizata de radioamatorii valceni. Si anul acesta am fost destui de multi care am ales sa ne petrecem impreuna acest sfarsit de saptamana.
Pe Teo (cum ii spun prietenii) l-am cunoscut in urma cu foarte multi ani si am avut mereu prieteni comuni. Stiam ca lucreaza cu un transceiver pe care si l-a construit in urma cu foarte multi ani si eram curios sa-l vad cum arata.
Anul acesta a fost pentru prima data cand am participat si eu la Field Day-ul (sarbatoare radioamatoricesca la iarba verde) organizat de Radioclubul Municipal Campina in colaborare cu Casa Tineretului din Campina. Si ca sa nu mi-o ia nimeni inainte m-am hotarat sa ma duc de vineri, cu o zi mai devreme. Zis si facut, vineri de dimineata am luat un microbuz si dupa o mica plimbare pe DN 1 am ajuns la Campina.
Dupa lupte seculare, in sfarsit, in acest an am reusit sa ajung si eu pentru prima data la a 19-a editie a Hobby Radio Expo desfasurata in perioada 12-13 iunie in orasul Kazanlik din Bulgaria. Mai pe romaneste, aceasta intrunire se numeste talcioc la nivel national; de fapt, este singurul talcioc care are loc pe parcursul unui an clendaristic, in tara vecina. M-am hotarat in ultima clipa sa particip asa ca nu am avut nimic pregatit si aici, ma refer la cazare. La o discutie avuta cu un amic radioamator joi dimineata mi-am exprimat parerea de rau ca nu merg si eu, la care respectivul mi-a sugerat sa iau legatura cu prietenul nostru comun Florentin YO3FEW si poate iese ceva.
Dl. Olariu Ovidiu este absolventul primei promotii de ingineri electronisti din Romania, promotia 1956. Din activitatea domniei sale putem enumera :
- a fost redactorul revistei Radioamatorul;
- a fost redactorul revistei Sport si Tehnica;
- a fost arbitru in colegiul international de arbitri;
- a scris 4 carti si peste 300 de articole de electronica;
- a lucrat 40 de ani la Dispeceratul Energetic National de unde a iesit la pensie.
Inchipuiti-va cum ar fi sa va reintalniti cu cineva dupa 42 de ani. Exact asa ceva mi s-a intamplat mie pe data de 13 mai 2010 cand m-am reintalnit cu fostul meu profesor de pe vremea cand frecventam Cercul de electronica aplicata de la Palatul pionierilor, care atunci isi desfasura activitatile in cadrul Palatului Cotroceni. Coincidenta sau nu, m-am reintalnit cu dl. Nicolae Batraneanu cu foarte putin timp inainte (2 saptamani) de a se implini 60 de ani de la infiintarea Palatului pionierilor (1 iunie 1950 - 1 iunie 2010). Am luat cu mine cartea scrisa de dansul, Cercul de radio pionieresc, cumparata de mine de la librarie in urma cu 39 de ani (cartea a aparut in 1971) si m-am prezentat la dansul acasa la ora stabilita. Emotii cu greu stapanite de ambele parti. Uneori, cand cautam cate o carte in biblioteca mea cu carti tehnice privirea imi cadea pe cea scrisa de dl. Nicu si mereu ma intrebam: Oare ce o mai face autorul acestei carti? 
Sambata, 11 septembrie 2010, ne-am intalnit pentru prima data pe anul acesta la deja traditionalul talcioc radioamatoricesc tinut ca de obicei in curte la INCAS Militari.
Si de aceeasta data mi-am tinut promisiunea pe care am facut-o fata de mine in urma cu doi ani si anume de a ma duce la simpozion cu cateva zile mai devreme, pentru a nu mi-o lua nimeni inainte (Hi!), pentru a avea ocazia sa vizitez cat mai multe locuri din orasul in care ma duc mai ales ca in proportie de 99% sunt locuri in care nu am mai fost. De data asta am ajuns la destinatie cu trei zile mai devreme; la anul nu se stie, poate ma duc cu patru. 
Pe nea Ilie l-am cunoscut in urma cu foarte multi ani prin intermediul lui nea Costica YO3ARD cu care dansul era prieten. Mi l-a recomandat ca pe un foarte bun telegrafist, mare amator de concursuri, dar si un foarte bun constructor. In plus, este o placere sa discuti cu dansul despre radioamatorism; este un om de la care ai multe de invatat. 
Pe nenea Misu l-am cunoscut cu multi ani in urma si ceea ce mi-a atras atentia la dansul a fost faptul ca in fiecare zi de marti venea la Radioclub cu un dosar cu scheme la dansul (de obicei scheme trase la xerox din Hand-book) pe care incepea sa le comenteze cu diversi radioamatori, incat iti era mai mare dragul sa stai si sa-i privesti, pentru ca aveai ce invata. 
A devenit deja o traditie ca in ajun de Sf. Ilie sa ma duc la intrunirea de la Arutela (mai exact, din incinta campingului Manastirii Turnu), organizata de radioamatorii valceni. Si anul acesta am fost destui de multi care am ales sa ne petrecem impreuna acest sfarsit de saptamana.
Pe Teo (cum ii spun prietenii) l-am cunoscut in urma cu foarte multi ani si am avut mereu prieteni comuni. Stiam ca lucreaza cu un transceiver pe care si l-a construit in urma cu foarte multi ani si eram curios sa-l vad cum arata. 
Anul acesta a fost pentru prima data cand am participat si eu la Field Day-ul (sarbatoare radioamatoricesca la iarba verde) organizat de Radioclubul Municipal Campina in colaborare cu Casa Tineretului din Campina. Si ca sa nu mi-o ia nimeni inainte m-am hotarat sa ma duc de vineri, cu o zi mai devreme. Zis si facut, vineri de dimineata am luat un microbuz si dupa o mica plimbare pe DN 1 am ajuns la Campina.
Dupa lupte seculare, in sfarsit, in acest an am reusit sa ajung si eu pentru prima data la a 19-a editie a Hobby Radio Expo desfasurata in perioada 12-13 iunie in orasul Kazanlik din Bulgaria. Mai pe romaneste, aceasta intrunire se numeste talcioc la nivel national; de fapt, este singurul talcioc care are loc pe parcursul unui an clendaristic, in tara vecina. M-am hotarat in ultima clipa sa particip asa ca nu am avut nimic pregatit si aici, ma refer la cazare. La o discutie avuta cu un amic radioamator joi dimineata mi-am exprimat parerea de rau ca nu merg si eu, la care respectivul mi-a sugerat sa iau legatura cu prietenul nostru comun Florentin YO3FEW si poate iese ceva.
Dl. Olariu Ovidiu este absolventul primei promotii de ingineri electronisti din Romania, promotia 1956. Din activitatea domniei sale putem enumera :