Intalnirea cu Aleksandar Dushkov LZ2QI

In urma cu vreo 8 - 9 ani, la intalnirea anuala a radioamatorilor bulgari din orasul Kazanlak, din mijlocul Bulgariei, l-am cunoscut pe Aleksandar Dushkov LZ2QI. De fiecare data este o mare placere sa vorbesc cu el deoarece stie sa vorbeasca limba romana. Cand am vazut ca vorbeste romaneste, l-am intrebat de unde stie limba romna, iar raspunsul lui m-a lasat fara cuvinte: „- Am invatat limba romana ca sa pot sa ascult emisiunile muzicale ale lui Cornel Chiriac la Radio Europa Libera.”

Anul urmator, i-am facut cadou o carte despre viata lui Cornel Chriac pe care o primisem cu dedicatie de la autor, care fusese prieten si coleg de clasa cu Cornel. Cand am aflat ca locuieste in orasul Vidin, i-am spus ca bunicii unuia dintre ginerii mei este din satul Basarabi la vreo 4 Km de orasul Calafat, deci foarte aproape de orasul Vidin; doar treci granita. Cum a aflat aceest amanunt el mi-a spus: „- Cand mai vii acolo, eu vin cu masina ca sa te iau si te duc sa-ti arat Vidinul si tot ce se poate vizita.” De atunci, de cate ori ne intalneam, el imi spunea mereu: „- Nici anul trecut nu ai venit!” Trecusera vreo 10 ani de cand fusesem ultima data acolo. Anul aceesta s-a ivit ocazia ca sa merg la Basarabi si imediat l-am sunat la telefon pe Aleks ca sa-i dau vestea cea mare, ca voi fi acolo in perioada 21 - 26 iulie 2018. Peste cateva zile m-a sunat el si m-a anuntat ca a vorbit cu seful lui si poate ca sa-si ia liber in ziua de marti, 24 iulie 2018. De asemenea, am stabilit locul unde sa ne intalnim in Calafat, la ora 8 dimineata. Am fost perfect de acord si in ziua si la ora stabilita, ginerele m-a adus cu masina la locul intalnirii. Apoi, toti trei, Aleks, ginerele si cu mine, am mers sa bem o cafea, timp in care am stat de vorba. Dupa ce am terminat cafeaua, Aleks m-a luat in masina lui si am plecat catre vama, unde am ajuns foarte repede, fiind foarte aproape. Dupa ce am platit taxa de trecere a podului si verificarea actelor in cel mai scurt timp am ajuns la podul care traverseaza Dunarea si face legatura intre orasul Calafat din Romania si orasul Vidin din Bulgaria. De 5 ani, de cand s-a dat in folosinta acest pod, asteptam ca sa-l vad, iar acum aceeasta dorinta mi s-a indeplinit. Odata ce am trecut podul ne-am indreptat catre orasul Vidin si am inceput sa vizitam diferite obiective. I-am spus lui Aleks ca eu cand ma scol nu pot sa mananc si de aceea, dupa ora 10, sa mergem undeva ca sa mancam ceva, evident o pizza. A oprit Aleks unde stia el ca putem manca asa ceva, dar ni s-a spus, ca este prea devreme si ca abia dupa ora 11 se serveste pizza. Am plecat si am mers la o alta destinatie unde se serveau diferite mancaruri la „impinge tava”, dar pentru ca nu stiam ce sunt – deci nu stiam ce sa comand - am mers in alta parte unde ni s-a spus aceelasi lucru, ca abia dupa ora 11 se serveste pizza. Abia cand am ajuns la a treia locatie, o terasa situata intr-o zona pietonala, era trecut de ora 11, am comandat si ni s-a adus cate o pizza, la care bineinteles ca am baut si o bere Kamenitza, preferata mea. Aleks s-a multumit cu o sticla de apa deoarece el era „soferul de serviciu”. Hi! Dupa ce am terminat de mancat, am mers ca sa vizitam Cetatea Baba Vida si Centrul Epigrafic. Apoi, am mers prin parcul de langa Cetatea Baba Vida, iar pentru ca era cald, ne-am oprit la o terasa ca sa mai savuram o sticla de bere Kamenitza si o sticla de apa, ambele reci, ca sa ne mai odihnim, dupa cat mersesem pe jos. Cand stateam de vorba, i-a sunat telefonul lui Aleks; era mama lui care i-a spus: „- Hai, nu vii odata cu domnul aceela ca te astept cu masa pusa.” Aleks i-a raspuns: „- Gata mama, hai ca venim.” Ne-am suit in masina si ne-am pus la drum catre comuna unde locuieste mama lui Aleks, la vreo 16 Km de orasul Vidin. La un moment dat, Aleks s-a abatut din drum (a facut la dreapta) si a intrat cu masina in comuna Inovo unde m-a dus ca sa-mi arate un monument ridicat in memoria soldatilor romani cazuti pentru eliberarea regiunii Vidin. Apoi, ne-am continuat drumul catre mama lui Aleksander. Casa este intr-o zona mai retrasa, intre dealuri cu multa verdeata. Acolo sunt doua case; cea din stanga este cea in care locuieste mama lui Aleks iar in ceea din dreapta sta Aleks cand vine pe acolo – o casa de vacanta. Aici are antene si aparatura de emisie-receptie de unde efectueaza legaturi radio. Tot aici are si o pivnita cu diferite bauturi realizate de Aleks: vin, tuica etc. Mama lui Aleks ne-a servit cu o mancare buna facuta in casa. Cu aceeasta ocazie am purtat tot felul de discutii, la o cafea si o bere. Si cum se intampla de obicei, atunci cand atmosfera este foarte placuta, timpul trece foarte repede, cu parere de rau, a trebuit sa ne luam la revedere si sa plecam catre Vidin. Odata ajunsi in Vidin ne-am retras intr-un loc linistit, unde am stat cateva ore de vorba la o cafea cu niste persoane cunoscute de Aleks, dupa care ne-am suit in masina, am trecut podul de peste Dunare si am ajuns la Calafat, de unde am fost preluat de fata mea cu masina si am fost dus la „resedinta” din comuna Basarabi, la cativa kilometri distanta. A fost o plimbare de peste 12 ore, am ajuns foarte obosit dupa atat drum, dar a meritat. M-am bucurat tare mult ca am putut sa vizitez locuri noi si sa intalnesc oameni extraordinari, pe Aleks si mama lui. Si pe aceeasta cale vreau sa-i multumesc lui Aleks pentru minunatele clipe petrecute impreuna, la initiativa lui.  

Un album cu fotografii ocazionat de acest subiect poate fi vazut aici: http://nini.qsl.ro/yo3ccc/Intalnirea%20cu%20Aleksander%20Duskov%20LZ2QI/index.html

Podul dintre Calafat si Vidin poate fi vazut aici: http://nini.qsl.ro/node/952

Orasul Vidin poate fi vazut aici: http://nini.qsl.ro/node/953

Vizita la Cetatea Baba Vida poate fi vazuta aici: http://nini.qsl.ro/node/954

Centrul Epigrafic poate fi vazut aici: http://nini.qsl.ro/node/955

Monumentul din satul Inovo poate fi vazut aici: http://nini.qsl.ro/node/956