Jules Verne, călătorul extraordinar al literaturii universale

Scriitorul Jules Verne s-a născut la 8 februarie 1828, la Nantes, în Franța. Spirit inventiv și vizionar, Jules Verne este, prin suita lui de "călătorii extraordinare", creatorul romanului de anticipație.

Tatăl său, dorind ca fiul să-i urmeze cariera de avocat, l-a trimis, în 1847, la studii la Paris. Decizia a fost luată și în contextul în care verișoara sa, de care era îndrăgostit, se căsătorise cu un alt bărbat. După primul an de Drept, revine la Nantes, unde trăiește o nouă iubire, de data aceasta împărtășită. Dar, pentru că părinții fetei nu vedeau relația lor cu ochi buni, din pricina faptului că tânărul Verne nu avea încă un viitor asigurat, aceștia decid să-și căsătorească fiica cu un bărbat mai în vârstă, ceea ce-i provoacă o nouă lovitură lui Verne. Astfel, în 1848, pleacă definitiv la Paris. Aici, tânărul student se îndrăgostește de literatură, îndeosebi de teatru.

Este introdus de către unchiul său în saloanele literare ale doamnei de Barrere și ale doamnei Mariani. Este perioada în care Verne este fascinat de literatura lui Victor Hugo. În 1848, începe să lucreze la operete muzicale, împreună cu Michel Carre. Tatăl său află, însă, că pe primul loc în viața fiului său se află literatura și nu studiul Dreptului și decide să nu-l mai susțină financiar. Frecventând saloanele literare, însă, Jules Verne îl cunoaște pe Alexandre Dumas, căruia îi prezintă manuscrisul comediei ''Les Pailles rompues''. Împreună, cei doi fac câteva corecturi, iar Alexandre îi solicită tatălui său, pe atunci director al Teatrului Istoric, acordul și sprijinul pentru a o pune în scenă. În 1851 l-a cunoscut pe redactorul-șef al revistei ''Musee des familles'', Pierre-Michel-François Chevalier, care îi publică nuvela ''Les Premiers Navires de la marine mexicaine'' și ''Un voyage en ballon''. După preluarea conducerii Teatrului Istoric de către frații Seveste, acesta devine Teatrul Liric, iar Verne este angajat ca secretar (1852-1854), fiindu-i permis să-și pună în scenă piesele. Literatura de debut a scriitorului este compusă din piese de teatru, nuvele și eseuri științifice.

În 1857, Verne s-a căsătorit cu Honorine de Viane Morel (1830-1910), o văduvă cu două fiice, Suzanne și Valentine, și cu care Verne a mai avut un copil, pe Michel Jean Verne. Timp de câțiva ani, a lucrat la Bursa din Paris, dar visa la un nou gen literar, care să împletească elementele științifice cu cele de aventură. Conform www.online-literature.com, după ce l-a cunoscut pe editorul și publicistul Pierre Jules Hetzel, s-a lansat adevărata carieră literară a lui Jules Verne.

Opera literară a lui Verne poate fi împărțită în trei perioade distincte, conform site-ului oficial al Enciclopediei Britanice, www.britanica.com. Prima dintre acestea, din 1862 până în 1886, este considerată perioada optimistă. În 1863, a publicat ''Cinq Semaines en Ballon'', prima carte din seria de ''călătorii extraordinare'', care a fost foarte bine primită de public. La scurt timp a fost urmată de ''Voyage au centre de la terre'' (1864), ''De la terre a la lune'' (1865), ''Autour de la Lune'' (1870), ''Vingt Mille Lieues sous les mers'' (1870), ''Le Tour du monde en quatre-vingts jours'' (1873). Multe dintre operele lui Verne au fost publicate inițial în revista ''Magazine d'Education et de Recreation'' a lui Hetzel, care i-a propus autorului încheierea unui contract pe termen lung. Verne a renunțat atunci la postul de la Bursă și s-a dedicat exclusiv literaturii. Cei doi au avut o colaborare extraordinară, de peste 40 de ani, care s-a materializat în publicarea a peste 60 de lucrări din seria ''călătorii extraordinare''.

Jules Verne s-a stabilit cu familia la Amiens, de unde au făcut o scurtă călătorie în Statele Unite, unde au vizitat New York City și cascada Niagara. De asemenea, cei doi soți au călătorit foarte mult pe mare, pe propriul lor vas, vizitând multe țări europene. Propriile aventuri pe mare au constituit o adevărată sursă de inspirație pentru scriitor. ''The Adventures of a Special Correspondent'' (1872) a fost urmată de ''L'Ile mysterieuse'' (1874), ''Le Chancellor'' (1875), ''Michael Strogoff'' (1876), ''Les Indes Noires'' (1877) și ''Un Capitaine de quinze ans'' (1878).

Cea de-a doua perioadă, din 1886 până la moartea sa, în 1905, este considerată perioada pesimistă a scriitorului. În 1888, a fost ales consilier local în Amiens, funcție pe care a îndeplinit-o timp de 15 ani. A continuat, însă, să scrie și să călătorească. În 1881 a publicat ''L'Ecole des Robinsons'', urmată, printre altele, de ''L'Archipel en feu'' (1884), ''Robur le conquérant'' (1886), ''Un Billet de loterie'' (1886), ''Sans dessus dessous'' (1889), ''L'Ile a Helice'' (1895), ''Face au Drapeau'' (1896) și ''Maître du Monde'' (1904). În această perioadă, stilul din seria ''călătoriilor extraordinare'' a început să se schimbe, autorul trecând de la explorarea științifică la explorarea pericolelor tehnologice. Această schimbare de abordare în lucrările literare s-a suprapus unor dificultăți din viața personală: probleme cu fiul rebel, dificultăți financiare care au dus la vânzarea iahtului, moartea mamei și a mentorului Hetzel și atacul din partea unui nepot cu probleme psihice, Gaston, care l-a împușcat în picior, Verne rămânând pentru tot restul vieții șchiop. Bolnav de diabet, a murit la 24 martie 1905, lăsând numeroase manuscrise aproape finalizate.

Cea de-a treia și ultima perioadă din clasificarea operei lui Jules Verne este cuprinsă între 1905 și 1919, după moartea scriitorului, și este considerată perioada fiului lui Verne, Michel, când au fost publicate lucrările sale postume, care au suferit, însă, modificări față de manuscris. Acestea includ ''Le Volcan d'or'' (1906, 1907), ''La Chasse au météore'' (1908), ''Le Pilote du Danube'' (1908), ''Les Naufrages du 'Jonathan''' (1909), ''Le Secret de Wilhelm Storitz'' (1910), ''Hier et demain'' (1910), și ''L'Etonnante aventure de la mission Barsac'' (1919). Comparând manuscrisele originale ale lui Jules Verne cu versiunea publicată de fiul său, cercetătorii au descoperit că Michel Verne nu doar le-a editat, ci, în majoritatea cazurilor, le-a rescris, modificând chiar firul narativ, adăugând personaje și adoptând un stil melodramatic.

Jules Verne a rămas pentru posteritate precursorul literaturii științifico-fantastice. În secolul XX, operele lui Verne au fost traduse în peste 140 de limbi străine. Multe dintre romanele sale au fost ecranizate, începând din 1916, cu ''Vingt Mille Lieues sous les mers'' și continuând cu ''L'Ile mysterieuse'' (1929 și 1961), ''De la terre a la lune'' (1958), ''Voyage au centre de la terre'' (1959) și ''Le Tour du monde en quatre-vingts jours'' (1956). Moștenirea lăsată de Verne trece dincolo de literatură și de cinematografie către domeniul științei și tehnologiei. Conform site-ului oficial al Enciclopediei Britanice, în 1954, Statele Unite ale Americii au lansat primul submarin nuclear, botezat după numele vasului prezentat în romanele lui Verne, ''Nautilus''. În următorul secol, numeroase persoane s-au aventurat într-un ocol al pământului după modelul personajului lui Verne, Phileas Fogg, demonstrând încă o dată că ceea ce cineva își poate doar imagina, altcineva va putea cândva realiza.

Majoritatea scrierilor sale au fost traduse și în limba română: ''Cinci săptămâni în balon'' (1863), ''De la Pământ la Lună'' (1865), ''Copiii căpitanului Grant'' (1868), ''20.000 de leghe sub mări'' (1870), ''Ocolul Pământului în 80 de zile'' (1873), ''Insula misterioasă'' (1874), ''Căpitan la 15 ani'' (1878), ''Mathias Sandorf'' (1885), ''Robur cuceritorul'' (1886), ''Nord contra Sud'' (1887), ''Castelul din Carpați'' (1892).

Sursa: AGERPRES

Un album cu fotografii ocazionat de acest subiect poate fi văzut aici: http://nini.qsl.ro/yo3ccc/Jules%20Verne,%20calatorul%20extraordinar%20al%20literaturii%20universale/index.html