Comemorare de 6 ani – Vasile Ciobanita YO3APG

Pe nesimtite a trecut si 2017, iar pe 1 ianuarie 2018 s-au implinit 6 ani de cand bunul meu prietenul Vasile Ciobanita YO3APG, a trecut la cele vesnice.

Cand stau si ma gandesc nu-mi vine sa cred ca au trecut 6 ani; parca s-a intamplat in urma cu foarte putin timp. Timpul trece pe nesimtite; acum este dimineata, peste putin timp a venit pranzul, mai stai un pic si vine seara si uite asa a trecut ziua. Si de aceasta data, ca de obicei, am fost anuntat inca din luna decembrie de catre D-na Geta Ciobanita, ca comemorarea va avea loc pe 13 ianuarie. La ora stabilita, 7 dimineata, m-am prezentat in fata blocului unde a locuit Vasile. Daca in urma cu cateva zile ziceai ca vine primavara, acum afara era un ger destul de mare. Am sunat la telefon pe D-na Getuta si i-am spus ca sunt in fata intrarii in bloc, iar dansa mi-a spus ca acum se suie in lift si vine in cateva minute. La putin timp a venit un fin de-al lui Vasile, ca sa ne duca cu masina la Cimitirul Ghencea 2 – Domnesti, pe cei trei: D-na Ciobanita, fratele dansei si cu mine; aceelasi fin ne-a dus si anul trecut. De data aceasta in noaptea de dinaintea comemorarii a nins un pic; a fost o zapada cu fulgi foarte fini care s-a depus pe geamurile autoturismelor dar pe strada nu era deloc; a fost bine ca nici nu ploua, dar batea vantul destul de tare. Si acum ne-am deplasat destul de repede pana la cimitir pentru ca era sambata dimineata si era si o vreme urata care a tinut lumea in casa.

Am ajuns la cimitir, am intrat in biserica si a durat cevat timp pana s-a tinut slujba. Norocul nostru a fost ca am venit din timp si am mai gasit loc in biserica. Deoarece a fost perioada sarbatorilor si nu s-au tinut aceste comemorari, acum a venit foarte multa lume pentru a-i comemora pe cei disparuti. Pentru ca nu mai incapeau in biserica, foarte multi au rams afara, slujba tinandu-se cu usile deschise; era o densitate pe metru/patrat cum nu am mai vazut pana acum. Apoi s-a mers la mormantul lui Vasile unde a venit unul dintre preoti si a tinut o slujba. Si de data aceeasta fiind foarte frig, am fost foarte putini, fata de alti ani. Alaturi de familie am fost 4 radioamatori si 4 membri de la Clubul Floarea de Colt. La final, am mers acasa la D-na Geta, unde, ca de obicei, am povestit amintiri cu si despre Vasile. Dumnezeu sa-l odihneasca! 

Un album cu fotografii ocazionat de acest subiect poate fi vazut aici: http://nini.qsl.ro/yo3ccc/Comemorare%20de%206%20ani%20-%20Vasile%20Ciobanita%20YO3APG/index.html