Expoziţia permanentă ”CASA CEAUȘESCU”

Casa Ceaușescu a fost pentru un sfert de secol (1965 - 1989) reşedinţa privată a soţilor Nicolae şi Elena Ceauşescu, şi a copiilor acestora, Nicu, Zoia şi Valentin.

Ridicată la mijlocul anilor 60, în perioada ascensiunii la putere a locatarului său, locuința a fost mărită în anii 1970 - 1972 { Roguski Camil, Chivu Florentina, Ceauşescu - adevăruri interzise, Lucman, Bucureşti, 2005, p.8}. Pentru proiectarea reşedinţei familiei Ceauşescu a fost preferat arhitectul Aron Grimberg-Solari (n.1928) {Dicţionar al arhitecturii româneşti moderne, voi.II ( Litere D-H), p.138; Roguski, Chivu, op.cit., p.8.}. Arhitectura palatului este completată de ansamblul peisagistic conceput de arhitectul Robert Woll (dealtfel şi principalul designer al mobilierului reşedinţei) şi de inginerul peisagist Teodosiu { Ibidem p.6}.

1. Intrarea - Compusă din vestibul şi hol principal;

Destinata accesului în clădire şi deplasării spre apartamente, aşadar avînd o funcţie preponderent tranzitorie, vestibulul şi holul principal ale casei au fost concepute pentru a impresiona.

Vizitatorul este impresionat în primul rând de deschiderile acestor spaţii. Astfel, accesul dinspre vestibul spre hol este asigurat printr-o intrare tripartită, compusă din uşi vitrate, arcuite, cu ancadramente din marmură si cu capitele din frunze de acant.

Pavimentul vestibulului este decorat cu un amplu caroiaj pus în evidenţă de chenarul negru şi auriu, prevăzut central şi la colţuri cu mozaicuri „veneţiene”, imaginând compoziţii simetrice de volute florale stilizate. Deosebit este plafonul camerei, prevăzut cu o elegantă cupolă joasă, în întregime aurită, a cărei scafă pentru amplasarea luminilor este bordată cu o friză din frunze de acant.

Spaţiul holului este agrementat cu unele piese de mobilier a căror configuraţie şi repertoriu ornamental sunt asemănătoare altor garnituri din saloanele învecinate.

2. Biroul lui Nicolae Ceauşescu - Compus din birou principal şi salon;

 Mobilier în stil Renaştere

Din vestibul, spre stânga, se intră într-un apartament alcătuit dintr-un birou şi un salon al căror numitor comun îl constituie decorul parietal şi stilul mobilierului.

Pereţii biroului sunt în întregime acoperiţi cu lambriuri de lemn compuse din panouri decorate. La fel ca  majoritatea mobilierului sculptat al casei, realizat de arhitectul Robert Woll, şi garnitura formată dintr-o canapea de 4 locuri şi două fotolii se remarcă prin bogatul său repertoriu ornamental. Spătarele şi şezutele acestor mobile sunt tapiţate cu pluş albăstrui, prins în ţinte decorative, şi prevăzute cu perne detaşabile.

Alte trei fotolii asemănătoare înconjoară o măsuţă pătrată, aflată pe o latură a mesei – birou. Piesa cea mai impunătoare a camerei este masa-birou în formă de „cartibulum” roman: blatul masiv cu bordură adânc sculptată este fixat pe două picioare, compuse fiecare din câte două profile leonine adosate unui pilastru central, unite printr-o traversă masivă cu galerie de baluştri.

La rândul său, mobilierul din salonul învecinat diferă doar în detalii de cel al biroului. Aşa sunt garnitura compusă din canapea, două fotolii, două scaune şi măsuţă rectangulară, şi dulapul-bibliotecă cu uşi superioare vitrate. Atrage atenţia o vitrină in care sunt expuse fildeşuri africane, probabil cadouri primite de Ceauşescu în timpul vizitelor sale din Africa. Plafonul biroului este împărţit în casete ample, mărginite de baghete aurite, cu motive de perle şi ove, marcate de rozete, pe când plafonul salonului este rezolvat într-o formulă simplificată, cu doar cinci casete şi o mai pronunţată muluraţie la nivelul cornişei.

Cele două camere sunt prevăzute cu covoare iraniene, acestea numarându-se printre cele mai preţioase covoare ale palatului, remarcabile şi prin decorul spectaculos. Covoarele fac parte dintre cadourile oferite conducătorului român de Şahinşahul Mohammad Reza Aryamehr al Iranului {Ibidem, p.35}.

La începuturile ascensiunii sale politice, pe când se îngrijea de propria formaţie, Nicolae Ceauşescu (mai apoi şi Elena) lua lecţii în acest apartament („în fiecare zi veneau profesori de matematică, de istorie, de română, ea se pregătea la chimie, el pentru politică). Se spune că tot aici a fost primit în noaptea de 22 august 1968 generalul Pacepa, care l-a informat pe Ceauşescu despre ocuparea Cehoslovaciei de catre trupele sovietice.

3. Apartamentul lui Valentin Ceauşescu - Compus din cameră de zi şi dormitor;

Mobilier în stil Renaştere

Apartamentul Valentin Ceauşescu este mobilat cu acelaşi tip de piese „renascentiste” existente şi în camerele anterioare, de o tipologie diferită, deşi, din aceeaşi familie stilistică, fiind scaunele în X, cunoscute în Evul Mediu şi Renaştere sub denumirea de „sedia dantesca savonarola”.

Camera de zi este impodobită cu tablouri având subiecte inspirate din viaţa ţărănească, câteva piese de sculptură dispuse într-un grup ce evocă „Cele trei Graţii, întregesc patrimoniul artistic al camerei.

În dormitor, o arcadă amplă din marmură albă, compusă dintr-un arc „en anse de panier”, sprijinit pe două coloane canelate cu capitele compozite, desparte spaţiul propriu-zis pentru dormit de un mic loc destinat  repaosului, situat spre fereastră. Şi această cameră, aidoma altor încăperi din palat, este luminată de candelabru şi aplice tip Murano.

4. Living-room-ul familiei: Compus din salon şi spaţiu pentru jardiniere;

 Mobilier în stil Renaştere

Interiorul cel mai spaţios al parterului succede holului principal şi se termină în partea opusă cu o ieşire spre terasa curţii interiore, precedată de un spaţiu tranzitoriu prevăzut cu jardiniere şi fântâni lucrate în mozaic .

Mobilierul încăperii, care se doreste „de reprezentare” şi comod în acelaş timp, este compus din câteva garnituri de şederi şi mese, dintre care se evidenţiază ansamblul format din canapea cu trei locuri şi mai multe fotolii asortate.

Semineul din marmură albă, îndatorat stilistic neoRococo-ului, este fixat pe un panou din plăci de marmură înălţat până sub cornişă. Se remarcă garnitura de semineu din metal aurit, decorată în graţioase curbe şi contracurbe caracteristice stilului „rocaille”.           

5. Sufrageria familiei - Compusă din sufragerie şi camera de mic dejun;

Mobilier în stil Renaştere

Sufrageria este dotată cu o masă mare de mijloc cu 12 scaune, o vitrină încastrată in perete pe ale cărei poliţe sunt etalate piese de metal (platou, farfurii, ceainice, letieră, zaharniţă), un bufet masiv cu cinci uşi, deasupra căruia se află o tapiserie mecanică cu păsări în peisaj, alte câteva mese şi scaune – toate etalând binecunoscutul repertoriu ornamental  neo Renaştere.

Camera de mic dejun alăturată pare mai puţin sobră graţie diversităţii conferite de compartimentarea şi dotarea sa. Locul de servit micul dejun, prevăzut cu o masă circulară, opt scaune şi un bufet cu patru uşi este despărţit printr-o colonadă din marmură de spaţiul de siestă învecinat, mobilat la rândul său cu o canapea confortabilă şi patru fotolii, o mică cu două uşi şi un elegant şemineu din marmură albă.

6. Crama - Compusă din bar şi salon;

Mobilier eclectic

La demisolul locuintei se gaseste un salon mare, premergător sălii de cinema a casei la care se ajunge printr-o scară îngustă, dar foarte împodobită cu faianţă şi mozaic parţial aurite.

În planurile iniţiale ale imobilului acest spaţiu figura drept „cramă”, însă, cu excepţia unui „bar” amplasat într-o firidă din dreapta intrării, nimic din actuala înfăţişare nu aminteşte aspectul unei crame. Dimpotrivă, prin înzestrarea şi ornamentarea sa, încăperea este fastuoasa.

Mobilierul salonului cuprinde două canapele cu câte patru, respectiv trei locuri, şapte fotolii, două comode şi două mese mari, la fel de abundent decorate în lemn sculptat şi parţial aurit, la care întâlnim elemente formale şi ornamentale eclectice, izvorâte deopotrivă dinspre Renaştere şi Baroc.

7. Sala de cinema - Mobilier în stil „Art-Deco”

Utilată strict pentru funcţia de proiectare şi vizionare a filmelor într-un cerc intim, sala de cinema a fost, cum era si firesc, în consens cu restul interioarelor.

Astfel, un tapet matlasat, din mătase bej-aurie, a cărei ornamentaţie este formată dintr-un arabesc de volute, discuri şi romburi alternante, prins în ţinte şi aplice metalice în formă de flori de crin radiante, asigură izolaţia fonică a pereţilor. Cele şase candelabre centrale de la nivelul plafonului sunt încadrate cu o baghetă subţire din frunze de acant, dispuse în friză.

Mobilierul sălii de cinema, compus din scaune tapiţate, precedate de taburete joase cu perne pentru picioare, şi din măsuţe rectangulare cu blat şi centură rotunjite la colţuri, este situat pe un podium în trepte, învelit ca şi restul sălii cu o mochetă uni.

Ecranul destinat proiecţiilor, situat pe o estradă semicirculară, este, la rândul său, acoperit cu draperii asemănătoare tapetului parietal.

8. Apartamentul lui Nicu Ceauşescu - Compus din cameră de lucru şi dormitor; Mobilier în stil clasicism englez

Acest apartament – accesibil dinspre somptuosul hol al scării, pe ai cărui pereţi sunt amplasate tapiserii cu rol ambiental - este compus dintr-o cameră de lucru şi un dormitor ale căror piese de mobilier vădesc influenţa clasicismului englez, cu precădere dinspre stilurile Adam şi Sheraton, dezvoltate în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea şi în primele decenii ale secolului al XIX-lea.

Camera de lucru, tapetată cu mătase albă, încadrată în baghete de lemn aurit, conţine mai multe piese de mobilier caracterizate prin simplitate formală: o bibliotecă cu patru uşi ajurate, prevăzute cu profiluri din lemn care se întretaie într-un joc de suprafeţe geometrice ce cuprind cristale bizotate; o masă-birou dotată cun sertar central şi două compartimente laterale; o măsuţă dreptunghiulară şi două scaune; o canapea şi două fotolii echipate cu perne.

Dormitorul, pe lângă patul mărginit de două noptiere mai conţine şi o comodă cu patru uşi şi deschidere la nivelul blatului, o comodă mică pentru TV, o comodă în semilună cu două uşi laterale şi trei sertare, o măsuţă cu două scaune precum şi o confortabilă canapea cu două fotolii tapiţate în alb, prevăzute cu perne de şezut.

9. Apartamentul Zoei Ceauşescu - Compus din salon, birou şi dormitor; Mobilier în stil Ludovic al XVI-lea

Micul salon de lângă terasa de pe faţada principala a palatului, dependent de apartamentul Zoei Ceauşescu, este accesibil dinspre holul scării printr-o deschidere prevăzută cu uşă glisantă  şi două panouri vitrate, încadrate de coloane din marmură de Alun.

Elementele componente ale garniturii de mobilier şi ale panourilor parietale capitonate cu tapet din mătase de Lyon, anunţă stilul întregului apartament: Ludovic al XVI-lea.

Canapeaua şi fotoliile sunt tapisate, măsuţele, comoda şi dulapul, dar şi panourile ce acoperă pereţii sunt împodobite cu  caneluri, ove, panglici, perle, ghirlande şi buchete florale agrementate cu instrumente muzicale etc.

Biroul este mobilat cu o bibliotecă de culoare albă, o masă birou cu două sertare însoţită de un fotoliu, precum şi cu o garnitură compusă din canapea de trei locuri şi trei fotolii tapiţate cu o ţesătură cu buchete florale.

Zestrea dormitorului învecinat  constă dintr-un pat cu baldachin, mărginit de noptiere - consolă, un fotoliu cu scaun pentru picioare, o toaletă cu bancheta adiacentă şi oglindă deasupra, o altă măsuţă cu două scaune - toate, decorate cu motive specifice aceluiaşi stil.

10. Apartamentul comun al lui Nicolae şi al Elenei Ceauşescu - Compus din dormitor şi salon;

Mobilier în stil baroc

În planul casei, interioarele apartamentului comun Nicolae şi Elena Ceauşescu sunt desemnate ca aparţinând stilurilor Rococo (dormitorul) şi Ludovic al XIV-lea (Salonul), însă ele pot fi cuprinse generic sub denumirea „în  stil baroc” dat fiind formele voluminoase ale mobilierului compus invariabil simetric, ornamentica sa încărcată, înclinaţia către un fastuos convenţional.

Coerenţa stilistică a dormitorului – acesta are pereţii acoperiţi cu un tapet textil decorat cu coşuleţe cu flori. Patul dublu cu cele două noptiere, o canapea confortabilă cu două fotolii şi două scaune, un fotoliu mare, o măsuţă rotundă, o comodă galbată şi o comodă pentru TV. Camera este prevăzută cu un candelabru şi şase aplice cu cristale ce-şi reflectă strălucirea într-o oglindă de Murano.

Prin comparaţie, salonul alăturat – al cărui spaţiu este despărţit median printr-o arcadă lucrată în lemn sculptat- are o alcătuire eterogenă: o garnitură formată din canapea lată cu două fotolii şi o masă dreptunghiulară ornamentate în stil Renaştere, o măsuţă octogonală cu două fotolii în acelaşi stil, în timp ce în nişă este aşezat un dulap cu patru uşi sprijinit pe opt picioare, în stil Ludovic XIV; li se adaugă un lampadar înalt din metal, cu două lumini şi abajur voluminos.

Printr-un dressing dublu se face accesul spre baia apartamentului, dar şi, printr-un hol lateral, spre sera palatului.

Prima parte a dressingului conţinea, aranjate într-un dulap în fix cu 10 uşi, hainele lui Nicolae; astăzi, aici se mai păstrează doar canapeaua de tip „veilleuse” pe care obişnuiau să stea cei doi labradori ai familiei, Corbu şi Sharona. În cealaltă jumătate a dressingului era aranjată vestimentaţia Elenei; acum, în lipsa dulapului de altădată, aici sunt expuse două tapiserii contemporane. Unele piese vestimentare aparţinând celor doi şi-au găsit locul în expunerea actuală.

Camera de baie a acestui apartament este reprezentativă pentru toate grupurile sanitare ale casei: decoraţie parietală excesivă, cu multă „auritură”, vase sanitare de calitate aduse din străinătate, mobilier „stil”- în cazul de faţă, dulapuri în fix, sofa, scaun şi taburet în stil Rococo, dar şi o comodă cu şase sertare şi o măsuţă în stil Ludovic al XVI-lea.

11. Salonul de zi „Louis XIV” - Compus din salon şi spaţiu pentru jardiniere; Mobilier în stil Ludovic al XIV-lea

Dintre cele câteva seturi de mobilier care ambientează camera – printre care unele piese în stil Renaştere şi două fotolii cu măsuţă in stil Rococo - se detaşează prin ţinuta lor de aparat acelea din garnitura din stil Ludovic XIV, alcătuită din canapea, fotolii, măsuţă hexagonală şi masă masivă din lemn sculptat şi aurit. Împresionante sunt părţile portante ale pieselor, compuse invariabil „en gaine”/ „în soclu”, abundent ornamentate şi unite în traverse – volute afrontate, agrementate la nivelul centurii cu „şorţuri”-trafor ce amintesc de marchetăria Boulle. Din aceeaşi familie stilistică face parte cabinetul cu două  uşi şi trei sertare, având corpul decorat cu vrejuri vegetale în întregime aurite, sprijinit pe un eşafodaj al picioarelor aidoma celorlalte piese. O cupă cu capac neoclasică, aflată pe un postament zvelt, şi alte două urne asemănătoare, aşezate pe şemineul de marmură cu venatură gri - la rândul său prevăzut cu o garnitură metalică în evantai – compun piesele de efect ale camerei.

12. Apartamentul Elenei Ceauşescu - Compus din dormitor şi cameră de zi;

Acest apartament compus din dormitor, dressing şi cameră de zi este decorat în stil Ludovic al XV-lea.

În apartamentul Elenei Ceauşescu se remarcă mai degrabă o adaptare a motivelor decorative antichizante la rigorile Louis XV. În dormitor patul cu baldachin, noptierele, fotoliile berjeră, măsuţele, comodele, secreterul, etalează  numeroase ornamente aurite de tip clasic. Decorul parietal, din rips de mătase cu panglici şi buchetele florale, şi cel al plafonului păstrează un aspect preponderent clasicizant.

Şi mobilierul camerei de zi, lucrat în lemn aurit, se înscrie în aceeaşi tipologie: o rafinată garnitură formată din canapea şi două berjere tapisate cu scene galante, însoţite de o măsuţă înaltă cu centură traforată, o altă garnitură compusă dintr-o masă birou cu patru scaune şi două taburete îmbrăcate în tapiserie cu buchete florale, o vitrină orizontală cu trei uşi, dar şi o banchetă de toaletă cu cotierele realizate dintr-o împletitură elegantă – toate dezvoltă forme curbate, linii sinuoase, profile arcuite.

13. Grădina de iarnă - Compusă din seră şi salon; Decorată cu mozaic monumental

Grădina de iarnă este denumirea unei sere armonios integrată ansamblului, ce adăposteşte plante exotice. De formă pătrată, această grădină închisă este dotată cu un vast luminator, precum şi cu alte mici deschideri la nivelul plafonului; în acelaşi scop, al pătrunderii nestingherite a luminii, două laterale ale interiorului sunt în întregime confecţionate din ferestre cu geamuri gravate.

Mobilarea acestui spaţiu este minimală: o garnitură alcătuită dintr-o măsuţă rotundă, cinci scaune şi patru taburete cu şezute si spătare din ratan  împletit, prevăzute cu perne din piele. Deosebită este, în schimb, decoraţia parietală a serei formată din trei panouri mozaicate, abundent aurite.

Mozaicul principal care înfrumuseţează acest spaţiu, realizat de Olga Porumbaru şi Florin Pârvulescu desfăşoară o compoziţie pe orizontală, înfăţişând, parcă, „zeităţi” ale belşugului – trei tinere graţioase, înveşmântate în rochii lungi, drapate, purtând ofrande de fructe şi flori-, înconjurate de „pomi ai vieţii” şi, în registre interpuse, de păuni şi fazani. Măiestria artistică, rafinamentul cromatic şi gratuitatea tematică a acestei opere, amintind prin decorativismul său mlădios de secesiunea vieneză, o particularizează în ansamblul formalismului încăperilor palatului.

Salonul învecinat, prevăzut cu o largă deschidere către seră, are evident o funcţie contemplativ-recreativă. Decoraţia sa, însă, nu diferă esenţial de cea a saloanelor apropiate: pereţii sunt acoperiţi cu panouri textile ţesute cu motive vegetale stilizate, bordate de baghete aurii şi cuprinse între ancadramente late din lemn, ridicate până la nivelul cornişei bogat sculptate; plafonul, cu un amplu ornament central aurit, figurând un „entrelac” sinuos cu terminaţii în fleurons; candelabre circulare din sticlă de Murano; pardoseală din gresie albăstruie, pictată pe alocuri cu ample motive florale; mobilierul masiv, compus din canapele şi fotolii capitonate, dar şi mese şi comode-vitrine decorate cu un repertoriu de sorginte renascentisto-barocă – acestea din urmă adăpostesc bibelouri in spiritul Rococo-ului şi vase orientale, realizate în tehnica „cloisonne”. Printre cele câteva piese de artă plastică, se distinge un desen de Ştefan Luchian cu subiect campestru.

14. „ La cuci” - Compusă din salon, dressing şi cameră de probă;

 Mobilier in stil Rococo

Învecinată cu sera, o aşa-zisă cameră de probă - dotată cu două mici garnituri în stil Rococo şi împodobită cu numeroase „naturi statice” cu tematică florală - conduce către un amplu dressing în care sunt expuse piese vestimentare care au aparţinut Elenei şi lui Nicolae Ceauşescu.

15. Piscina - Decorată cu mozaic monumental;

 Autori: Olga Porumbaru şi Florin Pârvulescu

Piscina păstrează cea mai valoroasă mărturie artistică a locuintei: un ansamblu mozaical vast, realizat la jumătatea anilor 60 într-o cromatică pe cât de sonoră, pe atât de atractivă.

Desfăşurată pe trei dintre pereţii sălii, ampla lucrare de artă monumentală este alcătuită din câteva compoziţii ce pot fi receptate fie în notă strict decorativă, potrivit destinaţiei acestui spaţiu dedicat relaxării prin mişcare, fie printr-o posibilă semnificaţie alegorică, grăitoare totuşi pentru scurta destindere ideologică a deceniului şapte.

Astfel, cea mai cuprinzătoare scenă este consacrată „apei” şi înfăţişează elemente ale florei şi faunei acvatice de o mare diversitate. Această compoziţie este mărginită de reprezentările „soarelui” şi „lunii”. În imediata sa vecinătate, pe peretele din stânga, se desfăşoară o scenă cosmică, închipuind aştri, planete, constelaţii şi „simboluri” ale acestora: am putea-o percepe ca pe o alegorie a „aerului”. O lume a „pământului” ni se dezvăluie pe peretele opus, populată cu flori, păsări şi fluturi, şi încununată de un curcubeu. Cel din urmă element primordial, „focul”, ar putea fi, eventual, sugerat de creaturile redate într-un roşu aprins – majoritatea păsări –, reprezentate pe suprafaţa ce încadrează uşa dinspre ieşire.

16. Grădina de vară și pergola

Construcţia structurii din lemn a pergolei a fost realizată de Întreprinderea de mobilier şi decoraţiuni interioare „Heliade” din Bucureşti, înfiinţată în anul 1953.

Toate elementele de rezistenţă şi componentele ornamentale interioare sunt din lemn de stejar uscat natural timp de trei-patru ani în stive în depozite acoperite în aer liber. Sculpturile sunt executate manual, îmbinările de prelungire sunt realizate în formă de „gură de lup”. Întreaga structură din lemn a fost asamblată în fabrică, demontată şi apoi remontată pe actualul amplasament după montarea coloanelor din piatră.

Iniţial, toate componentele din lemn erau pregătite de tâmplari, piesele se asamblau, se solicita prezenţa arhitectului şi proiectantului care verificau respectarea proiectului, apoi elementele din lemn se dezasamblau şi se trimiteau la atelierul de sculptură.

Acesta era locul de odihnă preferat al familiei Ceauşescu. În grădinile din curtea palatului mai erau amenajate pavilioane. Cel mai frumos este acesta, construit la sfârşitul anilor 1960.

Pavilionul de grădină este o combinaţie între arhitectura caselor mediteraneene şi elemente de arhitectură tradiţională românească. Pergola din lemn preia elemente ornamentale care se găsesc în diverse elemente sculptate din marmură din interiorul casei.

{Op.cit., p.13. Întreprinderea de mobilier şi decoraţiuni interioare „Heliade” a fost cooptată la lucrările de restaurare a Castelului Peleş şi a Castelului Foişor din Sinaia în perioada 1977-1981, din 1985 executând atât restaurarea componentelor artistice şi structurale din lemn ale Palatului Cotroceni, cât şi realizarea acestora şi mobilarea corpului nou al Palatului Cotroceni destinat Administraţiei Prezidenţiale, execuţia mobilierului Casei Poporului (Palatul Parlamentului), mobilarea vilelor de protocol din ţară. În 1980 avea peste 700 de angajaţi (la începutul anilor 1990 Întreprinderea „Heliade” reorganizată în S.C. Mobest S.A. avea 860 angajaţi), tâmplari, sculptori în lemn, finisori în lemn, personal cu înaltă calificare. În 1980, prin Decretul nr. 62 din 28 martie 1980 privind conferirea de distincţii ale R. S. România şi a Diplomei de onoare unor unităţi economice şi institute de cercetare şi proiectare, Întreprinderii de mobilier şi decoraţiuni "Heliade" i s-a acordat Ordinul Muncii clasa I, pentru locul I.}

Expoziţia permanentă ”CASA CEAUȘESCU” este situată în Bucureşti, sector 1, bulevardul Primăverii nr. 50

Sursa: Expoziţia permanentă ”CASA CEAUȘESCU”  

Albumul cu fotografii realizat pe 17 octombrie 2017 poate fi văzut aici:

http://nini.qsl.ro/yo3ccc/Expozitia%20permanenta%20CASA%20CEAUSESCU%20-%20setul%201/index.html

Albumul cu fotografii realizat pe 23 noiembrie 2017 poate fi văzut aici:

http://nini.qsl.ro/yo3ccc/Expozitia%20permanenta%20CASA%20CEAUSESCU%20-%20setul%202/index.html