Mărăști, Mărășești, Oituz: primele trepte ale Marii Uniri

Bătăliile de la Mărăști, Mărășești și Oituz au reprezentat o succesiune de lupte desfășurate într-un interval de aproape trei luni, în vara anului 1917.

Bătălia de la Mărăști din 9 - 22 iulie / 22 iulie - 1 august 1917 a constat în ofensiva Armatei a II-a române condusă de generalul Alexandru Averescu. După mai multe lupte crâncene, Armata Română a obținut victoria și a reușit să rupă frontul pe o lungime de 30 de Km și o adâncime de 25 Km, eliberând numeroase localități. De remarcat că pierderile românilor au fost mult mai mici decât ale adversarului. Unii istorici menționează că generalul a avut inspirația de a se folosi în misiunile cheie de ostașii din armată originari din partea locului.

Bătălia de la Mărășești a fost începută de armata germană și armatele bulgaro-turce și a avut loc pe două direcții: Mărășești și Oituz (de aici și desfășurarea simultană a celor două bătălii). Bătălia a durat două săptămâni, între 24 iulie - 6 august / 7 - 19 august 1917. Intenția feldmareșalului August von Makensen era pătrunderea în Moldova și scoaterea României din război. Încrederea în victorie a germanilor era așa de mare încât, Makensen, la plecarea sa din București, le-a spus celor prezenți: „La revedere, peste două săptămâni, la Iași”. Bătălia s-a desfășurat în trei faze și a cuprins numeroase lupte și răsturnări de situații. Cele mai aprige lupte  s-au purtat pe platoul Muncelului, la „Răzoare” și pe dealul „Mănăstioara”, unde diviziile românești 9, 10 și 13 s-au dovedit invincibile. Luptele s-au încheiat cu victoria decisivă a armatei române, iar ofensiva germană a fost definitiv oprită. Victoria de la Mărășești a fost cea mai importantă de pe frontul românesc în anul 1917 și una dintre cele mai importante din Primul Război Mondial împotriva Armatelor Puterilor Centrale, alături de cele de la Marna și Verdun. Pierderile  de vieți omenești au fost mari de ambele părți. Pierderile românilor au fost de 450 ofițeri și 21.000 de morți, răniți și dispăruți, iar ale inamicului de 47.000 de morți și răniți. În ordinul de zi al generalului Eremia Grigorescu se arăta că: „Mărășeștii au fost mormântul iluziilor germane”. Un participant la luptele de la Mărășești, veteranul Pantazică Cosma din satul Poienile, Gura Caliței, decorat pentru fapte de vitejie, a relatat, cu multe detalii, celebrul atac „al cămășilor albe”. Ostașii români făceau baie în Siret, într-o zi călduroasă de august, când au fost atacați de germani. Luați prin surprindere românii au reușit doar să-și îmbrace cămășile, și-au luat puștile cu baionete și au pornit la luptă respingând atacul inamicului, românii fiind imbatabili la luptele cu baioneta.

Bătălia de la Oituz s-a desfășurat simultan cu cea de la Mărășești și s-a încheiat, de asemenea, cu victoria Armatei Române.

La trei ani după bătălia de la Mărășești a avut loc ceremonia decorării orașului erou cu „Crucea de Război” de către guvernul francez. Decorația a fost înmânată primarului orașului de către mareșalul Joffre. Tot la Mărășești s-a construit un monument închinat eroilor de aici, „Mausoleul de la Mărășești”, între anii 1923 - 1938, unde sunt depuse osemintele a circa 1000 de soldați și ofițeri care și-au pierdut viața în timpul luptelor. La intrarea în mausoleu sunt scrise cuvintele „Întru slava eroilor neamului”.

Aceste victorii au stârnit admirația întregii Europe, atât a statelor aliate cât și a celor inamice. Astfel, generalul Berthelot telegrafia generalului Eremia Grigorescu după victoria de la Mărășești: „Bravura ofițerilor și ostașilor români atrage admirația tuturor armatelor aliate și cărora dușmanii le aduc omagiile lor”. Primul ministru britanic, Lloyd George declara: „Românii s-au luptat cu succes și chiar germanii s-au mirat de această rezistență eroică”. Primul ministru al Franței, Georges Clemenceau arăta: „Sunt fericit să vă trimit expresia întregii noastre admirații la înalta valoare a trupelor române”. Generalul german Morgen scria: „Rezistența românilor a fost neobișnuit de dârză și s-a manifestat prin 61 de contraatacuri în decursul celor 14 zile de luptă. Ele au condus mai ales la lupta cu baioneta și au pricinuit germanilor pierderi considerabile”.

Este o legătură intrinsecă între victoriile Armatei Române de la Mărăşti, Mărăşeşti şi Oituz asupra Armatelor Puterilor Centrale şi Marea Unire de la 1918. Se poate chiar aprecia că fără aceste victorii Marea Unire nu ar fi fost posibilă.

Sursa: Fundaţia Europeană Titulescu

Un album cu fotografii ocazionat de acest subiect poate fi văzut aici:

http://nini.qsl.ro/yo3ccc/Marasti,%20Marasesti,%20Oituz%20primele%20trepte%20ale%20Marii%20Uniri/index.html