Inca de anul trecut am pus la cale cu prietenul meu Lucian aceeasta noua vizita in orasul meu de suflet, Kazanlak. Ne-am facut rezervare la hotel inca din luna februarie. Pe 15 iunie la ora 8:30 am fost la statia de metrou Nicolae Grigorescu, foarte aproape de unde locuiesc, de unde l-am luat pe Lucian si cu sotia lui. Apoi, am mers la mine acasa, mai corect spus in parcarea din spatele blocului, unde l-am asteptat cu bagajele facute; i-am pus si bagajele lui in masina, iar la ora noua fara un sfert am plecat catre orasul Giurgiu.
Mai greu a fost pana am iesit din Bucuresti, dar apoi totul a mers ca la carte. Nici nu stiu cand am ajuns la Giurgiu. Am trecut pe la vama noastra, am trecut podul de peste Dunare, ca de obicei, am ajuns in vama din Bulgaria si de aici in colo totul a mers ca pe roate. Ne-am oprit intr-o benzinarie de unde am cumparat o vinieta pentru masina, dar si niste dulciuri. Vremea a fost foarte frumoasa tot drumul. Din cand in cand ii spuneam lui Lucian: “Daca as fi stiut ca este o asa circulatie infernala nu as fi venit pentru nimic in lume!” Evident ca era o gluma, caci circulatia era asa cum imi place mie, adica, atunci cand trece o masina este un eveniment. Soseaua buna, drumul liber, verdeata de pe ambele sensuri de mers, a facut ca drumul sa fie o placere. Am cautat sa fac cat mai multe fotografii ca sa scot in relief acel “tafic infernal”. A urmat, ca de obicei, in jur de o ora de mers prin Muntii Balcani, dupa care am trecut in partea cealalta prin Pasul Shipka. Am ajuns in orasul Kazanlak pe la ora 13:30, ne-am dus bagajele in camera rezervata la hotel, dupa care am mers in oras la o terasa ca sa luam masa de pranz. Dupa, am plecat sa ne plimbam prin oras. Pe seara, la indicatiile lui Vladimir Dascalov ne-am retras la o terasa din incinta Casei de cultura Arsenal, unde am luat cina. A doua zi, pe 16 iunie, ne-am sculat, am luat micul dejuns si apoi am plecat sa vedem strazi pe unde nu am mai fost. Dupa cateva ore de mers pe jos ne-am retras la o terasa la o bere Kamenitza. A urmat iar o mica plimbare pe strazi dupa care a urmat masa de pranz. Ne-am odihnit un pic in camera de hotel, am mai mers un pic pe strazi, dupa care am mers la Casa de cultura Arsenal unde ne-am intalnit din nou cu Vladimir Dascalov, care mi-a spus ca la ora 21 ne putem intalni la terasa restaurantului Laguna. M-am interesat unde era aceasta terasa si la ora stabilita ne-am dus acolo. Atmosfera fiind foarte placuta nici nu stim cand s-a facut ora 23:30 si cu parere de rau ne-am luat la revedere, ca sa mergem la culcare pentru ca a doua zi trebuia sa ne sculam devreme ca sa participam la intalnirea radioamatorilor pentru care venisem in orasul Kazanlak. Pe 17 iunie, am luat micul dejun si impreuna cu Lucian ne-am deplasat la locul evenimentului care se afla la doar cateva zeci de metri in fata hotelului nostru. Despre eveniment am scris un articol si am pus mai multe albume cu fotografii. Duminica, 18 iunie, dupa micul dejun, am mai facut o mica plimbare prin oras. Cu parere de rau ca trebuie sa plecam, ne-am suit in masina si am plecat catre casa. Pe drum a inceput sa ploua; ploua, se oprea, mai mergeam putin, iar incepea sa ploua si tot asa. Ca de obicei, ne-am abatut un pic prin orasul Veliko Tarnovo unde am facut o mica plimbare si am mancat o pizza. Cat am fost in Veliko, ploaia nu ne-a stricat plimbarea; a plouat cand eram la adapost astfel incat nu ne-a udat o picatura. Tot drumul catre casa ne-a plouat iar, de data aceasta in rafale mult mai mari. Chiar daca la intoarcere ne-a plouat, nu ne-a stricat plimbarea.
Anul acesta am reusit sa merg pentru a VIII-a oara in orasul Kazanlak.
Albumul cu fotografii din 15 iunie poate fi vazut aici: http://nini.qsl.ro/yo3ccc/
Albumul cu fotografii din 16 iunie poate fi vazut aici: http://nini.qsl.ro/yo3ccc/
Albumul cu fotografii din 18 iunie poate fi vazut aici: http://nini.qsl.ro/yo3ccc/
Albumul cu fotografii din Veliko Tarnovo poate fi vazut aici: http://nini.qsl.ro/yo3ccc/
Theme by Danetsoft and Danang Probo Sayekti inspired by Maksimer