Turnul Ceasornicului și Cetatea lui Mircea cel Bătrân, monumente emblematice pentru municipiul Giurgiu

Două locuri emblematice pentru municipiul Giurgiu sunt centrul orașului, în care tronează Turnul Ceasornicului, folosit ca foișor de veghe în trecut și ca sală de expoziții în prezent și, nu foarte departe de acest loc, urmele Cetății lui Mircea cel Bătrân, mărturie a trecutului.

'Turnul Ceasornicului, situat în Piața Unirii din municipiul Giurgiu, datează de la sfârșitul secolului al XVIII-lea, din timpul ocupației otomane. În acea perioadă, turcii au construit din piatră un foișor cu o înălțime de 22 de metri, pentru a putea supraveghea împrejurimile și puțini știu că din subsolul acestuia pornea o rețea de tuneluri și arcade cu ieșiri în diferite locuri ale orașului și mai ales spre malurile Dunării — din motive lesne de înțeles pentru acele vremuri, tuneluri ce se mai păstrează în parte și astăzi', a declarat, pentru AGERPRES, unul dintre cei care au condus destinele Muzeului Județean Giurgiu, Petre Mimiș.

Turnul a fost folosit ca punct de observație, de pază și ca foișor de foc și abia ulterior, după ce turcii au fost alungați, această construcție a suferit unele modificări și a fost adăugat un ceasornic.

Unicitatea și farmecul acestui loc din jurul Turnului Ceasornicului a constat în vechime în faptul că toată rețeaua de străzi a orașului pornea radial din acest loc. Monumentul se afla în centrul orașului, înconjurat de un mare parc în formă de farfurie, format doar din arbori de tei. De altfel, acest parc, păstrat parțial astăzi, era cunoscut ca "farfuria cu tei", iar Giurgiu era cunoscut, ca urmare a acestei unicități arhitectonice, ca "Orașul soare". Trasarea acestei rețele stradale de tip radial a fost făcută de către arhitectul Moritz von Otto, la 1831. După aceasta au apărut biserica Sfânta Treime și câteva case frumoase. Cum în acest loc de șes materialele de construcții erau mai greu de găsit, străzile din oraș au fost pavate cu piatră din zidurile cetății lui Mircea Cel Bătrân și din Dunăre.

Pe la finele secolului trecut, Turnul Ceasornicului începuse să se încline precum Turnul din Pisa și pentru că, după secole de istorie, era în pericol de prăbușire, istoricii și conducătorii orașului au decis reconsolidarea acestuia, lucrările începute în anul 2005 fiind finalizate în anul 2007.

Pentru că Turnul Ceasornicului este un monument istoric recunoscut de valoare națională și universală, el este reprezentat pe stema județului.

La numai câteva sute de metri de Turnul cu Ceas, spre malul Dunării, într-un spațiu mereu inundabil, lângă canalul Sfântul Gheorghe, se găsește un alt punct istoric al orașului, urmele Cetății lui Mircea cel Bătrân.

'Legendele leagă numele orașului Giurgiu de cel al numelui unui cioban ardelean care, fiind cu oile la păscut în Lunca Dunării, ar fi eliberat din mâinile soldaților turci mai multe grupuri de oameni ce urmau să ia drumul Imperiului Otoman, pentru a fi vânduți ca sclavi și slugi. Oamenii eliberați s-au stabilit în Lunca Dunării, formând un târg care a fost numit după numele eliberatorului lor, San Giorgio. O altă legendă spune că numele orașului provine de la Insula Sf. Gheorghe, pe care s-au aventurat comercianții genovezi pentru a construi un mic avanpost comercial, o cetate pe această insulă. Se pare că genovezii au construit mai întâi o bancă și o piață pentru mătăsuri și catifele. Orașul s-a numit San Giorgio (Sf. Gheorghe) după numele sfântului protector al genovezilor, de altfel și astăzi protectorul municipiului Giurgiu este Sfântul Mare Mucenic Gheorghe', mai explică Petre Mimiș.

Mai recent, însă, s-au descoperit urme mai vechi ale unei așezări omenești în arealul Giurgiului, datând din Mezolitic (mileniile 10-7 î.Hr).

De altfel, protectorul municipiului Giurgiu este și azi Sfântul Mare Mucenic Gheorghe.

Istorici spun, însă, că Giurgiu a fost menționat pentru prima dată, indirect, în Codex Latinus Parisinus din 1394, în timpul domniei lui Mircea cel Bătrân, sub numele de Zorio.

Cert este că prima atestare documentară a orașului Giurgiu a fost făcută la 23 septembrie 1403, într-un document oficial, Tratatul emis de Cancelaria Țării Românești și încheiat la Giurgiu între domnitorul Mircea Cel Bătrân și regele Poloniei, Vladislav Jagelo. Cucerit de otomani în 1420 cu scopul de controla traficul pe Dunăre, Giurgiu a fost transformat în raia pentru 400 de ani și s-a numit "Yergöěű". Cetate fortificată, Giurgiu a jucat un rol important în războaiele dintre români și turci pentru controlul Dunării, în timpul domniei lui Mihai Viteazul, dar și în războaiele ruso — turce. În 1659, orașul Giurgiu a fost ars din temelii pentru prima dată, iar în 1829 zidurile și fortificațiile puternic afectate de bombardamente au fost complet distruse de armata rusă.

În prezent, din Cetatea lui Mircea cel Bătrân se mai cunosc doar urmele zidurilor, dar locul a fost protejat și însemnat de municipalitate printr-un gard de protecție. Municipalitatea are în vedere un proiect european prin care se urmărește punerea în valoare a acesteia. Pentru turiști, dar și pentru giurgiuveni, un alt proiect de anvergură urmează să schimbe fața locului—un parc, dotat cu un lac de agrement.

'Municipalitatea are în vedere realizarea unui proiect european pentru reabilitarea Cetății lui Mircea Cel Bătrân prin care nu se urmărește neapărat refacerea cetății, ci punerea ei în valoare, prin amenajarea de pasarele intens luminate și circulabile pentru turiști ce vor fi însoțiți de ghizi care să îți vorbească despre istoria locului, iar la poalele zidurilor arheologii să își poată continua liniștiți cercetările', a declarat pentru AGERPRES primarul municipiului Giurgiu, Nicolae Barbu.

Sursa: AGERPRES

Fotografiile le-am facut pe 2 aprilie cu ocazia excursiei la Giurgiu.

Un album cu fotografii ocazionat de acest subiect poate fi vazut aici: http://nini.qsl.ro/yo3ccc/Turnul%20Ceasornicului/index.html