Ilie Mihaescu YO3CO, primul "Cercetas de Onoare" dintre radioamatori

In  cadrul numeroaselor intalniri cu "seniorii" radioamatorismului romanesc am constatat ca acestia sunt adevarate "comori" de informatii despre frumoasa noastra pasiune comuna si m-am decis ca in limita posibilitatilor dar si a disponibilitatilor acestora, sa public in serial anumite dezvaluiri ale distinsilor nostri colegi. Doresc sa abordez "titani" ai pasiunii noastre comune, sa merg la ei acasa, sa-i fotografiez la masa lor de lucru (si nu numai), sa le fotografiez antenele, etc, iar acest set de fotografii sa fie insotit si de un interviu despre viata lor asa cum nu a mai fost cunoscuta pina acum de marea masa de radioamatori. Incep acesta munca placuta cu dl. Ilie Mihaescu - YO3CO si reproduc o discutie avuta cu domnia sa in 14 august 2009, acasa la interlocutor.

YO3CCC: De unde proveniti?

YO3CO: Provin din Moldova dintr-o veche familie boiereasca atestata din 1425 de un hrisov emis de domnitorul Alexandru cel Bun. Strabunii au ocupat in istoria Moldovei multe dregatorii sub diferiti domnitori. O figura aparte a fost Luca Stroici cu o indelungata activitate politica dar si culturala. Se numara printre ctitorii Manastirii Dragomirna dar in special este apreciat pentru traducerea in limba romana a rugaciunii "Tatal Nostru". O strabunica era de origine austriaca din Viena, provenita dintr-o familie nobiliara - baroni, care a cunoscut la Universitatea din Cernauti un "frumos" roman pentru care nu a mai plecat si a ramas in Romania. Astfel, eu am primit pe vremea cind eram copil, o educatie mai mult germanica, intr-un climat de bunastare, religioasa si culturala romaneasca.

3CCC: Cind ati avut primul contact cu radioul?

3CO: Chiar daca aveam un aparat de radio in casa, in 1942 cand tata a venit intr-o scurta permisie de pe front, mi-a adus de la Cernauti un aparat de radio cu galena. M-a invatat cum sa-l instalez si cum sa-i cuplez antena si impamantarea. Aparitia primelor sunete auzite in casca au avut efecte psihice deosebite in acel moment si consider ca de atunci am devenit radioamator.

3CCC: De cand sunteti radioamator?

3CO: Intre toamna anului 1948 si toamna anului 1949 familia mea a fost practic pulverizata. Dintr-un copil crescut cu guvernanta am ramas singur, in libertate, muncind la o moara intr-un oras ca sa castig o bucata de paine si sa mi se permita sa dorm pe saci. Nu am fost admis la scoala de aici. Mai tarziu, am urmat o scoala tehnica pe care am terminat-o cu diploma de merit. Pentru notele foarte bune tot timpul am avut bursa si asa am putut sa ma intretin. Din cauza situatiei materiale precare, cu toata diploma de merit, nu m-am dus la studii superioare ci in "campul muncii" la Centrul Radio Moldova. Impreuna cu alti colegi de serviciu am inceput sa vizitez radioclubul YO8KAN. Am primit autorizatie de receptor YO8-1701 in 1957 iar autorizatie de emisie in 1959 cu frumosul indicativ YO8CO.

3CCC: Cand a aparut revista Tehnium?

3CO: Dupa terminarea facultatii de Electronica lucram la Serviciul de Radiorelee din Directia Radio si Televiziune Bucuresti. Intr-o zi a venit un profesor din Institutul Politehnic cu studentii la practica. Chiar daca l-am primit cu respectul cuvenit, a observat ca sufeream din cauza unei crize de ulcer. Dupa scurt timp m-a intrebat daca vreau sa-mi schimb serviciul si mi-a explicat ca la Ministerul Tineretului, respectiv CC al UTC, se discuta de infiintarea unei reviste de educatie tehnica. Am fost sfatuit sa nu ratez ocazia. Dupa o agreabile discutie cu Primul Secretar - Ministru, am devenit omul care impreuna cu un colectiv am pus bazele redactiei si in decembrie 1970 a iesit pe piata revista Tehnium. Am condus destinele acestei publicatii pana la iesirea la pensie in 1997. Paralel am activat in cadrul Institutului pentru Problemele Tineretului si am urmat cursurile a doua facultati.

3CCC: Cum sprijinea Tehnium radioamatorismul?

3CO: Dupa disparitia revistei Sport si Tehnica, Tehnium a sustinut inclusiv activitatea de radioamatorism prin rubrici specializate cum era "QTC de YO" pe domeniul constructiilor dar si activitatea competitionala. In plus, printr-o forma de colaborare editam impreuna cu FRR diverse lucrari iar majoritatea incasarilor mergeau la sustinerea unor actiuni ale federatiei. Asa a fost si in cazul cand s-a luat primul titlu mondial de o romanca. Tot pe cheltuiala redactiei Tehnium se organizau simpozioanele si campionatele de creatie tehnica. Eu cumulam si functia de vicepresedinte in biroul federal.

3CCC: Ce a stabilit legatura d-voastra cu Organizatia Cercetasilor?

3CO: Imediat dupa evenimetele din decembrie 1989, colaboratorul redactiei prof. M. Vornicu mi-a vorbit despre stradaniile de infiintare a Cercetasiei in Romania. Am citi diverse materiale, am stabilit contacte cu personalitatile din domeniu si am inceput sa sustin publicistic, evident in mod gratuit, Asociatia Nationala a Cercetasilor din Romania.

3CCC: Spuneti-ne mai multe despre alegerea d-voastra in selectul grup "Cercetasi de Onoare".

3CO: In plus, fata de sutinerea publicistica, foarte eficienta, am activat si in cadrul unor reuniuni practice. Asa se face ca in 1996 primesc o scrisoare de la Presedintele Cercetasii Romaniei, distinsul domn Alexandru Nestorescu Maldiny, prin care eram anuntat ca mi s-a conferit alaturi de 9 personalitati calitatea de "Cercetas de Onoare". Recunosc ca la primirea documentului am fost foarte emotionat. Copilul hamal pentru o bucatica de paine statea acum alaturi de marile spirite ale poporului roman. Era recunoasterea ca facusem ceva pentru poporul din care ma trag.

3CCC: Cu aprobarea d-voastra o sa atasez documentul prin care sunteti invitat sa aderati la Organizatia Nationala "Cercetasii Romaniei" cit si lista cu cele 10 personalitati propuse pentru a fi investite cu distinctia de "Cercetasi de Onoare".

3CCC: Ce transmiteti cercetasilor?

3CO: Ce transmit? Fiind cercetas, cu admiratie transmit deviza cercetasilor - Gata oricand! pentru ocrotirea patriei si poporului, gata oricand pentru cinstirea inaintasilor, gata oricand pentru sustinerea culturii si valorilor spirituale romanesti.

Asa s-a incheiat interviul meu purtat la o cafea cu dl. Ilie Mihaescu. In tot acest timp am facut cit mai multe fotografii, incepand din strada unde am fost asteptat, la masa de lucru, in timpul discutiei, dar am tinut sa fotografiez si colectia de tablouri si carti vechi aflate in posesia interlocutorului. De asemenea ne-am deplasat pe terasa imobilului pentru a hrani porumbeii cit si pentru a fotografia antenele de emisie.

Si, inca o data tin sa mentionez ca acest interviu este doar inceputul. Hi!

Interviul a fost realizat in data de 15 august 2009.

Fotografiile se pot vedea aici: http://nini.qsl.ro/yo3ccc/Ilie%20Mihaescu%20YO3CO,%20primul%20Cercetas%20de%20Onoare%20dintre%20radioamatori/index.html