In a doua jumatate a lunii ianuarie am aflat de la Vladi LZ1KZ data cand va avea loc anul acesta intalnirea anuala a radioamatorilor bulgari. Imediat mi-am facut rezervare la hotel, asa cum fac de fiecare data.
In urma cu cateva luni, la o intalnire pe care am avut-o cu Lucian YO3IWZ la o terasa, la niste mici si o bere, printre altele i-am povestit de intalnirea radioamatorilor bulgari care se tine in fiecare an in al doilea week-end din luna iunie – in primul week-end are loc “Festivalul Rozelor” (Festivalul Trandafirilor). Pentru mai multe amanunte, i-am spus ca o sa-i trimit link-urile catre articolele si fotografiile pe care le-am facut in anii anteriori ori de cate ori am fost acolo. Mai mult, i-am spus sa i le arate si sotiei lui ca sa vada si dansa despre ce este vorba, iar daca o sa-i placa, o sa facem un echipaj compus din doua familii. Imediat dupa ce le-au vazut, amandoi s-au hotarat ca sa nu scape aceasta ocazie si in consecinta le-am facut si lor rezervare la hotel. Am primit cu mare bucurie aceasta veste ca vom merge doua familii impreuna. Abia asteptam sa vina ziua cand ne vom pune la drum. Joi 9 iunie, la ora 9 am plecat catre Giurgiu. Vremea foarte frumoasa, atmosfera placuta, asa ca nici nu am simtit cand am ajuns la frontiera, unde am avut o mare deceptie. Pentru prima data am trecut prin clipe de groaza la trecerea frontierei. Daca pana acum trecerea se facea in maxim un sfert de ora, asta insemnand cumparea tichetului pentru taxa de pod, controlul actelor la noi, trecerea podului peste Dunare, controlul actelor la bulgari. Acum, tot acest drum l-am facut in peste doua ore si jumatate. La noi nu ne-au controlat actele, in schimb la bulgari actele erau introduse in niste cititoare. Dupa ce le citea o persoana le dadea alteia care facea si ea aceelasi lucru. Sa nu mai spun ca ne miscam cativa metri si apoi stateam pana ne uita Dumnezeu. Din acest motiv, am ajuns cu aproape trei ore mai tarziu la destinatie, ceea ce pentru noi a insemnat timp pierdut, caci fiecare minut conteaza. Cum am trecut dincolo de vama ne-am pus la drum. Am oprit la prima benzinarie ca sa cumparam “minimalna vinieta” pentru masina, o vinieta pentru 10 zile parca. Si aici am avut o surpriza. Anul trecut am platit 10 LEVA, acum am platit 15 LEVA, deci, mai mult cu 50%. Am profitat de oprire si am mancat cateva sandvisuri, cu care am avenit de acasa. De asemenea, am venit cu apa, suc si o cafeluta la sticluta ca sa am ce bea pe drum. Am vorbit, am povestit si dupa masa am ajuns la destinatie.
Am lasat bagajele la hotel, apoi am plecat in oras ca sa servim masa de pranz garnisita cu o bere rece. Dupa, barbatii am plecat sa ne plimbam pe strazi, iar doamnele sa se uite prin magazine. Tot timpul pastram legatura telefonic. Ne-am dus la un magazin din apropierea hotelului ca sa facem diferite cumparaturi, pe care le-am pus in frigiderele din camera ca sa le avem la nevoie la indemana. A doua zi, vineri 10 iunie, ne-am sculat, am luat micul dejun si am plecat sa ne plimbam, barbatii intr-o directie, doamnele in alta directie, fiecare avand alte locuri de vizitat, dar pastrand legatura telefonic. Cand ni s-a facut foame am luat masa de pranz impreuna, dupa care ne-am dus pe strazi pe care nu am mai fost, ca in final sa mergem sa vizitam gara din oras. Pe seara ne-am dus la “Casa de Cultura Arsenal” unde stiam ca ne vom intalni cu cei care vin sa-si amenajeze standurile pentru a doua zi, dar si cu organizator - Vladi LZ1KZ. Cum ne-am intalnit cu Vladi, dupa salutarile de rigoare, ne-a spus ca suntem asteptati la ora 19 intr-o sala din incinta Casei de Cultura unde vom avea la dispozitie un “bufet suedez” – fiecare se va servi cu ce doreste din produsele care vor fi puse la dispozitia noastra: apa minerala, suc, vin, mancare. Atmosfera fiind foarte placuta, timpul a trecut pe nesimtite. Apoi, ne-am retras la hotel, sotiile s-au dus la odihna in camere, iar noi am mai stat ceva timp de vorba la mica terasa din incinta hotelului la o bere Kamenitza, dupa care ne-am dus la culcare. Sambata dimineata, am luat repede micul dejun si in pas saltat ne-am dus la Casa de Cultura, situata in fata hotelului unde ne-am cazat. Cu parere de rau am constatat ca participantii erau mai putini decat anul trecut. Au venit si radioamatori romani, cam aceeasi cu care m-am intalnit mereu. Am facut fotografii si filmulete ca sa ne ramana cat mai multe amintiri. Sambata seara ne-am dus intr-o plimbare ca sa vedem Parcul de Distractii, nou construit, dar si targul cu imbracaminte si dulciuri. Duminica dimineata am facut ultima plimbare, dupa care, cu parere de rau, am plecat catre casa. Dupa ce am plecat din orasul Kazanlak le-am spus prietenilor din masina (Lucica si Lucian) daca vor sa vizitam o biserica aflata foarte aproape de sosea. Au fost de acord si mi-a parut bine ca am fost pentru a treia oara in vizita la aceasta biserica. Dupa, ne-am pus iar la drum, am traversat iar Muntii Stara Planina (Muntii Balcani) si ne-am indreptat catre Veliko Tarnova pentru masa de pranz. Ajunsi aici ne-am dus sa mancam o pizza unde ne-a prins o ploaie torentiala. Am stat ceva timp pana ce ploaia s-a oprit si ne-am dus catre parcarea unde lasasem masina. Ne-am pus iar la drum catre casa. Pe drumul pana la Ruse ne-a mai plouat un pic, dar fara sa ne faca probleme. Si la intoarcere am stat in vama destul de mult pentru verificarea actelor, dar nu ca atunci cand ne-am dus. Ne-a parut rau ca timpul a trecut foarte repede; am mai fi dorit sa mai stam cateva zile. Oricum, sunt foarte multumit ca am reusit sa merg la Kazanlak a saptea oara consecutiv. nu pot sa inchei fara sa adaug ce mi-a spus d-na Yordana patroana hotelului la care stau de fiecare data: “Daca va place asa de mult aici, de ce nu va cumparati o casa?” Cred ca este “no comment”...
Mai multe album cu fotografii de la a VII-a vizita in orasul Kazanlak pot fi vazut aici:
9 iunie 2016
http://nini.qsl.ro/yo3ccc/
10 iunie 2016
http://nini.qsl.ro/yo3ccc/
11 iunie 2016
http://nini.qsl.ro/yo3ccc/
12 iunie 2016
http://nini.qsl.ro/yo3ccc/
Mai multe filmulete facute la Kazanlak pot fi vazute aici:
https://www.youtube.com/watch?
https://www.youtube.com/watch?
Theme by Danetsoft and Danang Probo Sayekti inspired by Maksimer