Inscripția de construcție a templului unei comunități palmirene de la Sarmizegetusa

Muzeul Naţional de Istorie a României (MNIR) expune în luna august, în cadrul micro-expoziţiei „Exponatul lunii“, o piesă de excepţie - Inscripția de construcție a templului unei comunități palmirene de la Sarmizegetusa. Vernisajul micro-expoziţiei a avut loc miercuri, 26 august 2015, începând cu ora 13:00, la sediul muzeului din Calea Victoriei, nr. 12, Sala Lapidarium.

Micro-expoziția este consacrată prezentării contextului istoric și cultural în care a fost inaugurat templul unei comunități palmirene de la Sarmizegetusa. Templul a fost amplasat la vest de incinta fortificată a orașului, pe coama Dealului Delineştilor, situat la confluența văilor Draşcovului și Bocului, fiind cercetat arheologic în anul 1881 de către arheologii Téglás Gábor și Király Pál. Clădirea pare să fi fost singura construcție care a existat în perioada romană pe acel deal, ruinele sale nemaiputând fi distinse la suprafață în ultimele decenii.

Inscripția prezintă numeroase aspecte fascinante pentru istoricii religiilor. De asemenea, planul templului în care aceasta a fost descoperită a atras de-a lungul timpului numeroase reinterpretări privind reconstituirea și funcționarea sa.

Legăturile dintre provinciile Dacia și Syria au mai multe explicații, pe lângă integrarea lor în același Imperiu. Împăratul Hadrian a fost guvernator al provinciei Syria în timpul războiului partic desfășurat la finele epocii lui Traian. Relaţiile strânse ale împăratului Hadrian cu Palmyra explică de ce în timpul războiului de la frontierele Daciei, din anii 117-118, acesta a trimis în Dacia un corp de elită provenind tocmai din Palmyra. Acesta era alcătuit din arcaşi călări extrem de iscusiţi şi de eficienţi împotriva unor populaţii de stepă. Acest contingent purta numele de Palmyreni sagittarii (arcaşii palmireni) şi era împărţit în trei unităţi (numeri). Pentru doi dintre aceşti numeri cunoaştem garnizoanele, anume la Tibiscum (Jupa, jud. Caraș-Severin) şi la Porolissum (Moigrad, jud. Sălaj); al treilea este de presupus că a staționat undeva lângă Sarmizegetusa.

Din rândurile acestor soldaţi şi veterani s-au format în Dacia comunităţi importante de palmireni, deveniţi ulterior cetăţeni romani. Acestora li s-au adăugat negustori bogaţi din Palmyra care aveau legături cu caravanele care circulau în Orient. Mulţi dintre aceştia au făcut parte din elita municipală de la Ulpia Traiana Sarmizegetusa şi din alte oraşe ale Daciei, putând fi recunoscuţi după numele specifice: Theimes, Zabdibol, Audeo, Malcus etc. Cele mai importante comunități de palmireni atestate epigrafic sunt cunoscute la Ulpia Traiana Sarmizegetusa.

Cu alte cuvinte, micro-expoziția este o sugestie privind legăturile strânse dintre „patria mamă” Palmyra şi cel mai emblematic oraş roman din Dacia, Colonia Dacica Sarmizegetusa, în care au rezidat importante comunități palmirene.

Dr. Ovidiu Țentea, curatorul micro-expoziţiei, este istoric specializat în arheologie și istorie romană. Acesta şi-a propus să supună atenţiei publicului legăturile la mare distanţă care au existat în Antichitate, precum și importanța excepțională pe care patrimoniul istoric îl are în înțelegerea unor importante fenomene istorice derulate în Antichitate care nu și-au pierdut valabilitatea până astăzi. Expunerea este un omagiu adus tuturor celor care au studiat și apărat cu prețul vieții patrimoniul orașului antic Palmyra.

Micro-expoziţia va fi deschisă la Muzeul Naţional de Istorie a României în perioada 26 august - 25 septembrie 2015 şi poate fi vizitată de miercuri până duminică în intervalul orar 10:00-18:00.

Sursa: Muzeul Naţional de Istorie a României

Un album cu fotografii ocazionat de acest subiect poate fi văzut aici:

http://nini.qsl.ro/yo3ccc/Inscriptie%20de%20constructie%20a%20templului%20unei%20comunitati%20palmirene%20de%20la%20Sarmizegetusa/index.html