Excursie in Republica Socialista Cehoslovacia – iunie 1980

In vara anului 1980, impreuna cu sotia am fost intr-o excursie organizata de BTT (Biroul de Turism pentru Tineret), care a durat timp de doua saptamani. Cand am plecat din Bucuresti era o vreme foarte urata, ploua, iar colegii de serviciu imi spuneau sa nu mai plec, eu nu vad vremea de afara? Contrar tuturor parerilor, am hotarat sa nu renunt si bine am facut.

Pana sa ajung la Oradea, timpul si-a revenit si a fost frumos tot drumul pana la Budapesta. Pentru ca aici stationarea trenului a fost mai mare, am coborat din tren, am iestit din gara si am facut cateva fotografii cu aparatul de fotografiat “Zenit E” pe care tocmai il cumparasem – il mai am si astazi, pus bine, dar nu l-am mai folosit de foarte multi ani, cred ca sunt peste 20. Dupa ce am plecat din Budapesta, timpul s-a mentinut frumos pana am intrat in Cehoslovacia, dupa care iar a revenit ploaia. Pe masura ce ne apropiam de destinatie (orasul Praga), vremea s-a facut frumoasa, iar cand am ajuns in oras nici urma de ploaie; aici nu plouase deloc. Cat am stat in excursie nu a mai plouat nici macar o picatura. Am vizitat cu mare placere cat mai mult din oras si bine am facut, caci de atunci nu am mai ajuns in acele locuri, cu toate ca au trecut 35 de ani. Prin oras erau mai multe santiere, pentru ca se extindea reteau de metrou. Bineinteles ca nu am scapat ocazia ca sa ma plimb cu metroul praghez. Inca din tren, dupa ce am plecat din Gara de Nord, ne-am imprietenit cu familia Tanta si Silviu Ionescu cu care am facut multe plimbari prin oras. O vizita placuta a fost la beraria lui Sveik numita “A calicilor” (U KALICHA – sper ca am scris corect). La plecare, pentru ca era tarziu, noi si familia Ionescu ne-am hotarat ca sa luam un TAXI. Ne-am suit in masina si i-am spus soferului sa ne duca la hotel MORENA. Acesta a stat, s-a gandit, a luat niste “notite” de-ale lor si le-a citit, s-a gandit si mi-a spus ca nu a auzit de acest hotel. Atunci, i-am arata notitele mele cu numele hotelului, iar el a exclamat: MORANI. De unde sa stiu eu cum se pronunta in limba lor? Vezi ce bine iti prinde sa iei notite? Daca nu aveam ce sa-i arat, ce faceam? Mie asa mi-a placut, sa am la mine in permanenta un carnetel si un pix cu care sa notez anumite date. In plus, mi-am luat de acasa, din Bucuresti si doua dictionare miniatura, Roman-Ceh si Ceh-Roman; le am si acum. Am ramas placut surprins cand am intrat in primul magazin alimentar si am vazut ca la capitolul bauturi, rafturi intregi erau pline cu aceea bautura italiana Cinzano. Nu am rezistat tentatiei si am cumparat si eu doua sticle. Am fost foarte curios daca se comercializa Cinzano si in alte locuri si am intrat in toate magazinele intalnite in cale; peste tot era Cinzano la greu. Tot din Praga mi-am mai cumparat un casetofon stereo deck (nu avea decat un difuzor de control) si doua boxe sferice de 10 W. Cu vreo 2 ani inainte de a pleca in aceeasta excursie, am vazut prima data cum arata o ruleta ca la Cazinou, la un prieten care o cumparase intr-una din calatoriile lui la Budapesta. Intrand intr-o librarie din Praga, imediat am recunoscut cutia – era la fel ca a prietenului meu, am scos banii si am achizitionat-o imediat; o mai am si acum dar de folosit, cred ca au trecut peste 20 de ani de la ultima intrebuintare. Am pus ghida cehoaica, de limba franceza, ca sa-mi traduca textul din limba ceha si am luat notite. Cand am ajuns acasa, un prieten mi-a imprumutat o brosura foarte veche, de la Cazinoul din Sinaia, unde se explicau regulile jocului la ruleta; am facut o copie xerox si i-am dat-o inapoi. Tot din Praga mi-am cumparat si o pereche de saboti cu talpa de lemn; cred ca erau dupa model olandez. Dupa vreo 6 zile de stat in Praga ne-au suit in tren si ne-au dus in apropiere de renumita statiune Karlovy Vary. Aveam un autobuz care circula pe ruta care ne ducea in statiune. Am ramas mirat ce am vazut in acel autobuz. Urcatul se facea pe usa din fata, iar coborarea era pe usa de la mijloc si din spate. De ce? Pentru ca pe bordul autobuzului, langa sofer, era un fel de pusculita mai mare, unde fiecare introducea banii (maruntisul) pentru a achita costul calatoriei. Acolo a fost prima si ultima data cand am vazut asa ceva. Intr-o zi ne-au dus cu un autocar sa vizitam o alta statiune, Marianske Laznie. Am ramas placut impresionat de ce am vazut in urma acestei excursii.

Fotografiile color intercalate intre pozele alb-negru sunt vederile pe care le-am cumparat in urma cu 35 de ani, dar si papusica de numai 11 cm (ultima fotografie din album), pe care am cumparat-o tot atunci; toate sunt inca in stare perfecta si acum, in “arhiva” proprie.        

Un album cu fotografii ocazionat de acest subiect poate fi vazut aici: http://nini.qsl.ro/yo3ccc/Excursie%20in%20Republica%20Socialista%20Cehoslovacia/index.html