Hobby Radio Expo - Kazanlak 2015

published by yo3ccc on Mon, 07/06/2015 - 15:18

De cum am aflat de la Vladimir Dascalov LZ1KZ, in luna ianuarie, data la care o sa aibe loc intalnirea radioamatorilor bulgari, ca de obicei in orasul Kazanlak in luna iunie, abia asteptam sa am din nou ocazia pentru o noua vizita (a sasea consecutiva) pe aceste meleaguri care mie, mi-au placut din prima clipa.

In consecinta, joi 11 iunie, pe la ora 9 am plecat de acasa cu destinatia Giurgiu. Vremea a fost exceptional de frumoasa, asa ca nici nu stiu cand am ajuns la vama. Dupa achitarea taxei de pod si controlul actelor am ajuns pe Podul Prietenia dintre Romania si Bulgaria pe care, nu pot sa nu-mi aduc aminte, l-am vazut (am calcat pe el) prima data in toamna lui 1961, cand eram elev in clasa a II-a. Imi aduc aminte, era intr-o duminica. Ne-au dus cu un autobuz de la scoala pana in apropierea podului, de unde am mers pe jos pana la mijlocul lui, unde ne-am intalnit cu copii bulgari de varsta noastra cu care am facut schimb de jucarii. Am trecut de cealalta parte a Dunarii, a urmat si aici controlul sumar al actelor dupa care ne-am pus la drum. Dupa cativa kilometri a inceput sa fie peisajul care imi place mie la nebunie, verdeata abundenta si soseaua libera. A urmat o oprire la o benzinarie ca sa cumpar vinieta (Weekly vignette for category K3) pentru 10 zile. Pe la ora 14 am ajuns la hotelul Vesta unde aveam rezervare facuta din luna ianuarie, unde m-am cazat de fiecare data, fiind foarte aproape (100 m) de locul de desfasurare al actiunii pentru care am vanit. De fiecare data ma cazez in aceeasi camera (exceptie a facut primul an cand am venit fara rezervare), unde ma simt foarte bine. In urma unei discutii pe care am avut-o cu d-na Iordana (patroane hotelului) in urma cu mai multi ani, am rugat-o ca in fiecare an, in al doilea week-end din luna iunie, aceea camera sa nu o dea la nimeni. Raspunsul a fost: D-l Vasilescu este a d-voastra “for ever”. Dupa ce am lasat bagajul in camera am plecat cu sotia prin oras ca sa ne plimbam, dar si sa mancam ceva si mai ales sa beau o bere Kamenitza, preferata mea. Pe inserat, ne-am retras la hotel pentru ca s-a innorat si imi era frica sa nu ne prinda ploaia pe drum, neavand nici o umbrela la noi. Dupa ce am ajuns la hotel, a plouat foarte putin. Vineri dimineata, dupa micul dejun, inainte de a pleca prin oras ca sa facem oarece cumparaturi, am avut din nou o discutie cu d-na Iordana (patroane hotelului Vesta) si printre altele mi-a spus ca de fiecare data a vazut (urmarit) prezentarea pe care o fac (text si fotografii) orasului si ca, probabil, o sa devin “simbolul” orasului Kazanlak. Dupa aceasta frumoasa discutie care m-a lasat fara cuvinte, am plecat sa vizitez strazi pe unde nu am mai fost si sa fac fotografii. La ora pranzului ne-am oprit la o terasa, unde, ne-am intalnit cu Victor YO3DEX (pentru a treia oara - 2013, 2014 si 2015) si Nelu YO9ILO (pentru a doua oara - 2013 si 2015), aproximativ la aceeasi ora si in aceelasi loc. Au urmat inevitabilele discutii la o bere rece. Dupa ce ne-am despartit am mers pe la locul unde urma ca a doua zi sa aibe loc intalnirea, deoarece eram mai mult ca sigur ca sunt deja persoane care lucrau la amenajarea standurilor din incinta cladirii. Bineinteles ca nu m-am inselat, ocazie cu care m-am intalnit cu vechi cunostinte: Vladik LZ1KZ (organizatorul intalnirii), Zdravka LZ1ZQ (Secretara Federatiei Bulgare de Radioamatorism), dar si alti radioamatori cu care ma cunosc foarte bine. Printre altele, am primit invitatia de a participa la un dineu la un restaurant din apropiere unde rezervasera o masa pentru mai multe persoane. In total, am fost 11 persoane care ne-am simtit bine impreuna pana pe la ora 23:30, dupa care ne-am dus la culcare, pentru ca a doua zi trebuia sa ne sculam de dimineata pentru a participa la intalnirea pentru care am venit.

Pe la ora 9:30 am ajuns la locul intalnirii si ca de obicei m-am apucat de facut fotografii. Am inceput cu standurile din interiorul cladirii, dupa care am iesit afara si am inceput cu marfa expusa pe mese, in potbagajul masinii, ori direct pe trotuar. Surpriza a fost sa-i vad pe Liviu YO3DLL si Mihai YO3DS. In continuare, i-am intalnit pe: Ionel YO3GAG, Edi YO3BR, Mihai YO3CPR, Doru YO7ISK, Eli YO3AS, Eli Jr. YO3AAS, Victor YO3DEX, Nelu YO9ILO si grupul de radioamatori din Ploiesti: Costica YO9CAB, Nicu YO9NC si Dan YO9IJP. De asemenea m-am intalnit cu foarte multi radioamatori bulgari cu care, dupa atatea vizite, ma cunosc foarte bine. De data aceasta, pentru prima data de cand particip la aceste intalniri, pe langa fotografii, am facut si mai multe filmulete (22 de bucati), pe care le-am unit cand am ajuns acasa si au rezultat doua filmulete, ale caror link-uri le gasiti mai jos. Umblam cu ambele aparate la indemana si faceam alternativ, cand fotografii, cand filmam, ca sa ramana cat mai multe amintiri. De asemenea, am facut kilometri mergand pe jos, cand in interiorul cladirii, cand la tarabele de afara; ceea ce spun se poate vedea in poze si filme. Surpriza zilei a fost intalnirea cu Aleks Dushkov LZ1QI din orasul Vidin, care este un foarte bun vorbitor de limba romana. Cum m-a vazut, a inceput sa-mi spuna ca a citit toate articolele scrise de mine... dar mai bine va las pe d-voastra sa ascultati ce spune, in primul filmulet incepand cu minutul 4:25. Sincer, eu am rams fara cuvinte. Mai tarziu, mi-a facut cadou o sticla de “rachie” (rachiu pe romaneste), din productia proprie, adusa special pentru mine. Si uite asa, pe nesimtite si de aceasta data timul s-a scurs nespus de repede. Asa este intotdeauna cand atmosfera este placuta. Pentru ca ni se facuse foame, Aleks LZ1QI mi-a spus ca sa merg cu ei la masa pentru ca au facut o rezervare la un restaurant. Din intamplare era cel la care mai fusesem cu o seara inainte, dar la o masa alaturata. Hi! Fiind o atmosfera foarte placuta, timpul s-a scurs foarte repede si de aceasta data, iar ei au trebuit sa se retraga, cu parere de rau, avand multi kilometri de facut pana acasa. Duminica dimineata, am mai facut o ultima tura prin oras, dupa care am plecat catre casa. Ca de obicei si de aceasta data ne-am abatut un pic in orasul Veliko Tarnovo unde am mers la aceeasi terasa ca sa mancam o pizza si sa bem cate un suc. Ar fi mers o bere dupa ketchup-ul picant, dar fiindca trebuia sa conduc masina in continuare, m-am multumit cu un suc. Hi! Peste tot pe unde am mers, asa dupa cum imi place mie, am cautat sa fac cat mai multe fotografii la case si blocuri vechi, dar si la cat mai multe peisaje pe care le-am intalnit pe drum.