Institutul de Arhitectură ''Ion Mincu'', situat în imediata vecinătate a clădirii Universității București, pe strada Academiei, nr. 18-20, reprezintă un reper al vieții culturale românești. Edificiul din piatră, cu fațada în stil neoromânesc sau brâncovenesc, a fost construit după schițele arhitectului Grigore Cerchez, între anii 1912-1927.
Istoria învățământului de arhitectură din România începe de la 1 octombrie 1864, conform decretului domnitorului Alexandru Ioan Cuza, care prevedea fondarea ''Școlii de Ponți și Șosele, de Mine și Arhitectură''.
În 1891, se înființează o școală particulară de arhitectură, sub auspiciile Comitetului de Conducere al Societății Arhitecților Români. Condusă de Ion Socolescu, Școala de Arhitectură a Societății Arhitecților Români funcționează timp de cinci ani. Această școală este oficializată ca învățământ de stat, sub denumirea de Școala Națională de Arhitectură, secție a Școlii de Belle-Arte din București, prin reforma învățământului inițiată de ministrul Spiru Haret, în decembrie 1897, arată istoricul principalei instituții de stat în formarea specialiștilor în arhitectură și urbanism. Secția de arhitectură funcționează până în 1904, când, sub direcția lui Ermil Pangrati, devine Școala Superioară de Arhitectură.
Desprinsă din cadrul Politehnicii în urma reformei învățământului din 1948, Facultatea de Arhitectură a devenit instituție independentă de învățământ superior, cu titulatura ''Institutul de Arhitectură'', cu sediul în strada Biserica Enei nr. 3-5.
Prin Decretul nr. 147/1953, Institutului i s-a conferit numele arhitectului Ion Mincu (1852-1912), promotorul unui stil românesc în arhitectură. Sub această titulatură, instituția a funcționat până în 2000 când, în urma hotărârii Senatului universitar, denumirea a fost modificată în Universitatea de Arhitectură și Urbanism ''Ion Mincu''.
Sursa: AGERPRES
Un album cu fotografii ocazionat de acest subiect poate fi vazut aici: http://nini.qsl.ro/yo3ccc/
Theme by Danetsoft and Danang Probo Sayekti inspired by Maksimer