In Memoriam - Petterfy Eugen YO2QC

Pe Eugen l-am cunoscut personal dupa 1992 in timpul deplasarilor mele in interes de serviciu la cabana UNEFS din Muntii Parang. El era director la Clubul Sportiv Scolar Petrosani, a carui cabana era la doi pasi de cabana UNEFS, asa ca era foarte usor sa-l vizitez.

Profesor de educatie fizica. A fost director al Scolii Sportive din Petrosani peste 25 de ani. Radioamatorismul l-a pasionat inca de tanar, devenind receptor in 1952. In 1954, cand AVSAP-ul din regiunea Hunedoara organizeaza la Petrosani o sesiune de examene, participa si obtine certificat de radioamator de emisie. Vor mai trece insa ani si abia in 1962 primeste si autorizatia. Pe atunci in Valea Jiului erau foarte putini radioamatori.

Pe Eugen l-au interesat din totdeauna constructiile si experimentarile, traficul DX si participarea in concursuri. Astfel, si-a realizat zeci si zeci de echipamente, cu tuburi, cu tranzistoare si circuite integrate, urmarind de fapt evolutia electronicii si radiocomunicatiilor. A lucrat enorm in 28 MHz.

Inca din 1966 a inceput sa fie pasionat de UUS. A realizat un receptor cu 15 tuburi, dar pe care nu putea sa-l etaloneze. Folosea tot felul de improvizatii pentru a afla frecventa unor oscilatoare. In acel an se hotaraste sa participe impreuna cu Iosif Remete YO2CJ la un concurs de UUS. Aveau un autooscilator realizat pe baza unui GU29, alimentat dintr-un convertor cu vibrator, la 700 V si modulat pe grila a doua. Au urcat in Parang, dar nu au auzit nimic!

La Campionatul National din aceelasi an urca din nou in Parang, dar de aceasta data pe Vf. Carja (2405 m). Cine cunoaste muntii Parang, stie ce dificila este ascensiunea dinspre Petrosani a acestui varf stancos, varf ce face parte din creasta principala ce inconjoara la vest si apoi la sud, salba de lacuri glaciare. De pe Vf. Carja exista deschideri bune pentru traficul in UUS. Doar spre sud-est, o foarte mica obturare este produsa de Vf. Stoienita (2421 m), Vf. Gemanarea (2426 m) si Vf. Mandra (Parangul Mare) cu cei 2519 m ai sai. La vest, Retezatul este destul de departe pentru a nu creea probleme deosebite.

Echipa era aceeasi: Eugen YO2QC si Iosif YO2CJ. Foloseau un receptor hibrid, cu intrare pe tuburi. Lucrau AM, dar au reusit si un QSO cu o statie YU, la distanta de cateva sute de Km. Emitatorul era un aparat german, ramas din razboi, modificat evident si care asigura pe o frecventa fixa cca. 800 mW. Antena era un Yagi cu 9 elemente cu adaptare Gama. Campionatul era in septembrie. Numarul statiilor YO era destul de redus. Mersul in portabil constituia o adevarata expeditie.

Indragind insa muntii, Eugen urca si la alte concursuri. Rezultate deosebite obtine in 1973 si 1974, cand devine Campion National in 2 m la statii portabile. In 1973 a lucrat de pe Vf. Carja, iar in 1974 chiar de pe Vf. Mandra. In 1974 a folosit un echipament tranzistorizat. In acel an a urcat pe varf si Pantilimon Gheorghe YO2BBB de la Deva. Au carat sus, printre altele si doua acumulatoare feronichel de cate 180 Ah, pe care nu le-au mai putut aduce acasa, intrucat noaptea, iapa Patruta - cea care de fapt le transportase - si-a ros funia si s-a intors “cu gol” in vale.

Eugen avea multe amintiri legate de munte, de concursuri, de actiuni SALVAMONT, de taberele de pregatire fizica si schi. A dat ajutor echipei de la YO5KAS (cu YO5PK, YO5TP etc.) surprinsi pe creasta de un viscol masiv, la un concurs de UUS – tot la Vf. Carja. Tot pe crestele acestor munti lucrau atunci si Eli YO3AS, Vasile YO3APG. Mai jos, la cabana IEFS (acum UNEFS) se aflau Ticu YO3JJ si Costel YO9ALM (actualmente KG6NK). La apelul de primejdie lansat de cei de la YO5KAS, Eugen YO2QC a urcat muntele, transportandu-i in siguranta la Petrosani. Cortul insa a ramas si nu a mai fost recuperat niciodata. Viscolul poate la dus in prapastie sau poate alti “amatori” au urcat la cateva zile si l-au recuperat.

Prin 1967, tot la un concurs, vremea s-a inrautatit brusc, declansandu-se o puternica furtuna. Eugen YO2QC era pe Vj. Carja. La circa 300 m mai jos pe o mica platforma a muntelui, se afla cortul din care lucra Petrus Nicolae YO2AMQ, un tanar inginer din Petrosani. Un fulger a strabatut cerul, lovind in antena si cortul lui Petrus, electrocutandu-l grav si incendiind totul. Noroc cu sotia lui Petrus, care-l insotea in expeditie si care nu s-a pierdut cu firea, reusind cu greu sa-l salveze. Petrus nu s-a lasat de radioamatorism.

Prin 1964-1965 un avion militar a cazut in Parang. Era prin martie-aprilie, cand zapezile si pericolele de avalanse sunt imense. 8-9 ofiteri morti a scos atunci Eugen din avionul zdrobit de stanci. A participat si YO7AKL.

Muntii au legile lor.

Echipamentele construite de Eugen s-au imbunatatit mult dupa 1972, cand insotind echipa nationala de gimnastica la Olimpiada de la Munchen, a reusit ca din diurna economisita cu zgarcenie, sa-si poata cumpara cateva componente mai deosebite, printre care si un cristal de 72 MHz, care i-a permis etalonarea aparaturii. Eugen avea statie atat in oras cat si la Cabana Scolii Sportive din Muntii Parang (la circa 1700 m), iar ulterior, in aceasta zona si-a construit o mica dar cocheta cabana proprie, unde s-a retras dupa pensionare.

La Scoala a organizat un radioclub (YO2KBE) si un cerc de radioamatorism. Este ajutat de Maria YO2BJX si de Bela YO2LEP. Copii au obtinut unele rezultate valoroase la radiogoniometrie. Pentru US, acasa folosea un TS 515. In UUS folosea echipament HM cu cca. 25 W la iesire. Folosea un transverter pentru 144/28 MHz.

In colaborare cu radioamatorii din YO2 si YO7, Eugen a pus in functiune un repetor (YO2P) in Parang.

Avea titlul de Maestru al Sportului. 

Doua fotografii i le-am facut la simpozionul de la Targu Jiu in 2009, iar ultimele patru fotografii din album i le-am facut in 2010 la intalnirea radioamatorilor de la Daia, atunci cand l-am vazut pentru ultima data.                 

Un album cu fotografii ocazionat de acest subiect poate fi vazut aici: http://nini.qsl.ro/yo3ccc/In%20Memoriam%20-%20Peterffy%20Eugen%20YO2QC/index.html