Palatul Telefoanelor

Palatul Telefoanelor din București este o clădire - monument istoric, localizată pe Calea Victoriei. Imobilul cu o înălțime de 52,5 m a fost construit între anii 1929-1933, într-un stil specific turnurilor zgârie-nori din America, având caracteristici reprezentative stilului Art Deco. În prezent, în Palatul Telefoanelor se află sediul central al companiei Romtelecom.

Marea Depresiune declanșată odată cu crahul de pe Wall Street, din 1929, a avut un impact puternic și asupra economiei României. Guvernul român a decis atunci să contracteze un împrumut de la trustul american Morgan, tranzacție care s-a soldat cu acordarea unui monopol pe o perioadă de 20 de ani Corporației Internaționale de Telefonie și Telegraf (International Telephone and Telegraph Corporation—ITT) din SUA. ITT a înființat mai târziu Societatea Anonimă Română de Telefoane (''Romanian Telephone Company, Ltd.''—SART), care și-a stabilit ca obiective modernizarea serviciilor de telefonie din România și construcția Palatului Telefoanelor.

Pe locul unde urma să fie construit sediul societății s-a aflat terasa Oteteleșanu, una dintre cele mai populare grădini din Capitală de la sfârșitul secolului al XIX-lea, frecventată de personalități ale culturii românești, precum Șt. O. Iosif, George Coșbuc sau Ion Minulescu. Localul era la concurență cu restaurantul Casa Capșa, ambele fiind poziționate în apropierea Teatrului Național. Însă, spre anii '30, vechea terasă își pierduse farmecul de odinioară și ajunge să fie cumpărată de Societatea de Telefoane.

Proiectul clădirii a fost încredințat unei echipe formate din trei arhitecți străini: Louis Weeks, Edmond van Saanen Algi și Walter Froy. Unul din cei trei arhitecți semnatari, olandezul stabilit în România, Edmond van Saanen Algi, a proiectat mai multe clădiri reprezentative din București, cum ar fi Academia de Studii Economice.

Construcția a durat aproximativ 20 de luni și a fost finalizată în 1933. Societatea Anonimă de Construcții Union a efectuat lucrările la fundație. Palatul Telefoanelor a fost una dintre primele clădiri din București construite pe schelet de oțel, lucrarea fiind realizată de Uzinele și Domeniile de Fier de la Reșița.

Era prima clădire modernă de pe Calea Victoriei, iar stilul Art Deco evidenția viziunea progresistă. În plus, telefonul, ale cărui elemente au fost folosite în stilizarea detaliilor (designul mânerelor de la uși, obiecte de interior) era, de asemenea, considerat un simbol al progresului și al încrederii în viitor.

Inaugurarea palatului a avut loc în 1934, în prezența regelui Carol al II-lea. Noua clădire de 52,5 metri a fost cel mai înalt imobil din București până la construcția Hotelului Intercontinental (1970). Apariția palatului în peisajul arhitectural al capitalei a stârnit proteste, dar acestea s-au stins mult mai repede decât în cazul altor clădiri similare, cum ar fi blocul Patria de pe bulevardul Magheru (proiectat de arhitectul Horia Creangă), inaugurat cu un an înainte.

Clădirea a fost extinsă atât în înălțime, cât și pe orizontală în 1940 și 1946 și a rezistat cutremurelor din 1940, 1977, 1986 și 1990 și bombardamentului Forțelor Aliate din 1944, din timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Nu aceeași soartă a avut și clădirea Teatrului Național, aflată în imediata vecinătate a Palatului Telefoanelor, care a fost distrusă în timpul bombardamentului de la 24 august 1944.

În era comunistă, clădirea a intrat sub controlul guvernului, după ce Societatea de Telefoane a fost naționalizată și a trecut în structura Ministerului Poștelor și Telecomunicațiilor. După Revoluție, a fost înființată regia autonomă Rom-Post-Telecom, reorganizată în iulie 1991 în Romtelecom.

Un studiu efectuat în 1993 a evidențiat probleme în structura clădirii. Acoperișul nu fusese proiectat să susțină antenele de tipul celor folosite în telefonie. Ingineri și proiectanți au retrasat planurile pentru construcție și experți au proiectat lucrări de restaurare și reconstrucție a fațadei originale. În anul 1995 a fost demarat un amplu proiect de consolidare a structurii, după proiectul specialistului în structuri, prof. ing. Alexandru Cișmigiu, iar lucrările, care au durat aproximativ 10 ani, au fost realizate de firma ''Proiect București''. Întregul proiect, care a angajat în total 700 de persoane, a ajuns să fie unul din cele mai mari proiecte arhitecturale de reconstrucție din România. Costul estimativ al proiectului a fost de 1 milion de euro, iar lucrările s-au finalizat în anul 2005.

Prin semnificațiile sale istorice și arhitecturale, Palatul Telefoanelor reprezintă în prezent un reper al imaginii vechii capitale interbelice.

Sursa: AGERPRES

Un album cu fotografii ocazionat de acest subiect poate fi văzut aici: http://nini.qsl.ro/yo3ccc/Palatul%20Telefoanelor/index.html