“Eu si Trabantul” – calatoria continua

YO3CCC: Dl. Dan, cunoscandu-va pasiunea pentru calatorii v-as ruga sa ne mai povestiti o alta escapada cu Trabantul.

YO3AID: Era in 1974 cand ne-am hotarat sa vedem si valea Lotrului; Sanda, Liana, Marcel si cu mine.

Doi olteni si doi moldoveni; ai Sandei (sotia) sunt din Malini si ai lui Potop (ai mei) din Vrancea.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

YO3CCC: Pe unde ati luat-o?

YO3AID: De la Calimanesti o iei spre vest, drum bunisor, asfalt pana in statiunea Voineasa. Dupa care gata, urmeaza drum de munte cu toate placerile lui si in plus cu cicatricile lasate de utilajele ce au urcat pentru construirea barajului de pe Lotru.

 

 

 

 

Pe harta se vede ca de la Voineasa drumul este marcat punctat, adica ba e, ba nu e. Mai cu pasagerii in masina, ba cu ei afara la inpins, am ajuns la baraj.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

YO3CCC: Cum este pe acolo, pentru ca spre rusinea mea, pe acolo nu am ajuns niciodata.

YO3AID: Barajul, nimic spectaculos, baraj de greutate din pietroaie, pamant si ceva beton. Zona insa este minunata.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

YO3CCC: Unde v-ati cazat?

YO3AID: Aici sus la baraj a fost o colonie muncitoreasca “La Puru”, acum parasita.

La vale a fost mai usor…..A ramas sa inoptam in Voineasa.

Organizarea de santier inca nu se desfintase, toate vilele erau viabile. Stiam ca seful contabil al santierului era Dl. Chiscop, un vecin de-al meu . Am cautat si  am gasit acasa  numai pe Dna. Chiscop :

“Ce faci Danut, ce-i cu tine pe aici ?”

A aparut mai tarziu si Dl. Chiscop cu severitatea-i afisata si bunatatea-i ascunsa, ne-a cazat intr-un apartament luxos.

 

 

 

 

 

 

 

Asa aratau vilele organizarii de santier de pe Lotru, acum sunt parasite ….

In seara aceea am coborat la hotelul principal care avea la parter o Alimentara.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

YO3CCC: Ceva delicatese ati gasit?

YO3AID: Si ce crezi ca am gasit, afinata (!),in sticle patratoase, o bautura ce-ti umple mirosul si gustul de aroma plaiurilor montane si “te duce” de nu te vezi.

Mai apoi, cu burtile pline, am ras ca prostii, fara motiv anume, parca inhalam gaz hilariant, era totusi satisfactia unei excursii reusite cu un final minunat.

YO3CCC: Cu concursurile pe UUS cum stateati?

YO3AID: Venea luna septembrie, perioada cancursurilor in UUS.

In birou aveam o harta fizica a Romaniei mare cat un perete.  M-am cocotat pe masa si am pus degetul pe cel mai nordic munte din tara, Muntii Rodnei si am zis “aici ma duc”. Ion Pop, coleg cu mine, isi cumparase si el un Trabant…..”Ioane hai sa rodam Trabantul”, el este ardelean si a fost incantat de idée mai ales ca am fi trecut si prin Dej pe la mama lui. Lui Mircea Teodosiu, tot coleg cu noi, i-a suras ideea sa ne insoteasca, deci am pornit.

YO3CCC: Cum a fost drumul?

YO3AID: Drumul a fost minunat, am trecut prin tara lui Cosbuc, tara flacailor cu coada de paun la palarie. Spre seara am ajuns in Borsa si parca am dormit la hotel. A doua zi am pornit spre munte tot cu masina pe care am lasat-o la iesirea din localitate in curtea unui gospodar binevoitor.

 

 

 

 

 

 

 

YO3CCC: Si ati luat-o pe jos?

YO3AID: A fost cel mai lung drum de “tropait” cu echipamentul in spinare. Am lasat in urma Borsa….

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Spre seara am ajuns in caldarea Iezerului langa statia Meteo

 

 

 

 

 

 

…si ne-am apucat sa incropim tabara de inoptat. Eram trei deci am intins doua corturi.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

In zori am pronit spre varf, Mircea si cu mine, cu strictul necesar. Ion a ramas la refacere….

 

 

 

 

 

 

Nostim, pe drum eram fluierati si nu vedeam pe nimeni !

YO3CCC: Si pana la urma ati lamurit misterul?

YO3AID: Erau marmotele care semnalizau prezenta noastra.

Un efort scurt si am fost pe varf.

 

 

 

 

 

 

 

Acolo, pana nu demult, a functionat o statie meteo automata, trimitea datele statiei de jos din caldarea Iezerului. A fost lasata sa putrezeasca !

Chiar langa aceasta “relicva” am gasit o palma de pamant unde am instalat cortul.

YO3CCC: Ce antene aveati in dotare?

YO3AID: Al luat cu noi urmatoarele antene:

antena de 2m, un Yagi 9 elemente.

antena de 70cm, un Quagi 9 elemente.

YO3CCC: La alimentarea statiei ce foloseati?

YO3AID: Acumulatori cu gel (HI).

 

 

 

 

 

 

 

Deci suntem pe Vf. Pietrosul Rodnei 2303m.

Nea Mircea, gurmandul, pregatea pe nelipsitul primus o omleta din 4 oua cu slanina facuta jumari mai inainte…..

Iar am avut parte de vreme buna.

Ce se vede in fundal sunt muntii dinspre Vest.

 

 

 

 

 

 

Asa arata de sus caldarea Iezerului.

YO3CCC: Cand ati plecat de acolo?

YO3AID: A doua zi am coborat, l-am recuperat pe Ion si hai la vale spre Borsa.

 

 

 

 

 

 

 

YO3CCC: Cred ca abia asteptati sa va suiti in Trabant si sa o luati din loc.

YO3AID: Ne-am imbarcat in Trabant si la drum.

Era zi de 8 Septembrie, Sfanta Maria, Borsa sarbatorea cum se cuvine, ulitele erau pline de oameni frumos imbracati, mai ales femeile…Acolo este portul cu o ie bufanta la umeri si inflorata pe talie, multe fuste colorate, infoiate si foarte scurte, cel mult pana la genunchi si ghete sau cizme. Iti vine sa zici ca sunt niste flori ce umbla pe cele doua “stamine”. De barbati sa nu ma intrebi cum erau imbracati.

Am pornit spre Dej, mama lui Ion o ardeleanca sefa de gospadarie. Sa-mi spuneti daca ati dormit vre-o-data sub o pilota de puf cam de 30cm grosime !

YO3CCC: O concluzie la final.

YO3AID: A fost o expeditie minunata si cu rezultate bune…

Un album cu fotografii ocazionat de acest subiect poate fi vazut aici: http://nini.qsl.ro/yo3ccc/Eu%20si%20Trabantul%20-%20calatoria%20continua/index.html